PAGINA DEDICATA CUNOASTERII SFANTULUI SPIRIDON

http://www.facebook.com/istrate.mariamagdalena

Sa transformam pretentiile in asteptari!

Pretentiile ne intuneca viata, in timp ce asteptarile ne-o lumineaza. Datorita unei grabite cercetari de sine, majoritatea dintre noi amesteca si confunda asteptarile cu pretentiile. Astfel, din mandrie si dragoste de sine (egoism), tindem cu usurinta sa consideram ca noi nu avem pretentii, ci doar asteptari firesti. Unde exista anumite nevoi neimplinite, acolo exista asteptari. Astfel, precum nevoia de a fi iubit si acceptat de catre ceilalti nu poate fi usor (sau niciodata) satisfacuta, tot asa, este aproape imposibil sa existe vreun om care sa nu aiba nici o asteptare. Acceptand faptul ca asteptarile sunt un lucru firesc in viata omului, se cade sa le delimitam clar pe acestea, spre a nu le transforma in pretentii, care sunt distrugatoare. Pretentia este o atitudine de revendicare patimasa a unui anumit lucru, avand in vedere doar motivele pe care le socotim favorabile dorintei noastre, pe cand asteptarea este o atitudine linistita, privind, totodata, si spre motivele care ar putea justifica neimplinirea dorintei noastre. Asteptarea / Pretentia Filosoful roman Octavian Paler, cugetand asupra starii de asteptare a unui lucru, spune: "Uneori, asteptarea ne maturizeaza, alteori, ne omoara. V-ati gandit vreodata ca o asteptare nu seamana cu alte asteptari? Asteptarile difera intre ele, precum oamenii." Exista, deci, doua moduri de a a astepta un lucru: un mod pozitiv, care ne maturizeaza, si altul negativ, care ne omoara sufleteste. Diferenta intre aceste doua stari consta in justificarea pe care o are asteptarea, spre deosebire de pretentie. Este cu totul justificat sa avem anumite asteptari de la noi, de la oamenii langa care traim si de la mediul in care ne petrecem timpul, deoarece suntem fiind dependente de bunatate si de frumos, de iubire si de comuniune, iar cand nu simtim aceste lucruri, sufletul nostru incepe sa tanjeasca dupa ele (sa le doreasca). Cand o asteptare devine apasatoare si ne macina, aceasta s-a transformat deja intr-o pretentie. Este cu totul nejustificat sa avem pretentii de la cei de langa noi, manifestate adesea sub forma de critica, trecand peste neputintele proprii, la care nu ne mai gandim. Celor pretentiosi, in acest sens, li se potriveste cuvantul Mantuitorului, care spune: "De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, si barna din ochiul tau nu o iei in seama? (...) Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau" (Matei 7, 3-5). Cand omul isi vede pacatele sale, atunci pretentiile de la cei de aproape ai lui se transforma in asteptari. Sa avem asteptari, iar nu pretentii ! Oamenii din jurul nostru nu exista doar pentru a ne implini nevoile, chiar daca ne pot ajuta in acest sens, ci si pentru a le implini noi nevoile lor. Apoi, daca definirea propriilor nevoi este un lucru dificil, cu atat mai mult este dificila intuirea lor de catre ceilalti. Pentru aceasta, suntem datori sa ne cunoastem cat mai bine, atat pe noi insine, cat si pe cei din jurul nostru, printr-o comunicare sincera si directa. Doar astfel putem avea asteptari de la cei de langa noi, care cunosc deja nevoile noastre, iar nu pretentii. O diferenta esentiala intre o asteptare si o pretentie este tocmai modul in care ne resimtim, in urma primirii unui refuz. Astfel, daca fapta celui de langa noi sau raspunsul primit naste in noi nervozitate si revolta, atunci, indiferent ce ne-am dorit, am avut o pretentie (constientizata sau ascunsa); daca, in aceeasi situatie, ne pastram linistea si acceptam atitudinea negativa a celuilalt, atunci am asteptat cu adevarat. Deci, acceptarea linistita a unui refuz indica respectarea libertatii celuilalt si lipsa noastra de pretentii. Nu conteaza atat de mult bucuria sau intristarea, pe care le simtim in anumite situatii, cat nemanierea noastra si respectarea libertatii celuilalt, pe care nu avem dreptul de a-l obliga spre un anumit lucru. Astfel, in orice relatie, acceptarea linistita a unui refuz intareste libertatea si respectul reciproc. Mai mult, modul in care respectam libertatea celui de langa noi ne arata gradul nostru de maturitate si masura duhovniceasca a vietii pe care o traim. Pentru aceasta, omul duhovnicesc are doar asteptari, pe cand omul trupesc are numai pretentii. Pretentiile se pot ascunde pana si in relatia noastra cu Dumnezeu. Asteptarea de a ne fi indeplinite rugaciunile, in lipsa dragostei si a smereniei, se poate transforma usor intr-o pretentie. De obicei, cei care au pretentii pana si de la Dumnezeu, si le justifica mai ales prin ceea ce fac ei, in relatia cu Dumnezeu, ca si cum ar face acele lucruri pentru Dumnezeu, iar nu pentru ei insisi. Asteptare vine din iubire, pretentia vine din egoism A pretinde un anumit lucru, in loc de a-l astepta, este calea spre nefericire, iar la asteptarea nepatimasa, care aduce tot binele, se poate ajunge doar cu ajutorul lui Dumnezeu. Asteptand, il iubim mai intai pe aproapele, iar avand o pretentie, ne iubim mai intai pe noi. Pretentia izvoraste din egoism, trecand peste libertatea celuilalt, pe cand asteptarea izvoraste din dragoste fata de acela, trecand peste dorinta si nerabdarea noastra. Sa avem credinta, ca sa putem astepta cum se cuvine! Sa avem nedejde, ca sa nu asteptam in zadar! Sa avem dragoste, ca sa nu pretindem in chip egoist! Sa vem ganduri smerite, ca sa nu calcam libertatea celuilalt! Sa avem rabdare, ca sa putem culege roade bune! Avand asteptari de la cei de langa noi, iar nu pretentii, ajungem mai usor la acceptarea lor asa cum sunt, fara a ne mai tulbura si fara a-i mai critica. Il ultima instanta, totul se reduce la rabdare. Drept fiind, Iisus Hristos a rabdat pana si moartea pentru noi, iar noi, pacatosi fiind, nu vrem sa-i rabdam pe cei de langa noi, pentru insasi pacatele noastre. Teodor Danalache (CrestinOrtodox.ro)

Sfantul Evanghelist Luca

Sfantul Apostol si Evanghelist Luca  s-a nascut in Antiohia Siriei. Il intalneste pe Hristos in Teba Boetiei, loc in care se ingrijea de bolnavi in calitatea sa de medic. Crezand in El, Sfantul Luca ajunge sa se numere printre cei 70 de Apostoli. Impreuna cu Sfantul Apostol Cleopa, el L-a vazut pe Domnul inviat pe drumul catre Emaus (Luca 24). Dupa Pogorarea Sfantului Duh, Luca s-a intors la Antiohia si l-a ajutat pe Pavel sa vesteasca Evanghelia Domnului.A scris o Evanghelie si cartea Faptele Apostolilor adresate dregatorului Teofil. Evanghelia se remarca prin bogatia de pilde - 33 de parabole impodobesc Evanghelia Sfantului Luca.Dupa martiriul Sfantului Apostol Pavel, Sfantul Luca a predicat Evanghelia in Italia, Dalmatia, Macedonia si Grecia.Este socotit si patronul iconografiei crestine, el fiind cel care a pictat primele icoane ale Maicii Domnului, purtand in brate pe Hristos si prima icoana a Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.A trecut la cele vesnice la varsta de 80 de ani, cand niste pagani l-au spanzurat de un maslin in cetatea Tebei din Boetia.Constantie, fiul imparatului Constantin, a adus moastele sfantului din Teba si le-a asezat in Biserica Sfintilor Apostoli, sub sfanta masa, alaturi de cele ale Sfintilor Andrei si Timotei.Tot in aceasta zi, facem pomenirea:- Sfantului Mucenic Marin cel Batran;- Sfantului Cuvios Iulian;- A patruzeci de sfinti tineri;- Sfantului Mnason, episcopul Ciprului;-Sfintilor Mucenici Gavriil si Chirmidol.Sursa: CrestinOrtodox.ro Calendar Ortodox

CASATORIA CRESTINA SI MONAHISMUL

Intre credinciosii Bisericii putem auzi de multe ori discutii in care se compara monahismul cu casatoria, in care se poate vadea ca unii dispretuiesc rnonahismul, altii casatoria. Copiii sufera atunci cand parintii nu imbratiseaza cu toata inima casatoria si viata de familie. De aceea, as dori sa accentuez un fapt: casatoria este o cale de mantuire. Asemenea discutii, care compara casatoria cu monahismul, sunt arareori de folos. Fiecare persoana trebuie sa-si gaseasca propria cale de mantuire, cerand lui Dumnezeu sa-i arate drumul cel mai bun pentru el, drum pe care, mergand, sa poata "lucra pentru mantuirea lui" (Filipeni 2, 12) in conditiile in care se gaseste si care ii sunt date de Dumnezeu. Ne compromitem mantuirea nu prin alegerea unei cai de vietuire sau a alteia, ci cazand din voia lui Dumnezeu privitoare la noi personal. Nimeni nu este admis in monahism daca dispretuieste casatoria (cf. canoanele 9 si 10 ale Sinodului de la Gangra), iar casatorindu-se, nu trebuie sa dispretuiasca monahismul.Cuvintele lui Hristos despre monahism arata ca El il priveste ca un mod de viata care nu este accesibil tuturor (Matei 19, 11). (De ce anume este asa e o taina pentru noi -taina libertatii lui Dumnezeu si a libertatii noastre.) Avem in schimb cuvantul Sau plin de dumnezeiasca autoritate si de binecuvantare in sprijinul vietii de casatorie: "De la inceputul fapturii «barbat si femeie i-a facut» Dumnezeu. De aceea omul va lasa pe tatal si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup; asa ca nu mai sunt doi ci un singur trup" (Marcu 10, 6-9). Hristos a facut prima minune prefacand apa in vin la nunta din Cana Galileei (Ioan 2, 1-11). Din slujba Cununiei intelegem ca acest semn trebuie privit ca binecuvantarea lui Dumnezeu asupra casatoriei. Dumnezeu Insusi a dat umanitatii casatoria ca Sfanta Taina si ca mod de viata. Aceasta inseamna ea este o cale de mantuire, o cale ce duce la viata vesnica. Hristos n-a recomandat monahismul ca regula generala -porunca Lui este sa-L iubim pe Dumnezeu din toata inima, din tot sufletul si cugetul, si din toate puterile noastre, si sa ne iubim unii pe altii ca pe noi insine. Intrebarea care se pune crestinilor casatoriti care au copii nu este cum sa reduca la minimum obligatiile familiale, astfel incat sa fie "liberi" sa duca o viata "mai duhovniceasca", ci mai degraba: "Cum sa cultiv in viata mea de familie iubirea de Dumnezeu si de aproapele?"Un duhovnic a fost intrebat de un om casatorit: "Cum pot eu, traind in lume, sa fac voia lui Dumnezeu?" Batranul i-a raspuns: "In tot ceea ce faci, lucreaza impreuna cu Dumnezeu". A fi "impreuna lucrator cu Dumnezeu" (1 Corinteni 3, 9) in casatorie si in educarea crestina a copiilor este o indatorire mareata si sfanta.Viata crestina este o viata traita dupa chipul lui Dumnezeu Cel in Treime -o viata impreuna cu altii. Foarte rar se intampla sa ne aflam in completa singuratate sau sa fim chemati de Dumnezeu sa ne petrecem viata in pustie; in acest caz, suntem nevoiti sa traim in izolare. Pentru cei mai multi dintre noi, viata crestina inseamna viata intr-o comunitate de un fel sau altul. Chiar si pustnicii traiesc de obicei mai intai o vreme, uneori decenii intregi, intr-o co munitate monahala, inainte de-a se retrage in pustnicie. Dupa cum spune Sfantul Siluan: "Fratele meu este viata mea". Un om casatorit -si din punct de vedere teologic acesta este singurul mod corect de vietuire -poate spune: "Sotia (sau sotul) si copiii mei sunt viata mea. Sunt continutul vietii mele; si numai traind alaturi de ei va trebui sa invat o iubire asemenea lui Hristos". Criteriul sanatatii mele spirituale este urmatorul: in ce relatii ma aflu cu cei alaturi de care traiesc? Nu exista criteriu mai inalt. Calitatea vietii de familie este masura prin care se poate aprecia progresul duhovnicesc al celor ce traiesc in lume.Tot ce inveti despre casatorie, toata osteneala pentru bunul mers al casatoriei este spre mantuirea copiilor tai, si acesta nu e un lucru neinsemnat, ci are literalmente o valoare vesnica.Nu putem avea calauza mai buna in familie decat Sfanta Scriptura. Va recomand cu caldura sa recititi cat mai des cuvintele Sfintilor Apostoli privitoare, de exemplu, la viata de familie, si sa le primiti cu toata seriozitatea ca insusi cuvantullui Dumnezeu, vesnic actual in orice vreme. Cand citim Sfanta Scriptura, sa ne rugam lui Dumnezeu si autorului cartii respective sa ne ajute sa intelegem si sa implinim in propria noastra viata cuvantul pe care l-am citit. Crestinii casatoriti se pot inspira mai ales din Prima Epistola a Sfantului Apostol Petru si din Epistolele Sfantului Apostol Pavel catre Corinteni si catre Efeseni."Cinstita sa fie nunta intru toate si patul neintinat" (Evrei 13, 4). Multi oameni privesc azi cu mult prea multa usurinta relatiile sexuale. Pe de o parte, moravurile si standardele etice contemporane incurajeaza tot soiul de perversiuni, placeri si pofte nemasurate. Pe de alta parte, sunt oameni care incearca sa promoveze o atitudine crestina in casatorie mergand pana in aspectele cele mai intime, si, cu toate acestea, sunt gata sa dispretuiasca starea de feciorie. Mai sunt apoi si crestinii casatoriti care refuza partenerilor lor o relatie conjugala deplina in numele unei iluzorii chemari la o viata in curatie, in timp ce Sfantul Apostol Pavel ii indeamna pe cei casatoriti sa se infraneze numai de comun acord si cu scopul de a se inchina cu mai multa concentrare rugaciunii pentru o anumita perioada (1 Corinteni 7 , 5). Uneori aceasta stare de lucruri care poate crea o multime de probleme apare atunci cand unul din soti se intoarce la credinta sau traieste mai intens viata in Hristos abia dupa casatorie. Sfantul Apostol Pavel ne invata ca o casatorie trebuie sa continue daca partenerul necredincios e dispus sa-si accepte partenerul crestin. Intr-un asemenea caz, partenerului crestin ii revine o mare raspundere in fata lui Dumnezeu in ce priveste comportamentul fata de partenerul sau de casatorie si fata de familie. O convertire autentica sau un progres duhovnicesc il face pe crestinul casatorit sa-si traiasca viata de familie intr-o mare dragoste fata de cei din jur, cu dorinta de a face viata partenerului de casatorie cat mai placuta. (Nu putem lua drept exemple cazuri exceptionale, cum e cel al Sfantului Alexie, "omul lui Dumnezeu".) Din nefericire, adeseori se intampla ca un crestin sa inceapa sa predice familiei sale sau sa-si piarda interesul pentru tot ce e "lumesc". Sfantul Apostol Petru spune ca sotia credincioasa poate, prin comportamentul ei si “fara propovaduire" (1 Petru 3, 1), sa-si aduca sotul necredincios la credinta in Domnul. Atunci cand primim de la Dumnezeu un semn, o descoperire, sa ne amintim de Maica Domnului care "pastra cu credinta toate aceste cuvinte in inima sa" (Luca 2, 51). Dar asa cum dupa BunaVestire Maica Domnului a alergat intr-un suflet la vara ei Elisabeta sa caute incredintare despre aceasta minunata intamplare, tot asa si noi sa alergam sa cautam cuvant de incredintare de la duhovnicul nostru.Din "Sfaturi pentru o educatie a copiilor in ziua de astazi" – Maica Magdalena, Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul, Essex, Anglia. Sursa:Facebook/Ierodiakon Ioan Danci

...flori de la Violeta Chiriac

Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus: Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important. Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce. Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: Ai doar 8 minute!Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis. Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna. La fel se intampla demulte ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:Nu uita ce e cel mai important!Cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om. In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important. Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: Bogatia sufletului.Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: Bogatia sufletului!Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus: Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important. Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce. Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: Ai doar 8 minute!Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis. Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna. La fel se intampla demulte ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:Nu uita ce e cel mai important!Cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om. In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important. Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: Bogatia sufletului.Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: Bogatia sufletului!Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus: Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important. Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce. Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: Ai doar 8 minute!Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis. Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna. La fel se intampla demulte ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:Nu uita ce e cel mai important!Cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om. In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important. Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: Bogatia sufletului.Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: Bogatia sufletului!

O viata frumoasa: Sfaturi utile

O viata frumoasa: Sfaturi utile: Idei de retinut Furnicilor nu le plac castravetii. Inconjurati ascunzisurile acestora cu coji de castravete. Daca vrei sa obtii un cub tr...

Icoana Maicii Domnului cu trei maini

Panaghia Tricherousa - Icoana Maicii Domnului cu trei maini




Panaghia Tricherousa este o icoana de iconostas, foarte veche, cunoscuta ca "Icoana Maicii Domnului cu trei maini”. Icoana se afla in prezent la Manastirea Hilandar din Muntele Athos. Cei ce nu cunosc istoria acestei icoane inclina sa creada, in mod gresit, ca cele trei maini reprezentate sunt ale Maicii Domnului. Insa nu este asa. Initial era o icoana realizata intru totul dupa canoanele iconografice, asemanatoare cu Maica Domnului Hodogitria – "Aratatoarea caii”. Potrivit traditiei, aceasta icoana a Maicii Domnului era zestrea de familie a Sfantului Ioan Damaschin si o avea in casa lui din Damasc, chiar cand fusese intaiul sfetnic al stapanitorului saracinilor, califul musulman Ualid (705-715).



Dupa ce Sfantul Ioan Damaschin a tinut cuvantarile pentru apararea icoanelor, iconoclastii i-au taiat mana dreapta. Atunci Sfantul Ioan, tinand mana sa taiata, a cazut inaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerand sa-l vindece, si Maica Domnului intr-adevar a vindecat mana Sfantului, care s-a alipit in chip minunat la locul ei.


Drept multumire si recunostinta nemarginita, Sfantul Ioan a adaugat la icoana Maicii Domnului o mana din argint, in partea de jos, astfel incat da impresia ca Maica Domnului are o a treia mana. De atunci in aceasta icoana purtand numele "Cu trei maini” (sl.:Troerucica; gr.: Tricherousa), sub mainile Maicii Domnului, este reprezentata si mana Sfantului Ioan Damaschin.



Procesiune cu Icoana Panaghia Tricherousa:



Pana in secolul al XIII-lea, icoana a fost pastrata in Lavra Sfantului Sava, cand Sfantul Sava, primul Arhiepiscop al Serbiei, a venit aici in pelerinaj, iar parintii manastirii i-au daruit-o ca binecuvantare. Acesta a luat icoana in Serbia, iar mai apoi, in chip minunat a ajuns in Sfantul Munte Athos. In vremea unei rascoale civile din Serbia, in timpul domniei Regelui Urosh al V-lea, catarul care purta icoana in fata armatei s-a pierdut, ajungand in chip necunoscut la Hilandar.



Una dintre minunile Maicii Domnului, savarsite in Manastirea Hilandar, a avut loc in momentul in care calugarii au inceput sa se certe pentru a ocupa postul de staret. In acel moment, icoana Maicii Domnului Tricherousa a plecat singura, de unde era pusa mai inainte, si s-a asezat in scaunul de staret. Un calugar pustnic, cu viata sfanta, a venit la manastire si a spus celor de aici urmatoarele: "De acum inainte, pentru a evita mahnirea si cearta, nici un staret nu va mai fi ales in Manastirea Hilandar, din moment ce insasi Maica Domnului ocupa aceasta pozitie si conduce manastirea."



Manastirea Hilandar - Procesiune cu Icoana Tricherousa



Cu toate ca acest tip de icoana nu este cuprins in nicio erminie a zugravilor, exista chiar si in tara noastra, in special in nordul Moldovei, icoane ale Maicii Domnului, cu cea de-a treia mana. Bisericii "Maica Precista" din Ploiesti, Tarul Alexandru al II-lea al Rusiei, a donat in anul 1877, o icoana in care este reprezentata Maica Domnului cu trei maini. Icoana de acest tip a fost pictata pentru comercializare, si vanduta in reproduceri de sute de mii de exemplare, chiar prin intermediul Patriarhiei Romane. Din pacate, unii iconografi, care au pictat copii dupa aceasta icoana, au lasat o interpretare eronata in acest sens, ca si cum ar fi vorba despre cele trei maini ale Nascatoarei de Dumnezeu.



Pomenirea icoanei Tricherousa se face in 4 decembrie, de praznicul Sfantului Ioan Damaschin, si in chip deosebit in zilele de 28 iunie si 12 iulie.



Sursa:CRESTINORTODOX.RO