ICOANA POCAINTEI ADEVARATE

ICOANA POCAINTEI ADEVARATE

marți, 3 august 2010

PARINTELE DUHOVNIC

..."Părinţi duhovniceşti! Prin ceea ce zice, Apostolul Pavel face o deosebire părinţilor în două categorii. Prima categorie sunt părinţii fizici sau biologici, bărbatul şi femeia care se întâlnesc în Taina Nunţii şi nasc copii. În cealaltă categorie naşterea nu este trupească, ci duhovnicească. Este o naştere, despre care Evanghelistul Ioan vorbeşte în primul capitol al Evanghelie lui, şi spune despre cei care au crezut în Hristos şi s-au renăscut prin Botez, că această naştere a lor nu s-a făcut din dorinţă trupească. Naşterea aceasta s-a făcut prin credinţa în Dumnezeu, în Domnul nostru Iisus Hristos: „Care nu din sânge, nici din voinţa trupului, nici din dorinţa bărbatului, ci de la Dumnezeu s-au născut” (Ioan 1, 13).


Aşadar, două naşteri. Acest lucru ne aduce în minte şi pe Marele Alexandru, care, aşa cum se ştie, l-a avut tată biologic pe Filip, iar părinte duhovnicesc pe filozoful Aristotel. Şi, desigur, pe amândoi i-a iubit. Dar atunci când a făcut o comparaţie între aceste două persoane, a arătat că-l iubeşte mai mult pe al doilea. A spus: “Tatălui meu îi datorez pe a trăi, iar dascălului meu îi datorez pe a trăi bine”. Şi dacă Marele Alexandru filosofând s-a exprimat astfel, ce să mai spunem noi, care şi pe a trăi, şi pe a trăi bine, dar care chiar şi lucrul cel mai important dintre toate, pe a trăi după Hristos sau în Hristos, o datorăm părinţilor noştri duhovniceşti?

Părinţii noştri duhovniceşti sunt preoţii şi predicatorii, organele sau uneltele lui Dumnezeu, care prin predica Evangheliei şi prin săvârşirea Tainelor ne nasc din nou. Fără ajutorul lor n-am avea în noi înşine viaţă duhovnicească. Am trăi cum trăiesc animalele care mănâncă, beau şi se întreţin cu hrana materială; cresc, se înmulţesc, iar la sfârşit mor.

Care sunt însuşirile unui părinte duhovnicesc? Adevăratul părinte duhovnicesc este îndurerat şi se interesează de copii lui. Nu doar îi sfătuieşte, ci îi şi ceartă; asta înseamnă adevărată dragoste. Se nelinişteşte dacă sunt sau nu pe drumul cel bun. Se îngrijeşte pentru hrana lor duhovnicească. Se roagă zi şi noapte pentru propăşirea şi mântuirea lor. Adună şi învistiereşte tot ce poate pentru ei. Sacrifică toate şi se sacrifică şi pe sine însuşi, după exemplul apostolului Pavel, pentru cei pe care i-a adus la credinţa în Hristos. În sfârşit, pe aceştia îi va face şi moştenitori ai lui, lăsându-le tot ce are mai preţios.

Mare este lucrarea părinţilor duhovniceşti. Şi dacă astăzi Elada, mica, dar slăvita noastră patrie, viază şi există, o datorează acestora. Ce înţelegem când zicem viază? Nu doar pe a trăi, lucru pe care îl au şi animalele necuvântătoare sau iraţionale, nici doar pe a trăi bine, pe care lucru îl aveau şi strămoşii noştri antici. În principal, înţelegem pe a trăi după Hristos, adică credinţa creştin-ortodoxă, care astăzi este şi trebuie să fie comoara noastră. Dacă n-ar fi lucrat părinţii duhovniceşti în ţara noastră, acum n-ar mai fi existat suflete care să poată să spună împreună cu Pavel: ”De acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2, 20). Acest lucru creştinii renăscuţi îl datorează pururea pomeniţilor preoţi şi dascăli ai Bisericii noastre, dintre care mulţi şi-au jertfit până şi viaţa, ca să fim noi astăzi creştini. Să pomenim nume? Cărţi ale vieţii ar fi necesare pentru a descrie isprăvile lor eroice.

Pe aceşti adevăraţi părinţi duhovniceşti, noi, copiii lor duhovniceşti, avem datoria să-i iubim cu fapta, dar mai ales să-i ascultăm. Să-i pomenim şi să ne rugăm pentru ei, fie că se află în viaţă, fie că au plecat în cer. Să ne amintim de cuvintele lor şi să le păzim. Să ne reamintim de exemplul lor şi de luptele lor şi să le imităm credinţa, aşa cum ne îndeamnă Apostolul Pavel: “Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu‚ la al căror sfârşit privind să le urmaţi credinţa!’’ (Evrei 13, 7 ).

* * *
Dar poate va întreba cineva: Există astăzi, în secolul nostru, secol materialist, există părinţi duhovniceşti?

În ceea ce priveşte forma, desigur că există. Sunt preoţii şi arhiereii noştri, care poartă slăvita rasă de cleric ortodox. Însă dincolo de această îmbrăcăminte preoţească, care exterior distinge, câţi din ei au şi însuşirile esenţiale ale adevăraţilor părinţi ai Bisericii? Mulţi se numesc părinţi duhovniceşti şi exercită lucrarea paternităţii duhovniceşti. În esenţă însă, din nefericire, puţini corespund acesteia. Vai! Zece mii de clerici suntem în Elada. Câţi din noi ne îndeplinim sfintele noastre datorii? Vreţi o dovadă? Urmăriţi câţi vin la biserică în parohia voastră. Nu vor depăşi 2% din total. Ceilalţi însă unde sunt, unde se află? Unii rămân acasă, alţii călătoresc, unii lucrează, alţii dorm pentru că şi-au petrecut noaptea urmărind televizorul, unde satana le predă propriile lui lecţii; astăzi oamenii nu au ochi pentru Dumnezeu, au ochi pentru diavolul. Asta arată că poporul nostru rămâne nepăstorit. Cine se va îngriji de aceste suflete, care sunt “ca nişte oi care nu au păstor”? (Matei 9, 36 ).

Unde este Pavel Apostolul, unde Petru, unde Ioan Evanghelistul, care odată, pentru un fiu de-al său duhovnicesc care a luat-o razna şi s-a făcut tâlhar a alergat de a ajuns până în peştera lui, sus, în munţi, şi nu s-a liniştit până nu l-a readus în braţele lui Hristos?

Unde este Marele Vasilie, unde-i Ioan Gură de Aur, unde-i Grigorie Teologul, care a preluat Constantinopolul cu foarte, foarte puţini ortodocşi, iar când a plecat întorsese déjà aproape toate oile rătăcite în staulul Ortodoxiei ? Şi, ca să extindem întrebarea la anii mai recenţi, unde sunt lucrătorii întocmai cu Apostolii şi luminătorii Bisericii, unde-i Cosma Etolianul, care şi-a jertfit isihia şi liniştea sa pentru fiii risipitori şi pentru oile cele pierdute ale turmei lui Hristos?…

Într-adevăr, rare sunt exemplele de adevărată paternitate în zilele noastre. A venit vremea în care, ca să găsească cineva un adevărat părinte duhovnicesc, trebuie să caute mult. Şi, printre altele, nevoile sunt mari. Această paternitate este de neînlocuit pentru mântuire şi atunci când este exercitată aşa cum se cuvine umple inimile cu o împlinire inexprimabilă. Legătura care se dezvoltă între părintele duhovnicesc şi fiul duhovnicesc, este incomparabil mai mare decât legătura trupească ce uneşte un tată biologic cu fiul său. Mai înaltă este rudenia duhovnicească decât orice altă rudenie din lume. Fericiţi cei care trăiesc în atmosfera acestei rudenii ideale. Astfel de fii duhovniceşti trebuie să se îngrijească să dobândească şi ieromonahii de astăzi şi, desigur, episcopii, în loc să ţină pe lângă ei pe rudele după trup. Dar şi cei mai mulţi din preoţii noştri căsătoriţi – şi nu-i judecă nimeni că sunt căsătoriţi – din nefericire, îşi iubesc doar femeia şi copiii lor. Dincolo de ei, nimic mai mult. Ataşaţi atât de mult faţă de familia lor trupească, ca şi cum ar adora-o. Şi ajung nu creştini şi preoţi ai Domnului, ci – să spunem groaznicul cuvânt – închinători la idoli! A spus-o Hristos “Cine iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 37). Pe drept cuvânt, pururea pomenitul Arhiepiscop Ieronimos Kotsonis a scris o carte cu titlul “Suntem creştini?”. Creştini cu numele, însă în realitate închinători la idoli.

Dar să nu deznădăjduim. În mulţimea clericilor noştri există şi clerici cu conştiinţa misiunii lor. Un preot, pe care l-am hirotonit, a izbutit prin sfântul său exemplu şi prin lacrimile lui să umple biserica de creştini. O, dacă toţi clericii am avea o scânteie din focul duhovnicesc care ardea în inima Sfântului Cosma Etolianul! Patria noastră ar fi atunci o ţară de Sfinţi."
(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară

“Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: “Apostolos”, Atena, 2001)









Citat :"Ne-am rugat la Bunul Dumnezeu pentru a ne calauzi pasii catre un duhovnic adevarat.Eram rataciti si nu mai suportam aceasta stare.Mergeam la Sfanta Biserica (mai rar, ce-i drept!) dar nu era deajuns, nu duceam o viata duhovniceasca.Ne lipsea duhovnicul si eram nelinistiti, neajutorati, ca niste copii orfani.Bunul Dumnezeu, cunoscandu-ne ratacirile, starea, dorintele, cautarile cararilor Sale, ne-a implinit rugaciunile si ne-a indrumat pasii catre un duhovnic salvator si vindecator al sufletelor noastre, un adevarat lucrator intocmai ca Apostolii si luminatorii Bisericii, cu o mare constiinta a misiunii sale, izbutind sa umple biserica de crestini.

Duhovnicul nostru ne-a renascut in Hristos, ne-a facut madulare ale Bisericii, ne-a readus la viata in Hristos, la invatatura Mantuitorului prin trezire si intarirea in credinta ortodoxa.

A Dumnezeului nostru este lucrarea impreuna cu Fiul Sau si Mantuitorul sufletelor noastre si a Duhului Sfant.Preasfanta Treime, slava Tie in vecii vecilor! Amin !





Ne rugam permanent pentru parintele nostru duhovnic dupa Rugaciunea parintelui arhimandrit Sofronie :


” Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,care pe desfranata si pe talharul i-ai primit, primeste si rugaciunea mea pentru robul tau, duhovnicul meu (Numele), ales de Tine sa poarte povara pacatelor mele in fata Ta, asa cum Tu porti povara lumii intregi in fata Tatalui Ceresc.

Iarta-i toate greselile lui pentru dragostea si jertfa staruitoare ca sa pun inceput bun de pocainta, eu, oaia ratacita.

Cerceteaza-l degraba si vezi nevoile lui.

Vindeca-l de toata boala si intinaciunea trupeasca si sufleteasca si de slabiciunea firii celei cazute.

Izbaveste-l de toti vrajmasii vazuti si nevazuti, de tot raul si ispitele ce i-au venit pentru pacatele mele.

Sporeste-i intelepciunea, indelunga rabdare, linistea, pacea si multumirea sufleteasca.

Inmulteste-i puterea, sporeste-i blandetea si purtarea de grija si implineste toate cele de folos lui.

Da-i minte luminata si pricepere sfanta care se pogoara de la Tine, Imparatul Luminii.

Bine-sporeste in el, Doamne, si daruieste-l sanatos, indelungat in zile, drept invatand cuvantul Adevarului Tau. Amin ! ( Metanie)

Imparate Ceresc Mangaietorule, deschide stavila cerului si ploua peste duhovnicul meu ( Numele ) belsug de har si bogata mila.

Pogoara-te asupra lui, odihneste in el pururea si revarsa peste el multimea indurarilor Tale. Amin ! ( Metanie )

Maica Domnului, acopera cu Atotputernicul tau Acoperamant pe robul tau, duhovnicul meu (Numele) si roaga-te Bunului Dumnezeu sa-l miluiasca pentru rugaciunile tale.

Izbaveste-l de toata ispita trupeasca si sufleteasca, curata-l, tamaduieste-l, intareste-l si sanatate deplina daruieste-i. Amin ! ( Metanie )

Cuvioase Parinte Siluane, roaga-te Domnului sa miluiasca si sa mantuiasca pe duhovnicul meu (Numele), pentru rugaciunile tale.

Cuvioase Arsenie cel Mare, roaga-te Bunului Dumnezeu sa miluiasca si sa mantuiasca pe duhovnicul meu (Numele), pentru rugaciunile tale.

Cele noua Puteri Ceresti, Sfintilor Romani – mucenici si mucenite, cuviosi si cuvioase – Preacuviosilor Parinti ai nostri si sfintii a caror pomenire se face astazi, impreuna cu toti sfintii, rugati-va lui Dumnezeu sa miluiasca si sa mantuiasca pe duhovnicul meu (Numele) pentru rugaciunile voastre.

Amin!Amin!Amin! (Metanii) “





Citat:" Nu m-am rugat sa mi-l trimita pentru ca nu stiam s-o fac, dar ca de fiecare data cand ceva este pentru binele meu, Dumnezeu mi-a trimis. El, duhovnicul meu m-a gasit!In mod minunat, prin prieteni,prin altii m-a adus la usa chiliei sale.Lucrarea sfintiei sale cu mine are deja un an si jumatate. Sa va povestesc cum a fost la inceput?Cate blandete, cata daruire, cata risipa de timp ?Stiam, plecarea la Domnul a cuiva foarte drag,ma asezase pe drumul acela ingust al raiului, dar …ca sa ajung acolo!Poveste!Am invata sa ingenunchez in fata lui, sa-l vad pe Domnul plecand ochii,am exersat si exersez rusinea ca am gresit, ca o fac inca, cad, cad rau si nici macar nu vad din prima lucrul acesta, sunt un pelerin fitos pe drumul spre Ierusalimul cel vesnic(asa mi-a spus intr-o zi), ma cearta, ma loveste cu crucea,cu vorba, cu tacerea ,cu ”Doamne, Doamne, cuvioaso!”, dar ma numara in turma lui,se roaga pentru mine si cand crede nu-l vad ma inchina lung si-l roaga pe Domnul pentru mine!Cine a mai facut asta pentru mine vreodata?Cine a mai cerut pentru mine iertare de pacate? Cine a mai facut metanie pentru mine?Cine si-a nevoit trupul si sufletul pentru mine in cate iubiri pamantesti am trait?Parinti, frati, sot, copii!Nimeni niciodata!Stiu ca atunci, in ziua in care Domnul ma va chema la EL,duhovnicul meu imi va sta alaturi si sunt fericita!Acum doua zile, un parinte clar vazator mi-a spus ca pe el ,pe duhovnicul meu il iubeste Dumnezeu!Nu pot decat sa ma rog ca Domnul sa-l ocroteasca , sa-l daruiasca asa in mod tainic si altora, sa-l miruiasca si sa-l mantuiasca."

AMIN,AMIN,AMIN!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu