Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Tikhvin
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Tikhvin Mareste imaginea.
Icoana Maicii Domnului din Manastirea Tikhvin este una dintre cele mai iubite, cunoscute si cinstite icoane din intreaga Rusie. Pastrata in Manastirea Adormirea Maicii Domnului, din orasul Tihvin - Tikhvin, icoana Maicii Domnului cu Pruncul este de o frumusete rara.
Tikhvin este un orasel intins pe ambele maluri ale raului Tikhvinka, in estul districtului Leningrad, la 230 de kilometri est de Sankt Petersburg. Numele orasului este compus din doua cuvinte, anume "drum" si "piata", impreuna insemnand "drumul ce duce la piata". Orasul a fost intemeiat pe ruta unui important drum comercial.
Icoana Maicii Domnului din Tikhvin - Antiohia, Constantinopol, Roma, Contantinopol
Icoana Maicii Domnului din aceasta manastire este praznuit in data de 26 iunie. In aceasta zi, icoana este impodobita cu ghirlande de flori albe, iar ferecatura de aur luceste parca mai mult ca niciodata. Printre flori si feracatura se zareste minunatul chip al Maicii Domnului, dar si al Pruncului Iisus, zugravite de Sfantul Apostol Luca.
Icoana Maicii Domnului - Manastirea Tikhvin
Traditia Bisericii marturiseste cum ca dupa Inaltarea Domnului, Sfantul Apostol Luca, fiind inzestrat a zugravi icoane, a zugravit o icoana a Maicii Domnului, pe care a si adus-o inaintea Fecioarei, spre a o binecuvanta. Vazand ea icoana, si-a adus aminte de proorocia care zice despre ea: "De acum ma vor ferici toate neamurile!" Apoi, a zis catre Sfantul Luca aceasta: "Darul meu sa fie cu icoana aceasta!" Din acea clipa, inaintea icoanei au inceput a se savarsi nenumarate minuni. Aceasta icoana a fost luata de Sfantul Luca in Antiohia, ea ajungand, mai apoi, la Ierusalim si Constantinopol. In maretul oras al lui Constantin, icoana a fost asezata in Biserica Vlaherne, unde a si primit numele de "povatuitoare pe cale", dupa cum se traduce grecescul "hodighitria".
Sfantul Pavel si Sfantul Ioan au fost cei care au zidit o biserica inchinata Maicii Domnului in Lida - Lodd, oras unde se afla astazi Mormantul Sfantului Gheorghe. Maica Domnului a binecuvantat lucrarea, zicand: "Mergeti, bucurandu-va, caci acolo si eu voi fi cu voi!" Mai apoi, intrand ei in biserica, au gasit zugravita pe un stalp de piatra, o icoana a Maicii Domnului, nefacuta de mana omeneasca.
Icoana Maicii Domnului - Manastirea Tikhvin
ICOANA POCAINTEI ADEVARATE
joi, 15 iulie 2010
DUMINICA A 7-A DUPA RUSALII
Vindecarea a doi orbi si un mut in Capernaum - Duminica a 7-a dupa Rusali
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin!
Binecuvantati si dreptmaritori crestini in sfanta biserica a Domnului nostru Iisus Hristos. Asa cum a binevoit Domnul, Mantuitorul Hristos, in Duhul Sfant, impartasindu-se pe El noua pentru ca viata Lui sa fie viata noastra, ne-a impartasit intai din cuvantul lui Dumnezeu si apoi din trupul si sangele Lui. Asa si noi ne impartasim intai din cuvantul dumnezeiestii Evanghelii si apoi, fara indoiala cei care randuieste Domnul sa fie vrednici, se impartasesc si din trupul si din sangele Lui. Deci acum ne impartasim din cuvantul Lui dumnezeiesc si asa sa-l primim, cum zice dumnezeiescul apostol Petru: “Sa primeasca omul cuvantul din Dumnezeu- Cuvantul pentru ca si voi, cuvintele voastre pe care le rostiti, sa fie ca din cuvantul lui Dumnezeu”.
Atunci, iubitilor, in vremea aceea aflandu-se Mantuitorul in Capernaum si vestindu-se in tot tinutul acela prezenta Lui, doi orbi se tineau dupa El strigand: “Miluieste-ne, fiul lui David, miluieste-ne pe noi”. Trebuie stiut - Mesia - era un cuvant care il numea pe Mantuitorul, caci evreii stiau ca Mesia, adica unsul lui Dumnezeu, Hristosul, se va intrupa si naste din semintia lui David, psalmistul, profetul si imparatul David. De aceea cand vom auzi totdeauna in evanghelie cuvant, sa stim si sa cunoastem ca si aceasta chemare se adresa lui Iisus Hristos contemplat, vazut, inteles ca Mesia, adica unsul lui Dumnezeu.
Si a intrat Iisus in casa, dar iata orbii s-au tinut dupa El, au intrat si ei imediat dupa Dansul, iar Iisus i-a intrebat, asa cum ne-ar intreba pe noi, atunci ca si astazi – El care este etern: “Credeti ca Eu va pot salva, va pot da vedere? ca pot raspunde feluritelor voastre dureri, cautari, izbavindu-va de un chin care va stapaneste, credeti?” Zis-au Lui orbii: “Da, Doamne.” Erau ei total orbi? Inlauntru, duhovniceste nu erau orbi, ei vedeau (ca dovada ca L-au numit pe Iisus, Fiul lui David) si atunci cu acea credinta launtrica au raspuns: “ Da, Doamne.” Acea credinta adanc vazatoare.
Si atunci Iisus s-a atins de ochii lor zicand, sa retinem cuvantul: “Dupa credinta voastra fie voua” si li s-au deschis ochii, dupa creinta lor. Astfel la harul Lui a raspuns creinta lor si in aceasta unire s-a nascut in ei lumina. Sa nu uitam nici o clipa acest har. Asa se naste lumina, in aceasta unire, asa se naste viata.
Dar Iisus le-a poruncit cu asprime zicand: “Vedeti nimeni sa nu stie!”. Uneori insa ii trimitea Iisus, ca pe vindecatul de demon al Gadarenilor. Atunci, vindecatul l-a rugat pe Iisus sa-l lase sa mearga dupa Dansul, dar Iisus stiti ce i-a spus: “Mergi si vesteste despre tot binele pe care ti l-a facut tie Dumnezeu”.
Deci pe vindecatul de demon il trimite sa propovaduiasca, il face apostol; aici, celor care fusesera orbi le spune cu asprime: “nimeni sa nu stie”.
Uneori insa ii trimitea Iisus ca pe vindecatul de demon al Gadarenilor. Atunci l-a rugat vindecatul pe Iisus sa-l lase sa mearga dupa dansul, dar Iisus, stiti, ce i-a spus: “Mergi si vesteste despre tot binele pe care ti l-a facut tie Dumnezeu”. Deci pe vindecatul de demon il trimite sa propavaduiasca, il face apostol; aici, celor care fusesera orbile spune cu asprime: “Nimeni sa nu stie”.
Pentru fiecare moment era o taina si un rost al cuvantului dumnezeiesc pentru ca fiecare, si suflet si loc si timp si moment, isi au o originalitate a lor. Nu staruim acum asupra acestui fapt . Zice Sfanta Evanghelie mai departe: iesind orbii, fostii orbi, caci acum vedeau. Cand s-au deschis ochii lor pe cine au vazut intaia oara? S-au deschis ochii la fata lui Hristos si asa cum L-au vazut nu puteau sa taca, impartasindu-se ei lumina din lumina.
O Doamne, ce fericiti! Dar sa nu credem ca pe noi ne lasa mai putin fericiti, trebuie doar sa avem credinta, sa credem. Si au vestit in tot tinul acela. Nu ni se spune ca i-ar fi pedepsit Dumnezeu pentru aceasta. Iarasi se deschide o taina. Una le spune orbilor Hristos, alta fac ei. Dar ei nu au facut-o impotriva luminii lui Dumnezeu. Au marturisit impartasirea luminii, pentru ca au vrut sa o cumoasca si altii. Sa impartaseasca lumina din lumina lui Hristos. Si plecand ei iata au adus un nou mut, dar se mai adauga ceva: avea demon; la orbi nu se mentioneaza insa la mut Evanghelia spune ca avea demon, adica duhul cel rau. Demonul i-a amutit graiul. Si deodata, vedeti, cuvintele Evangheliei se implinesc, fostii orbi graiesc pregatind pe mut. Fostii orbi strigau infruntand pe demon, rusinau pe demon.
Acesta este talcul, cred, ca pe de o parte Mantuitorul din smerenie le spune sa taca, pentru ca sa vina un mut si ei insisi sa rusineze pe demon care facea sa-l amuteasca, iar Mantuitorul scoate demonul si mutul graieste preamarind pe Dumnezeu si muultimile se minunau si graiau: “Niciodata nu s-au aratat in Israel asemenea fapte minunate”. Fariseii insa sarmanii neintelegand ziceau: “Cu domnul demonilor scoate pe demoni”.
Pacatul cel mare este impotriva Duhului Sfant, cum il numeste Mantuitorul, adica a nu simti, a nu vedea cu ochii duhului puterea Duhului Sfant pentru care psalmistul se ruga: “Duhul Sfant nu-l lua de la mine, Doamne”, oricat de decazut am ajuns, dar nu-l lua de la mine, pentru ca numai in Duhul Sfant pot sa vad, pot sa cred, pot sa ma rog, pot sa fiu ceeea ce Tu m-ai zidit, sa fiu chip al Tau.
Sarmanii!”cu demonul demonilor...”, asa cum dintre noi suntem multi care cand vedem ceva bun la un semen al nostru nu vedem binele, vedem tot raul. “Este o mare durere sa nu vezi binele in tine”, zicea un scriitor. Sa nu vezi binele in tine sau un alt fapt bun al cuiva, in orice pozitie s-ar afla.Sa nu vezi binele, sa vezi nmai raul si sa te gandesti: cine stie din ce motive a savarsit acest lucru.Este semnul unui tragic fariseism. Este posibil sa fii orb trupeste si sa nu fii orb sufleteste. Doamne, nu cunoastem noi un orb in tara noastra care vede mai bine decat orice om, parintele Paraian. Ca orb a facut teologia si luminat de Duhul Sfant da sfat si tarie atator suflete. Sau dintre Sfintii Parinti, Didim cel orb, care a scris o carte “Despre Duhul Sfant”.
O Doamne, toti cei care te-au cumoscut ca Tu esti lumina. Plansul nostru al tuturor este pentru orbirea noastra lantrica. La aceasta orbire ar trebui sa cugetam toti, sa ne intrebam cugetand si la cuvantul Mantuitorului, la pilda semanatorului, cand ucenicilor le spunea “voua va eate dat sa cunoasteti tainele imparatiei”, pentru ca ei, fariseii, oamenii ceilalti “vazand nu vad si auzind nu inteleg”.
Sa nu vezi, dar cum s-a petrecut aceasta? Am citit de curand un cuvant al Sfantului Grigorie de Nissa care m-a patruns adanc. Vorbind despre caderea parintilor nostri Adam si Eva, spune el: “Cum e cu putinta sa nu vezi pacatul? Pacatul care inseamna despartirea de Dumnezeu prin pacatul de baza: orgoliul, mandria care nu pune in centru pe Dumnezeu, ci eul, egoul omului, ca si cum omul ar fi centrul si si-ar da singur fiinta si sens existentei sale, el si-ar fi pus pentru sine un inceput.
Ganditi-va la ideologiile acelea care au provocat revolutia franceza in 1879. Voiau sa puna inceput lumii; iar in 1917 la fel. Aceste ideologii s-au apropiat una de alta, adica cea din urma de cea dintai, iar cea dintai de demon.
Revin la ceea ce marturiseste Sfantul Grigorie despre cum s-a nascut starea de pacat. Eu sunt chemat sa am privirea catre Dumnezeu, asa cum a fost zidit Adam, dupa chipul Fiului Sau. Zice Evanghelia: “La inceput era Cuvantul”; dar Cuvantul e Fiul lui Dumnezeu, e Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu. “La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu”. In limba greaca este o prepozitie – pros, adica spre, cuu fata spre Dumnezeu; deci Fiul lui Dumnezeu e cu fata spre Dumnezeu, iar noi, cei ziditi dupa chipul Lui, asa suntem randuiti sa fim: cu fata spre Dumnezeu, cu fata spre lumina. Si atunci caderea este intoarcerea de la lumina lui Dumnezeu; cum talcuiesc Parintii: Daca esti cu fata spre lumina te impartasesti de lumina; asa cum stand cu fata spre Soare te impartasesti din lumina lui. Daca lasi o clipa sa cada pleoapele peste ochi, atunci nu s-a stins in tine izvorul luminii, dar nu mai vezi. Tu singur voind sa inchizi ochii te inchizi luminii, inchizi prin pleoapele tale intrarea luminii lui Dumnezeu in tine; te-ai inchis atunci in intuneric. De aceea si povestea aceea populara, cu omul care se lupta sa aduca cu un vas lumina de afara inauntru.Si cineva i-a zis: “Mai omule, sarmanul de tine, deschide undeva niste ferestre!”. Si a deschis omul derestrele pe care insa intra lumina, dar putea sa intre si moartea. Moartea intra, cum spune Scriptura, prin ferestre, adica prin simturi. Si zice un cuvant uluitor, o talcuire a Scripturii data de Sfantul Grigorie de Nyssa: “Omul a fost trimis afara din Rai fara casa”. Atunci , care era casa? Raiul.
Cand citim mai adanc in Scriptura mai constatam ceva: ca Dumnezeu L-a facut pe om din tarana, a suflat suflare de viata si s-a facut suflet viu purtator de har, devenind sufletul lui, tron al Dumnezeului celui viu si ochiul lui Dumnezeu, impartasit de har. Si a zidit Dumnezeu gradina cea din Eden – Raiul; si spune: “A luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l facuse si l-a dus in gradina cea din Eden ca s-o lucreze si s-o pazeasca”. Cuvantul este cu talc adanc.Deci l-a dus in Rai, l-a dus in aceasta casa dumnezeiasca din afara Raiului, in casa lui Dumnezeu, dar raspunzand omul ispitei sarpelui; l-a trimis afara fara casa. Din lumina in intuneric. Asa s-a nascut in om de la sarpe, de la demon, inceputul patimilor si inceputul orbirii; Fiecare ar trebui sa cugetam in clipa aceasta sa ne alcatuim constiinta de sine, altfel spus statutul nostru fundamental, constiinta noastra prin care sa aflam pentru ce traim, pentru muncim, pentru ne jertfim, de unde venim, cum sa petrecem si cum sa fim neincetat. Caci iata acesta este intelesul: Dumnezeu l-a dus pe om in Rai, deci s-a savarsit o mutare, o trecere. un suis si ca existenta noastra este neincetat un suis. Trebuie sa cunosti odata obarsia ta, originea ta. Sfantul Maxim spune: “Inceputul pacatului este in inteligenta. In intelectul omului, in cugeterea omului” si anume s-a imbolnavit mintea omului, s-a imbolnavit constiinta lui. Cum adica? Omul s-a intunecat in originea lui, in obarsia lui, a uitat de unde vine., cine l-a zidit pe el. Acesta este inceputul pacatului, faptul ca omul nu-si mai cunoaste originea lui, obarsia lui. Aceasta este poate tragedia tragediilor.
Deci fiecare sa cugete la acest fapt fundamental, la statutul sau, la constiinta sa, la ce este el ca fiinta. Spune un om chinuit sufleteste: “ce sunt nu stiu, iar ce stiu nu sunt”. Ori Scripturile si Parintii ne invata si ce suntem si ce trebuie sa fim.
Ce spune Scriptura in privinta aceasta? Intai si inainte de toate, Dumnezeu este lumina si Dumnezeu eate iubire. Dumnezeu eate lumina si nici un intuneric un este in El, spune sfantul apostol si evanghelist Ioan, (Scrisoarea I, cap.1, vers.5 si cap.4 vers.8 ): “Dumnezeu este iubire”. Deci Dumnezeu este lumina si iubire si ne-a creat pe noi dupa chipul lui si in vederea nesfarsitei asemanari cu El, ( atunci si omul in obarsia lui este lumina si este iubire) si ne-a asezat in Rai casa a luminii si casa a iubirii dumnezeiesti. Acesta esta faptul capital pe care trebuie sa-l stim, omul nu aspira simplu dupa lumina, ci aspira dupa lumina pentru ca el insusi a fost zidit din lumina si din iubire, si lumina cu iubirea impreuna alcatuiesc existenta, si viata in Dumnezeu si in noi si nu numai lumina ci si iubire deoarece lumina fara iubire este searbada, este seaca, poate sa si ucida. Nu au spus fariseii in fata lui Pilat “noi lege avem” si legea era lumina lor. Ganditi-va, adancul din noi este de nedistrus, este lumina divina, dar si iubire. Deci lumina si iubire, tot ce cunosti sa impartasesti in iubire. Acesta este statutul nostru fndamental de a fi lumina si iubire si de a fi fost asezati in casa luminii si in casa iubirii lui Dumnezeu.
Sa cugete omul cu toata staruinta la patimi; sa stie ca el este lumina si casa a luminii si ca pacatul este intuneric. Cand l-a asezat Dumnezeu pe om in Rai (si talcuim adeseori cuvantul acesta, porunca lui Dumnezeu) i-a zis: “gustati din toti pomii gradinii”. Cum talcuieste Ioan Damaschin, parintele nostru: “Suie-te prin toate fapturile la Mine si gusta-ma din toate pe Mine, viata cea adevarata”. Gusta-Ma pe Mine – impartaseste-te neincetat din Mine, ca intr-o euharistie. Asa a fost facut omul – sa se impartaseasca din toate fapturile, din ele, din Dumnezeu, din lumina divina, din ratiunile divine, din ratiunile lor dumnezeiesti; contempland, ca Filocalia. Stiti care sunt treptele Filocaliei: intai incetarea patimilor si apoi luminarea. Adica sa vezi in toate fapturile lumina lor dunmnezeiasca raspandita catre fiecare faptura, care luminita ei, un rost al ei. Asa cum contemplam noi florile, holdele de grau, muntii, brazii – contemplam atunci frumusetea iubirii dumnezeiesti ca sa ajungem apoi la lumina eterna. Asa “gusta-Ma pe Mine din toate” – si sa sporesti atunci din lumina in lumina. Aceasta este chemarea: sa te intrebi: Am sporit in clipa aceasta cu un nou inteles al trupului din lumina in lumina? Si spuneam catrebie sa gandeasca omul si sa analizeze intotdeauna orgoliul, cel dintai pacat al demonului. Cum zice sfantul apostol Pavel cand scrie lui Timotei, episcopul: “Pe cel de crand botezat sa nu-l faci imediat episcop (sau preot) ca nu cumva sa cada in trufie” – deci in osanda diavolului. Si spune Apostolul ca diavolul este originea pacatului, originea caderii noastre. Orgoliul – si odata cu orgoliul, cu iubirea de sine toate patimile – ne asaza pe noi in intuneric.
Reflectam zilele acestea ceva mai adanc la cuvantul lui Dumnezeu: “Gustati din toti pomii gradinii” – deci “Suie-te prin toate fapturile, gusta-Ma din toate pe Mine viata cea adevarata” sau cum zice psalmistul: “Gustati si vedeti ca bun este Domnul”; sau cum gustam noi din sfanta impartasanie. Ar trebui aici sa gandim si de ce spune Mantuitorul ca postul si rugaciunea izgonesc demonii. Inca o data sa reflectam gustarea euharistica fata de lacomia pantecelui, fata de acea stare care a fost cum se spune: “Dumnezeul lor e pantecele”, deci numai atat. Ce a insemnat gustarea, de ce a pus Dumnezeu la inceput postul? “ Din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci”. Undeva la n popor in Apus se spune ca moartea sta in stomac, in lacomie.
Este de crezut ca omul era chemat prin suflarea harului Duhului Sfant , pe care l-a primit cand i s-a dat suflare de viata sa transfigureze trupul acesta si sa guste euharistic din fapturi. Daca omul de la inceput ar fi invatat porunca: “gustati euharistic dumnezeieste” nu s-ar fi nascut bolile si nu s-ar fi nascut atata stricaciune in trupul nostru. Alta era stare noastra originara,. Iertati ca dezvalui si acest fapt: niste studenti la teologie il intrebau pe profesor acum vreo treizeci de ani, pe parintele Nicolaescu, daca Hristos luand firea noastra trupeasca a luat si toate aceste afecte ale noastre: foamea, setea si celelalte. De buna seama ca le-a luat pe toate, dar alta era starea in Hristos, Care era fara de pacat. A luat toate ale noastre dar fara de pacat. De aceea Sfantul Ioan Gura de Aur (in moliftele lui) spune ca Mantuitorul “cu preacurata si sfanta Lui scuipire facand tina a deschis ochii orbului”. Toate erau sfinte in Hristos. Asa va fi omul in eternul viitor cand va iesi din intuneric, caci toate patimile sunt intuneric. Cand esti in desfranare atata vezi, esti obsedat si posedat atunci, in acea clipa. Si spune Apostolul: “iubirea de arginti e radacina tuturor rautatilor”; apoi tristetea cand te chinuie un gand, o patima, un esec, un cuvant al cuiva care socotesti ca te-a jignit, apoi toropeala aceasta, lenea spiritului. Spun unii: nu ma mai pot ruga, nu mai pot dormi, nu se mai trezeste inima mea. O, Doamne! Spune un parinte al bisericii ca aceasta lene face viermi, ca este inceput iadului. Apoi mania, ura, invidia. Este atat de simplu: cand urasti pe cineva, mai vezi ceva bun in el? Nu. Si nu este chiar nimic bun in el?
Scriptura spune ca l-a trimis Dumnezeu pe om afara din Rai, dar cum talcuieste Sfantul Grigorie, totusi, zice ca l-a asezat in preajma gradinii Edenului ca sa doreasca neincetat sa se intoarca; si nu este ucis in nimeni chipul lui Dumnezeu, caci nu poate sa ucida ceea ce este de neucis, si anume sufletul pe care l-a facut Dumnezeu prin har sa fie nemuritor. Si atunci tu in ura ta nu vezi decat raul, intunericul din tine, nu vezi si ce are bun aproapele tau caci te-ai inchis in tine. Apoi frica, slava desarta, toate aceste patimi, pacatele impotriva Duhului Sfant care ucid sufletul, credinta, nadejdea, dragostea. Spune Mantuitorul: “nu va temeti de cei care va ucid trupul ci de cei care ucid sufletul”.
O, iubitilor, cat m-as ruga pentru d-voastra si pentru noi toti, sa ne temem de cei care ne ucid sufletele, care ne alunga in moarte inainte de a muri, caci moartea in suflet incepe, dar si invierea tot in suflet incepe si incepe cu lumina. Si toate virtutile sunt lumina, toate poruncile lui Dumnezeu sunt lumina. Zice rugaciunea de dimineata pe care o citeste preotul cand se citesc cei sase psalmi la strana: “Doamne, de dimineata alearga duhul nostru catre tine Dumnezeule, pentru ca lumina sunt poruncile Tale. Cuvintele Tale, faclie picioarelor mele. Invata-ne pe noi Dumnezeule dreptatea Ta. Lumineaza ochii gandurilor noastre”. Deci ochii duhului nostru sa fie deschisi ca lumina dinlauntru sa nu piara. Sa planga tot sufletul pentru intunericul care sta inintea noastra si inlauntrul nostru ca nu cunva “sa adormim in pacate spre moarte”. Risipeste, Doamne, orice lene de la inimile noastre, daruieste soarele dreptatii si pazeste viata noastra cu pecetea Sfantului Duh! De aceea la botez se pecetluiesc toate simturile. Copilasul are simturile trupesti; atunci de ce se mai pecetluiesc? Tocmai ca sa se deschida simturile dinlauntru. Se pecetluieste la frunte copilasul ca sa se deschida mintea lui, cum spune Apostolul: “sa avem mintea lui Hristos”; se pecetluieste apoi ca sa se deschida inima...
O, iubitilor, scria Pavel corintenilor: “In inima noastra este largire; nu sunteti la stramtorare”. O, inima ta, crestine, sa fie deschisa, sa imbratisize tot sufletul omenesc! Se pecetluiesc ochii, urechile, narile, toate simturile ca sa se deschida dinlauntru vederea duhovniceasca, auzul duhovnicesc. “Auzului meu vei da bucurie si veselie” – zice Psalmistul. Si toata faptura ta sa fie de aici lumina, caci daca ai de aici lumina “intunericul e cel mai dinafara”.
Eram odata intr-o gara mare si asteptam pe cineva. Erau multe lumini, beculete, fel de fel, dar deodata mi-am zis: Ce inseamna intrnericul cel mai dinafara? Si am simtit atunci ca inlauntru, acolo trebuie sa lumineze lumina cereasca, lumina divina iar noi sa ne simtim ca o casa a luminii. In fiecare gand dumnezeiesc sa simtim ca este lumina, in fiecare virtute: credinta, nadejdea, dragostea, dreptatea – toate acestea sa simtim ca sunt lumina si ca noi traim in ele. Doamne, iti multumesc ca ma aflu in lumina – si cand ma rog se intampla si aceasta.
Am stat de vorba acum de dimineata cu cineva: Dumneata cand citesti rugaciunea gandesti? Cand zici Tatal nostru: Doamne ce inteles adanc, ceresc! – il numim Tata al nostru, deci avem acelasi tata, acelasi Parinte ceresc; si atunci noi toti suntem fiii Lui. Gandesti asa? ca esti fiu al Parintelui ceresc? A inceput sa tresara. Si, mai departe, zicem al nostru; ce inseamna? Ca intre noi suntem frati. Si mai departe “Sfinteasca-se numele Tau” – Sfant e numele Tau si numele tau sa ma sfinteasca. Mai departe: “Vie imparatia Ta” – tu sa fii imparat, imparatul inimilor, al sufletelor noastre. “Fie voia Ta” – nu a mea, ca Tu voieste numai binele, Doamne. “Precum in cer asa si pe pamant” – O, Doamne, sa devina pamantul oglinda a cerului!... Daca toti ne-am ruga si am gandi cugetand adanc, atunci incetul cu incetul din aceste puncte de lumina, din fiecare, s-ar raspandi mult mai multa lumina. De ce rugaciunea sa o facem cu mintea in inima? Pentru ca sa fim fii ai luminii.
Undeva la un spital stau scrise, intiparite in zid de catre un bolnav, aceste cuvinte: “Doamne, vedeam si visam in tineretea mea si ceream lui Dumnezeu putere ca sa ma realizez si sa am succes, reusita, dar Dumnezeu m-a lasat in slabiciune. De ce? Ca sa invat smerit si sa-L ascult pe El, sa vad ca puterea e de la El. Ma vedeam in stare sa fac lucruri mari, cucerind lumea si m-am trezit deodata bolnav si infirm, ca sa fac nu lucruri mari, ci lucruri bune. Ma vedeam in bogatie sa fiu fericit, si iata-ma sarac, ca sa fiu nu bogat, ci intelept. Voiam maretie, sa am slava oamenilor si am cazut in slabiciune, ca sa ma impartasesc de voia lui Dumnezeu, de slava Lui. Ma vedeam in tinerete cu o fiinta bogata langa mine si nu mi-a fost asa; in schimb deodata inima mea s-a deschis catre intreaga lume – si catre cei bogati si catre cei saraci; si catre cei mari si catre cei mici. Ma vedeam asa, in stralucirea acestei lumi, si am inteles ca stralucirea vine din launtru, nu din afara. Si atunci, rugaciunile mele erau din adanc, adanc la care eu nu cugetam. Acel dar mi l-a dat Dumnezeu, si anume de a fi in lumina” – in lumina Ta, Doamne, Tu care ai spus: “Eu sunt Lumina lumii. Cel ce vine dupa Mine nu va umbla intru intuneric, ci va avea lumina vietii”. Amin.
Parintele Constantin Galeriu
((Sursa Crestin Ortodox))
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin!
Binecuvantati si dreptmaritori crestini in sfanta biserica a Domnului nostru Iisus Hristos. Asa cum a binevoit Domnul, Mantuitorul Hristos, in Duhul Sfant, impartasindu-se pe El noua pentru ca viata Lui sa fie viata noastra, ne-a impartasit intai din cuvantul lui Dumnezeu si apoi din trupul si sangele Lui. Asa si noi ne impartasim intai din cuvantul dumnezeiestii Evanghelii si apoi, fara indoiala cei care randuieste Domnul sa fie vrednici, se impartasesc si din trupul si din sangele Lui. Deci acum ne impartasim din cuvantul Lui dumnezeiesc si asa sa-l primim, cum zice dumnezeiescul apostol Petru: “Sa primeasca omul cuvantul din Dumnezeu- Cuvantul pentru ca si voi, cuvintele voastre pe care le rostiti, sa fie ca din cuvantul lui Dumnezeu”.
Atunci, iubitilor, in vremea aceea aflandu-se Mantuitorul in Capernaum si vestindu-se in tot tinutul acela prezenta Lui, doi orbi se tineau dupa El strigand: “Miluieste-ne, fiul lui David, miluieste-ne pe noi”. Trebuie stiut - Mesia - era un cuvant care il numea pe Mantuitorul, caci evreii stiau ca Mesia, adica unsul lui Dumnezeu, Hristosul, se va intrupa si naste din semintia lui David, psalmistul, profetul si imparatul David. De aceea cand vom auzi totdeauna in evanghelie cuvant, sa stim si sa cunoastem ca si aceasta chemare se adresa lui Iisus Hristos contemplat, vazut, inteles ca Mesia, adica unsul lui Dumnezeu.
Si a intrat Iisus in casa, dar iata orbii s-au tinut dupa El, au intrat si ei imediat dupa Dansul, iar Iisus i-a intrebat, asa cum ne-ar intreba pe noi, atunci ca si astazi – El care este etern: “Credeti ca Eu va pot salva, va pot da vedere? ca pot raspunde feluritelor voastre dureri, cautari, izbavindu-va de un chin care va stapaneste, credeti?” Zis-au Lui orbii: “Da, Doamne.” Erau ei total orbi? Inlauntru, duhovniceste nu erau orbi, ei vedeau (ca dovada ca L-au numit pe Iisus, Fiul lui David) si atunci cu acea credinta launtrica au raspuns: “ Da, Doamne.” Acea credinta adanc vazatoare.
Si atunci Iisus s-a atins de ochii lor zicand, sa retinem cuvantul: “Dupa credinta voastra fie voua” si li s-au deschis ochii, dupa creinta lor. Astfel la harul Lui a raspuns creinta lor si in aceasta unire s-a nascut in ei lumina. Sa nu uitam nici o clipa acest har. Asa se naste lumina, in aceasta unire, asa se naste viata.
Dar Iisus le-a poruncit cu asprime zicand: “Vedeti nimeni sa nu stie!”. Uneori insa ii trimitea Iisus, ca pe vindecatul de demon al Gadarenilor. Atunci, vindecatul l-a rugat pe Iisus sa-l lase sa mearga dupa Dansul, dar Iisus stiti ce i-a spus: “Mergi si vesteste despre tot binele pe care ti l-a facut tie Dumnezeu”.
Deci pe vindecatul de demon il trimite sa propovaduiasca, il face apostol; aici, celor care fusesera orbi le spune cu asprime: “nimeni sa nu stie”.
Uneori insa ii trimitea Iisus ca pe vindecatul de demon al Gadarenilor. Atunci l-a rugat vindecatul pe Iisus sa-l lase sa mearga dupa dansul, dar Iisus, stiti, ce i-a spus: “Mergi si vesteste despre tot binele pe care ti l-a facut tie Dumnezeu”. Deci pe vindecatul de demon il trimite sa propavaduiasca, il face apostol; aici, celor care fusesera orbile spune cu asprime: “Nimeni sa nu stie”.
Pentru fiecare moment era o taina si un rost al cuvantului dumnezeiesc pentru ca fiecare, si suflet si loc si timp si moment, isi au o originalitate a lor. Nu staruim acum asupra acestui fapt . Zice Sfanta Evanghelie mai departe: iesind orbii, fostii orbi, caci acum vedeau. Cand s-au deschis ochii lor pe cine au vazut intaia oara? S-au deschis ochii la fata lui Hristos si asa cum L-au vazut nu puteau sa taca, impartasindu-se ei lumina din lumina.
O Doamne, ce fericiti! Dar sa nu credem ca pe noi ne lasa mai putin fericiti, trebuie doar sa avem credinta, sa credem. Si au vestit in tot tinul acela. Nu ni se spune ca i-ar fi pedepsit Dumnezeu pentru aceasta. Iarasi se deschide o taina. Una le spune orbilor Hristos, alta fac ei. Dar ei nu au facut-o impotriva luminii lui Dumnezeu. Au marturisit impartasirea luminii, pentru ca au vrut sa o cumoasca si altii. Sa impartaseasca lumina din lumina lui Hristos. Si plecand ei iata au adus un nou mut, dar se mai adauga ceva: avea demon; la orbi nu se mentioneaza insa la mut Evanghelia spune ca avea demon, adica duhul cel rau. Demonul i-a amutit graiul. Si deodata, vedeti, cuvintele Evangheliei se implinesc, fostii orbi graiesc pregatind pe mut. Fostii orbi strigau infruntand pe demon, rusinau pe demon.
Acesta este talcul, cred, ca pe de o parte Mantuitorul din smerenie le spune sa taca, pentru ca sa vina un mut si ei insisi sa rusineze pe demon care facea sa-l amuteasca, iar Mantuitorul scoate demonul si mutul graieste preamarind pe Dumnezeu si muultimile se minunau si graiau: “Niciodata nu s-au aratat in Israel asemenea fapte minunate”. Fariseii insa sarmanii neintelegand ziceau: “Cu domnul demonilor scoate pe demoni”.
Pacatul cel mare este impotriva Duhului Sfant, cum il numeste Mantuitorul, adica a nu simti, a nu vedea cu ochii duhului puterea Duhului Sfant pentru care psalmistul se ruga: “Duhul Sfant nu-l lua de la mine, Doamne”, oricat de decazut am ajuns, dar nu-l lua de la mine, pentru ca numai in Duhul Sfant pot sa vad, pot sa cred, pot sa ma rog, pot sa fiu ceeea ce Tu m-ai zidit, sa fiu chip al Tau.
Sarmanii!”cu demonul demonilor...”, asa cum dintre noi suntem multi care cand vedem ceva bun la un semen al nostru nu vedem binele, vedem tot raul. “Este o mare durere sa nu vezi binele in tine”, zicea un scriitor. Sa nu vezi binele in tine sau un alt fapt bun al cuiva, in orice pozitie s-ar afla.Sa nu vezi binele, sa vezi nmai raul si sa te gandesti: cine stie din ce motive a savarsit acest lucru.Este semnul unui tragic fariseism. Este posibil sa fii orb trupeste si sa nu fii orb sufleteste. Doamne, nu cunoastem noi un orb in tara noastra care vede mai bine decat orice om, parintele Paraian. Ca orb a facut teologia si luminat de Duhul Sfant da sfat si tarie atator suflete. Sau dintre Sfintii Parinti, Didim cel orb, care a scris o carte “Despre Duhul Sfant”.
O Doamne, toti cei care te-au cumoscut ca Tu esti lumina. Plansul nostru al tuturor este pentru orbirea noastra lantrica. La aceasta orbire ar trebui sa cugetam toti, sa ne intrebam cugetand si la cuvantul Mantuitorului, la pilda semanatorului, cand ucenicilor le spunea “voua va eate dat sa cunoasteti tainele imparatiei”, pentru ca ei, fariseii, oamenii ceilalti “vazand nu vad si auzind nu inteleg”.
Sa nu vezi, dar cum s-a petrecut aceasta? Am citit de curand un cuvant al Sfantului Grigorie de Nissa care m-a patruns adanc. Vorbind despre caderea parintilor nostri Adam si Eva, spune el: “Cum e cu putinta sa nu vezi pacatul? Pacatul care inseamna despartirea de Dumnezeu prin pacatul de baza: orgoliul, mandria care nu pune in centru pe Dumnezeu, ci eul, egoul omului, ca si cum omul ar fi centrul si si-ar da singur fiinta si sens existentei sale, el si-ar fi pus pentru sine un inceput.
Ganditi-va la ideologiile acelea care au provocat revolutia franceza in 1879. Voiau sa puna inceput lumii; iar in 1917 la fel. Aceste ideologii s-au apropiat una de alta, adica cea din urma de cea dintai, iar cea dintai de demon.
Revin la ceea ce marturiseste Sfantul Grigorie despre cum s-a nascut starea de pacat. Eu sunt chemat sa am privirea catre Dumnezeu, asa cum a fost zidit Adam, dupa chipul Fiului Sau. Zice Evanghelia: “La inceput era Cuvantul”; dar Cuvantul e Fiul lui Dumnezeu, e Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu. “La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu”. In limba greaca este o prepozitie – pros, adica spre, cuu fata spre Dumnezeu; deci Fiul lui Dumnezeu e cu fata spre Dumnezeu, iar noi, cei ziditi dupa chipul Lui, asa suntem randuiti sa fim: cu fata spre Dumnezeu, cu fata spre lumina. Si atunci caderea este intoarcerea de la lumina lui Dumnezeu; cum talcuiesc Parintii: Daca esti cu fata spre lumina te impartasesti de lumina; asa cum stand cu fata spre Soare te impartasesti din lumina lui. Daca lasi o clipa sa cada pleoapele peste ochi, atunci nu s-a stins in tine izvorul luminii, dar nu mai vezi. Tu singur voind sa inchizi ochii te inchizi luminii, inchizi prin pleoapele tale intrarea luminii lui Dumnezeu in tine; te-ai inchis atunci in intuneric. De aceea si povestea aceea populara, cu omul care se lupta sa aduca cu un vas lumina de afara inauntru.Si cineva i-a zis: “Mai omule, sarmanul de tine, deschide undeva niste ferestre!”. Si a deschis omul derestrele pe care insa intra lumina, dar putea sa intre si moartea. Moartea intra, cum spune Scriptura, prin ferestre, adica prin simturi. Si zice un cuvant uluitor, o talcuire a Scripturii data de Sfantul Grigorie de Nyssa: “Omul a fost trimis afara din Rai fara casa”. Atunci , care era casa? Raiul.
Cand citim mai adanc in Scriptura mai constatam ceva: ca Dumnezeu L-a facut pe om din tarana, a suflat suflare de viata si s-a facut suflet viu purtator de har, devenind sufletul lui, tron al Dumnezeului celui viu si ochiul lui Dumnezeu, impartasit de har. Si a zidit Dumnezeu gradina cea din Eden – Raiul; si spune: “A luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l facuse si l-a dus in gradina cea din Eden ca s-o lucreze si s-o pazeasca”. Cuvantul este cu talc adanc.Deci l-a dus in Rai, l-a dus in aceasta casa dumnezeiasca din afara Raiului, in casa lui Dumnezeu, dar raspunzand omul ispitei sarpelui; l-a trimis afara fara casa. Din lumina in intuneric. Asa s-a nascut in om de la sarpe, de la demon, inceputul patimilor si inceputul orbirii; Fiecare ar trebui sa cugetam in clipa aceasta sa ne alcatuim constiinta de sine, altfel spus statutul nostru fundamental, constiinta noastra prin care sa aflam pentru ce traim, pentru muncim, pentru ne jertfim, de unde venim, cum sa petrecem si cum sa fim neincetat. Caci iata acesta este intelesul: Dumnezeu l-a dus pe om in Rai, deci s-a savarsit o mutare, o trecere. un suis si ca existenta noastra este neincetat un suis. Trebuie sa cunosti odata obarsia ta, originea ta. Sfantul Maxim spune: “Inceputul pacatului este in inteligenta. In intelectul omului, in cugeterea omului” si anume s-a imbolnavit mintea omului, s-a imbolnavit constiinta lui. Cum adica? Omul s-a intunecat in originea lui, in obarsia lui, a uitat de unde vine., cine l-a zidit pe el. Acesta este inceputul pacatului, faptul ca omul nu-si mai cunoaste originea lui, obarsia lui. Aceasta este poate tragedia tragediilor.
Deci fiecare sa cugete la acest fapt fundamental, la statutul sau, la constiinta sa, la ce este el ca fiinta. Spune un om chinuit sufleteste: “ce sunt nu stiu, iar ce stiu nu sunt”. Ori Scripturile si Parintii ne invata si ce suntem si ce trebuie sa fim.
Ce spune Scriptura in privinta aceasta? Intai si inainte de toate, Dumnezeu este lumina si Dumnezeu eate iubire. Dumnezeu eate lumina si nici un intuneric un este in El, spune sfantul apostol si evanghelist Ioan, (Scrisoarea I, cap.1, vers.5 si cap.4 vers.8 ): “Dumnezeu este iubire”. Deci Dumnezeu este lumina si iubire si ne-a creat pe noi dupa chipul lui si in vederea nesfarsitei asemanari cu El, ( atunci si omul in obarsia lui este lumina si este iubire) si ne-a asezat in Rai casa a luminii si casa a iubirii dumnezeiesti. Acesta esta faptul capital pe care trebuie sa-l stim, omul nu aspira simplu dupa lumina, ci aspira dupa lumina pentru ca el insusi a fost zidit din lumina si din iubire, si lumina cu iubirea impreuna alcatuiesc existenta, si viata in Dumnezeu si in noi si nu numai lumina ci si iubire deoarece lumina fara iubire este searbada, este seaca, poate sa si ucida. Nu au spus fariseii in fata lui Pilat “noi lege avem” si legea era lumina lor. Ganditi-va, adancul din noi este de nedistrus, este lumina divina, dar si iubire. Deci lumina si iubire, tot ce cunosti sa impartasesti in iubire. Acesta este statutul nostru fndamental de a fi lumina si iubire si de a fi fost asezati in casa luminii si in casa iubirii lui Dumnezeu.
Sa cugete omul cu toata staruinta la patimi; sa stie ca el este lumina si casa a luminii si ca pacatul este intuneric. Cand l-a asezat Dumnezeu pe om in Rai (si talcuim adeseori cuvantul acesta, porunca lui Dumnezeu) i-a zis: “gustati din toti pomii gradinii”. Cum talcuieste Ioan Damaschin, parintele nostru: “Suie-te prin toate fapturile la Mine si gusta-ma din toate pe Mine, viata cea adevarata”. Gusta-Ma pe Mine – impartaseste-te neincetat din Mine, ca intr-o euharistie. Asa a fost facut omul – sa se impartaseasca din toate fapturile, din ele, din Dumnezeu, din lumina divina, din ratiunile divine, din ratiunile lor dumnezeiesti; contempland, ca Filocalia. Stiti care sunt treptele Filocaliei: intai incetarea patimilor si apoi luminarea. Adica sa vezi in toate fapturile lumina lor dunmnezeiasca raspandita catre fiecare faptura, care luminita ei, un rost al ei. Asa cum contemplam noi florile, holdele de grau, muntii, brazii – contemplam atunci frumusetea iubirii dumnezeiesti ca sa ajungem apoi la lumina eterna. Asa “gusta-Ma pe Mine din toate” – si sa sporesti atunci din lumina in lumina. Aceasta este chemarea: sa te intrebi: Am sporit in clipa aceasta cu un nou inteles al trupului din lumina in lumina? Si spuneam catrebie sa gandeasca omul si sa analizeze intotdeauna orgoliul, cel dintai pacat al demonului. Cum zice sfantul apostol Pavel cand scrie lui Timotei, episcopul: “Pe cel de crand botezat sa nu-l faci imediat episcop (sau preot) ca nu cumva sa cada in trufie” – deci in osanda diavolului. Si spune Apostolul ca diavolul este originea pacatului, originea caderii noastre. Orgoliul – si odata cu orgoliul, cu iubirea de sine toate patimile – ne asaza pe noi in intuneric.
Reflectam zilele acestea ceva mai adanc la cuvantul lui Dumnezeu: “Gustati din toti pomii gradinii” – deci “Suie-te prin toate fapturile, gusta-Ma din toate pe Mine viata cea adevarata” sau cum zice psalmistul: “Gustati si vedeti ca bun este Domnul”; sau cum gustam noi din sfanta impartasanie. Ar trebui aici sa gandim si de ce spune Mantuitorul ca postul si rugaciunea izgonesc demonii. Inca o data sa reflectam gustarea euharistica fata de lacomia pantecelui, fata de acea stare care a fost cum se spune: “Dumnezeul lor e pantecele”, deci numai atat. Ce a insemnat gustarea, de ce a pus Dumnezeu la inceput postul? “ Din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci”. Undeva la n popor in Apus se spune ca moartea sta in stomac, in lacomie.
Este de crezut ca omul era chemat prin suflarea harului Duhului Sfant , pe care l-a primit cand i s-a dat suflare de viata sa transfigureze trupul acesta si sa guste euharistic din fapturi. Daca omul de la inceput ar fi invatat porunca: “gustati euharistic dumnezeieste” nu s-ar fi nascut bolile si nu s-ar fi nascut atata stricaciune in trupul nostru. Alta era stare noastra originara,. Iertati ca dezvalui si acest fapt: niste studenti la teologie il intrebau pe profesor acum vreo treizeci de ani, pe parintele Nicolaescu, daca Hristos luand firea noastra trupeasca a luat si toate aceste afecte ale noastre: foamea, setea si celelalte. De buna seama ca le-a luat pe toate, dar alta era starea in Hristos, Care era fara de pacat. A luat toate ale noastre dar fara de pacat. De aceea Sfantul Ioan Gura de Aur (in moliftele lui) spune ca Mantuitorul “cu preacurata si sfanta Lui scuipire facand tina a deschis ochii orbului”. Toate erau sfinte in Hristos. Asa va fi omul in eternul viitor cand va iesi din intuneric, caci toate patimile sunt intuneric. Cand esti in desfranare atata vezi, esti obsedat si posedat atunci, in acea clipa. Si spune Apostolul: “iubirea de arginti e radacina tuturor rautatilor”; apoi tristetea cand te chinuie un gand, o patima, un esec, un cuvant al cuiva care socotesti ca te-a jignit, apoi toropeala aceasta, lenea spiritului. Spun unii: nu ma mai pot ruga, nu mai pot dormi, nu se mai trezeste inima mea. O, Doamne! Spune un parinte al bisericii ca aceasta lene face viermi, ca este inceput iadului. Apoi mania, ura, invidia. Este atat de simplu: cand urasti pe cineva, mai vezi ceva bun in el? Nu. Si nu este chiar nimic bun in el?
Scriptura spune ca l-a trimis Dumnezeu pe om afara din Rai, dar cum talcuieste Sfantul Grigorie, totusi, zice ca l-a asezat in preajma gradinii Edenului ca sa doreasca neincetat sa se intoarca; si nu este ucis in nimeni chipul lui Dumnezeu, caci nu poate sa ucida ceea ce este de neucis, si anume sufletul pe care l-a facut Dumnezeu prin har sa fie nemuritor. Si atunci tu in ura ta nu vezi decat raul, intunericul din tine, nu vezi si ce are bun aproapele tau caci te-ai inchis in tine. Apoi frica, slava desarta, toate aceste patimi, pacatele impotriva Duhului Sfant care ucid sufletul, credinta, nadejdea, dragostea. Spune Mantuitorul: “nu va temeti de cei care va ucid trupul ci de cei care ucid sufletul”.
O, iubitilor, cat m-as ruga pentru d-voastra si pentru noi toti, sa ne temem de cei care ne ucid sufletele, care ne alunga in moarte inainte de a muri, caci moartea in suflet incepe, dar si invierea tot in suflet incepe si incepe cu lumina. Si toate virtutile sunt lumina, toate poruncile lui Dumnezeu sunt lumina. Zice rugaciunea de dimineata pe care o citeste preotul cand se citesc cei sase psalmi la strana: “Doamne, de dimineata alearga duhul nostru catre tine Dumnezeule, pentru ca lumina sunt poruncile Tale. Cuvintele Tale, faclie picioarelor mele. Invata-ne pe noi Dumnezeule dreptatea Ta. Lumineaza ochii gandurilor noastre”. Deci ochii duhului nostru sa fie deschisi ca lumina dinlauntru sa nu piara. Sa planga tot sufletul pentru intunericul care sta inintea noastra si inlauntrul nostru ca nu cunva “sa adormim in pacate spre moarte”. Risipeste, Doamne, orice lene de la inimile noastre, daruieste soarele dreptatii si pazeste viata noastra cu pecetea Sfantului Duh! De aceea la botez se pecetluiesc toate simturile. Copilasul are simturile trupesti; atunci de ce se mai pecetluiesc? Tocmai ca sa se deschida simturile dinlauntru. Se pecetluieste la frunte copilasul ca sa se deschida mintea lui, cum spune Apostolul: “sa avem mintea lui Hristos”; se pecetluieste apoi ca sa se deschida inima...
O, iubitilor, scria Pavel corintenilor: “In inima noastra este largire; nu sunteti la stramtorare”. O, inima ta, crestine, sa fie deschisa, sa imbratisize tot sufletul omenesc! Se pecetluiesc ochii, urechile, narile, toate simturile ca sa se deschida dinlauntru vederea duhovniceasca, auzul duhovnicesc. “Auzului meu vei da bucurie si veselie” – zice Psalmistul. Si toata faptura ta sa fie de aici lumina, caci daca ai de aici lumina “intunericul e cel mai dinafara”.
Eram odata intr-o gara mare si asteptam pe cineva. Erau multe lumini, beculete, fel de fel, dar deodata mi-am zis: Ce inseamna intrnericul cel mai dinafara? Si am simtit atunci ca inlauntru, acolo trebuie sa lumineze lumina cereasca, lumina divina iar noi sa ne simtim ca o casa a luminii. In fiecare gand dumnezeiesc sa simtim ca este lumina, in fiecare virtute: credinta, nadejdea, dragostea, dreptatea – toate acestea sa simtim ca sunt lumina si ca noi traim in ele. Doamne, iti multumesc ca ma aflu in lumina – si cand ma rog se intampla si aceasta.
Am stat de vorba acum de dimineata cu cineva: Dumneata cand citesti rugaciunea gandesti? Cand zici Tatal nostru: Doamne ce inteles adanc, ceresc! – il numim Tata al nostru, deci avem acelasi tata, acelasi Parinte ceresc; si atunci noi toti suntem fiii Lui. Gandesti asa? ca esti fiu al Parintelui ceresc? A inceput sa tresara. Si, mai departe, zicem al nostru; ce inseamna? Ca intre noi suntem frati. Si mai departe “Sfinteasca-se numele Tau” – Sfant e numele Tau si numele tau sa ma sfinteasca. Mai departe: “Vie imparatia Ta” – tu sa fii imparat, imparatul inimilor, al sufletelor noastre. “Fie voia Ta” – nu a mea, ca Tu voieste numai binele, Doamne. “Precum in cer asa si pe pamant” – O, Doamne, sa devina pamantul oglinda a cerului!... Daca toti ne-am ruga si am gandi cugetand adanc, atunci incetul cu incetul din aceste puncte de lumina, din fiecare, s-ar raspandi mult mai multa lumina. De ce rugaciunea sa o facem cu mintea in inima? Pentru ca sa fim fii ai luminii.
Undeva la un spital stau scrise, intiparite in zid de catre un bolnav, aceste cuvinte: “Doamne, vedeam si visam in tineretea mea si ceream lui Dumnezeu putere ca sa ma realizez si sa am succes, reusita, dar Dumnezeu m-a lasat in slabiciune. De ce? Ca sa invat smerit si sa-L ascult pe El, sa vad ca puterea e de la El. Ma vedeam in stare sa fac lucruri mari, cucerind lumea si m-am trezit deodata bolnav si infirm, ca sa fac nu lucruri mari, ci lucruri bune. Ma vedeam in bogatie sa fiu fericit, si iata-ma sarac, ca sa fiu nu bogat, ci intelept. Voiam maretie, sa am slava oamenilor si am cazut in slabiciune, ca sa ma impartasesc de voia lui Dumnezeu, de slava Lui. Ma vedeam in tinerete cu o fiinta bogata langa mine si nu mi-a fost asa; in schimb deodata inima mea s-a deschis catre intreaga lume – si catre cei bogati si catre cei saraci; si catre cei mari si catre cei mici. Ma vedeam asa, in stralucirea acestei lumi, si am inteles ca stralucirea vine din launtru, nu din afara. Si atunci, rugaciunile mele erau din adanc, adanc la care eu nu cugetam. Acel dar mi l-a dat Dumnezeu, si anume de a fi in lumina” – in lumina Ta, Doamne, Tu care ai spus: “Eu sunt Lumina lumii. Cel ce vine dupa Mine nu va umbla intru intuneric, ci va avea lumina vietii”. Amin.
Parintele Constantin Galeriu
((Sursa Crestin Ortodox))
miercuri, 14 iulie 2010
RUGACIUNEA DIMINETII
Dumnezeule veșnic și Făcătorule al tuturor lucrurilor, care în neajunsa Ta bunătate m-ai chemat din neființa la aceasta viața, care mi-ai dăruit harul botezului și noii nașteri de sus, care ai pus pecetea Sfântului Duh pe mădularele trupului meu în taina mirungerii și care mi-ai dat dorința de a te căuta, Tu, singurul Dumnzeu adevărat, auzi rugăciunea mea.
Eu n-am viața, lumina, bucurie, înțelepciune sau putere, decât numai în Tine, Dumnezeule; nu îndrăznesc să ridic ochii spre tine, din pricina nedrepților mele. Dar tu ai spus ucenicilor Tăi: ,,Tot ce veți cere cu credința în rugăciune veți primi” și încă ,,Tot ceea ce veți cere în numele Meu, voi face”, de aceea îndrăznesc să Te chem. Curățește-mă de toată spurcăciunea trupului și a sufletului și învață-mă să mă rog Ție. Binecuvintează această zi pe care mi-ai dăruit-o mie, nevrednicul Tău rob, prin puterea binecuvântării Tale, fa-mă vrednic în toată vremea și în tot locul de a vorbi și a lucra în slava Ta, cu sufletul curat, cu smerenie, răbdare și dragoste, cu blândețe, pace, bărbăție și înțelepciune și de a fi întotdeauna pătruns de prezența Ta.
În nemărginita Ta bunătate, Doamne, arată-mi calea voii Tale și dăruiește-mi să pășesc fără de păcat sub privirea Ta. Doamne, Tu, care cercetezi inimile și rărunchii, știi de ce am nevoie. Tu cunoști orbirea și neștiința mea, dar Tu cunoști și dorirea mea, durerile inimii mele și suferințele sufletului meu. De aceea, Te rog, ascultă-mi rugăciunea și prin Sfântul Duh arată-mi calea pe care trebuie să merg. Și când voia mea vicleană mă va conduce pe alte drumuri, nu mă cruța, Doamne dă-mi doar puterea dragostei Tale, dăruiește-mi să mă lipesc de bine.
Păzește-mă de tot cuvântul și fapta aducătoare de moarte sufletului meu, de orice mișcare care ar putea să jignească sau să rănească pe fratele meu, învață-mă ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc. Dacă voia ta este să tac, ispiră-mi să păzesc tăcere, într-un duh de pace, care să nu pricinuiască nici întristare și nici o pagubă aproapelui meu.
Întărește-mă pe calea poruncilor Tale și până la ultima suflare nu îngădui să mă depărtez de lumina cuvinteloTale, astfel ca poruncile Tale să devină unica lege a ființei mele, atât aici, jos, cât și în viața veșnică.
Dă Doamne, Te rog, ai mila de mine, cruță-mă de tot necazul și în deznădejdea mea și nu-mi ascunde calea mântuirii. Multe și mari sunt cererile mele, Doamne și totuși eu nu uit urâciunea păcatului meu. Ai grijă de mine! Nu mă lepăda de la fața Ta din pricina îndrăznelii mele, ci mai curând sporește în mine această îndrăzneală și dăruiește-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc după cum mi-ai poruncit: cu toată inima mea, cu sufletul meu, cu toată mintea mea, cu toată puterea mea, cu toată ființa mea.
Dă Doamne prin Duhul Tău cel Sfânt, să învâț bunătatea, viața dreaptă și cunoștință; să cunosc adevărul Tău înainte de a mă pogorâ în mormânt. Lungește-mi viața în această lume, până ce îți voi oferi o pocăință adevărată. Nu mă smulge la jumătatea zilelor mele, și nici în răstimpul când sufletul meu este încă orb. Și când îți va plăcea să pui capăt vieții mele, spune-mi ceasul morții mele, pentru ca să-mi pot pregăti sufletul să te întâlnească; în acest ceas de temut fii cu mine Doamne și dăruiește-mi bucuria mântuirii Tale. Curățește-mă de greșelile mele cele ascunse și de toată nedreptatea tăinuită în mine și dăruiește-mi răspuns înaintea înfricoșatei Tale judecăți. Da Doamne, în marea Ta milostivire și nemărginită Ta iubire de oameni, primește-mi rugăciunea. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule Sfânt și Mare, Tu însuți, învață-mă smerenia Ta. Ascultă-mi rugăciunea și miluiește-mă pe mine păcătosul!
Amin!
Rugăciunea fiecărei dimineți a arhimandritului Sofronie Saharov ucenicul Sfântului Siluan Athonitul!
Eu n-am viața, lumina, bucurie, înțelepciune sau putere, decât numai în Tine, Dumnezeule; nu îndrăznesc să ridic ochii spre tine, din pricina nedrepților mele. Dar tu ai spus ucenicilor Tăi: ,,Tot ce veți cere cu credința în rugăciune veți primi” și încă ,,Tot ceea ce veți cere în numele Meu, voi face”, de aceea îndrăznesc să Te chem. Curățește-mă de toată spurcăciunea trupului și a sufletului și învață-mă să mă rog Ție. Binecuvintează această zi pe care mi-ai dăruit-o mie, nevrednicul Tău rob, prin puterea binecuvântării Tale, fa-mă vrednic în toată vremea și în tot locul de a vorbi și a lucra în slava Ta, cu sufletul curat, cu smerenie, răbdare și dragoste, cu blândețe, pace, bărbăție și înțelepciune și de a fi întotdeauna pătruns de prezența Ta.
În nemărginita Ta bunătate, Doamne, arată-mi calea voii Tale și dăruiește-mi să pășesc fără de păcat sub privirea Ta. Doamne, Tu, care cercetezi inimile și rărunchii, știi de ce am nevoie. Tu cunoști orbirea și neștiința mea, dar Tu cunoști și dorirea mea, durerile inimii mele și suferințele sufletului meu. De aceea, Te rog, ascultă-mi rugăciunea și prin Sfântul Duh arată-mi calea pe care trebuie să merg. Și când voia mea vicleană mă va conduce pe alte drumuri, nu mă cruța, Doamne dă-mi doar puterea dragostei Tale, dăruiește-mi să mă lipesc de bine.
Păzește-mă de tot cuvântul și fapta aducătoare de moarte sufletului meu, de orice mișcare care ar putea să jignească sau să rănească pe fratele meu, învață-mă ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc. Dacă voia ta este să tac, ispiră-mi să păzesc tăcere, într-un duh de pace, care să nu pricinuiască nici întristare și nici o pagubă aproapelui meu.
Întărește-mă pe calea poruncilor Tale și până la ultima suflare nu îngădui să mă depărtez de lumina cuvinteloTale, astfel ca poruncile Tale să devină unica lege a ființei mele, atât aici, jos, cât și în viața veșnică.
Dă Doamne, Te rog, ai mila de mine, cruță-mă de tot necazul și în deznădejdea mea și nu-mi ascunde calea mântuirii. Multe și mari sunt cererile mele, Doamne și totuși eu nu uit urâciunea păcatului meu. Ai grijă de mine! Nu mă lepăda de la fața Ta din pricina îndrăznelii mele, ci mai curând sporește în mine această îndrăzneală și dăruiește-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc după cum mi-ai poruncit: cu toată inima mea, cu sufletul meu, cu toată mintea mea, cu toată puterea mea, cu toată ființa mea.
Dă Doamne prin Duhul Tău cel Sfânt, să învâț bunătatea, viața dreaptă și cunoștință; să cunosc adevărul Tău înainte de a mă pogorâ în mormânt. Lungește-mi viața în această lume, până ce îți voi oferi o pocăință adevărată. Nu mă smulge la jumătatea zilelor mele, și nici în răstimpul când sufletul meu este încă orb. Și când îți va plăcea să pui capăt vieții mele, spune-mi ceasul morții mele, pentru ca să-mi pot pregăti sufletul să te întâlnească; în acest ceas de temut fii cu mine Doamne și dăruiește-mi bucuria mântuirii Tale. Curățește-mă de greșelile mele cele ascunse și de toată nedreptatea tăinuită în mine și dăruiește-mi răspuns înaintea înfricoșatei Tale judecăți. Da Doamne, în marea Ta milostivire și nemărginită Ta iubire de oameni, primește-mi rugăciunea. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule Sfânt și Mare, Tu însuți, învață-mă smerenia Ta. Ascultă-mi rugăciunea și miluiește-mă pe mine păcătosul!
Amin!
Rugăciunea fiecărei dimineți a arhimandritului Sofronie Saharov ucenicul Sfântului Siluan Athonitul!
sâmbătă, 10 iulie 2010
STALP AL ORTODOXIEI,SF.MARCU AL EFESULUI
Sfântul Marcu Evghenicul, mitropolitul Efesului, a fost un neînfricat mărturisitor al credinţei la Sinodul de la Ferrara-Florenţa, pentru că nu a cedat presiunilor papale şi şantajelor, rămânând până la sfârşit un mărturisitor al credinţei. Nu numai că în timpul acelui Sinod a dovedit rătăcirile latinilor, dar în acelaşi timp a dovedit şi falsurile (mistificările) pe care le-au făcut latinii (catolicii) în textele Părinţilor Bisericii.
Desigur că la început Sfântul Marcu Evghenicul s-a comportat cu nobleţe, dar mai târziu, când şi-a dat seama de mijloacele necurate la care se pretau pentru a-şi atinge scopul, de presiunile, falsurile, şantajele, constrângerile şi vicleniile latinilor, a devenit un mărturisitor al credinţei. Poziţia sa a fost de la un capăt la altul romană [romeică] , deoarece adevăraţii romei sunt împăraţi ai spiritului, sunt aristocraţi ai duhului, pot să dialogheze cu luciditate şi cumpătare, linişte şi nobleţe. Când însă este vorba de îndepărtarea de la adevărul revelat şi când văd mijloace necurate ale celorlalţi pentru atingerea scopului, atunci devin mărturisitori ai credinţei. Pentru că Hristos nu-şi doreşte doar căutători, ci şi mărturisitori.
Sfântul Marcu Evghenicul avea o bună cunoaştere a realităţii. Adică, el ştia că noi i-am tăiat pe latini din Trupul Bisericii, deoarece latinii au căzut în erezia Filioque. O expune un text al său care este destul de sugestiv. Scrie Sfântul Marcu:
„Aşadar, ei ne-au dat pricină de schismă, proclamând pe faţă adaosul la Crez, pe care îl grăiau mai înainte pe ascuns. Şi noi ne-am despărţit primii de ei, ba mai degrabă i-am despărţit şi i-am tăiat de la trupul comun al Bisericii. Spune-mi, de ce i-am despărţit? Oare fiindcă ţin dreapta credinţă sau pentru că au dat la iveală în chip drept adaosul la Crez? Cine ar spune aceasta, fără numai dacă este foarte zdruncinat la creier? Nu, ci pentru că gândesc lucruri absurde şi rău-credincioase şi fiindcă au făcut adaosul fără temei. Aşadar, i-am lepădat ca pe nişte eretici, şi de aceea ne-am despărţit de ei… atunci sunt eretici şi ca pe nişte eretici i-am tăiat”.
Din acest text putem să extragem câteva adevăruri:
Întâi, că latinii au scornit erezia Filioque, pe care mai înainte o credeau în ascuns, o spuneau printre dinţi.
Al doilea, noi ortodocşii ne-am despărţit de bună voie de latini, care e acelaşi lucru cu faptul că i-am tăiat de la Trupul comun al Bisericii, ca pe unii ce cugetă dogme rău-cinstitoare şi pentru că au adăugat cuvântul „Filioque” în Simbolul de Credinţă în chip nelegiuit.
Al treilea, latinii prin adaosul Filioque sunt eretici şi ca pe nişte eretici i-am tăiat din Biserică. Toţi cei care susţin că latinii cred corect şi exprimă corect dogma despre Filioque, aceştia sunt „puternic zdruncinaţi la creier”. Adică au suferit o comoţie cerebrală.
Prin urmare, conform învăţăturii Părinţilor Bisericii, precum o exprimă Sfântul Marcu Evghenicul, latinii (catolicii) sunt eretici, despărţiţi de Biserică şi, fireşte, sunt în afara Bisericii şi nu au taine.
Iunie 2001
(tradus din greacă de ierom. Fotie după „ΘΕΟΔΡΟΜΙΑ”, ediţie trilunară de învăţătură ortodoxă, anul III, nr. 3, iulie – septembrie 200
Legaturi
Mesajul unui Sfant: Marcu Evghenicul, de Sterghios Sakkos
Expunere a Preasfinţitului Mitropolit Marcu al Efesului (audio)
Cuvintele Sf. Marcu al Efesului – Mărturisire a dreptei credinţe (audio)
Lectura Omiliei Sf. Marcu al Efesului – Marturisire a dreptei credinte
“Daca acceptam ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul, abolim monarhia in Dumnezeire si acceptam doua cauze ale Dumnezeirii”.
Epistola Sfântului Marcu al Efesului către ortodocşii de pretutindeni (audio)
Omilia Sf. Marcu Evghenicul la adormirea Cuviosului Părintelui nostru Makarie Koronnas (audio)
Capete parenetice mult-folositoare ale Sfântului Marcu Evghenicul (audio)
Omilie a Mitropolitului de Florina, Augustin Kantiotis despre Sfantul Marcu al Efesului (19 ianuarie): “BISERICA NOASTRA ESTE IN PERICOL”
NEVOIA DE MARCU EUGENICUL, NEVOIA DE MARTURISIRE
Sf. Marcu Eugenicul – paznicul neadormit al turmei pandite de lupi
TEXTE INEDITE DESPRE SFANTUL MARCU AL EFESULUI – 565 de ani la mutarea la cer
Invatatura Sf. Marcu al Efesului despre starea sufletelor dupa moarte
ACATISTUL SFANTULUI MARCU AL EFESULUI
***
Parintele Rafail Noica: “FILIOQUE” ESTE CULMEA RATACIRILOR INTR-UN SINGUR CUVANT
Parintele Sofronie de la Essex: IN CATOLICISM PRINCIPIUL IMPERSONAL STRIVESTE PERSOANA
Sfantul Ilarion Troitki – Crestinismul sau Biserica? (II) DEGHIZAREA EREZIILOR SUB MASCA EVANGHELIEI
Sfantul Fotie Marturisitorul – pacea lui Hristos in valtoarea tulburarilor bisericesti si lumesti ...
http://apologeticum.wordpress.com/2010/01/18/18-25-ianuarie-saptamana-in-cinstea-religiei-lui-antihrist-anul-2010-ar-fi-trebuit-sa-fie-anul-crezului-anti-filioque...
Eu stiu ca exista inainte vreme un canon pentru lasitate, acum dat uitarii. Are romanul si acest pacat: frica de a face ce se cuvine…, de a-si asuma riscurile intru totul.
Ce ziceti de noua tenta ecumenista? Flutur isi doreste intalniri la nivel inalt..cardinali la Putna eventual o slujba acolo in “Ierusalimul neamului romanesc”?! Doamne fereste sa nu fie! “El a mai precizat că, pentru ediţia de debut a proiectului „Pelerin în Bucovina”, îşi doreşte ca pe data de 15 august, la hramul Basilicii Minor din Cacica şi al Mănăstirii Putna să fie prezenţi Cardinalul Austriei şi Patriarhul Daniel.
„Vrem ca acest proiect să aibă un caracter permanent şi nu doar în perioada de vară. Pentru asta trebuie să creăm un dispecerat pentru pelerini….” http://www.monitorulsv.ro/Local/2010-01-20/Tren-monahal-pe-ruta-Viena-Cacica
“…Bucura-te PIATRA DE POTICNIRE APOSTATILOR DE ASTAZI;
Bucura-te,cel ce PE TEMEIUL CREDINTEI ORTODOXE NE INALTI;
Bucura-te,cel ce ne feresti de intunericul ereziilor;
Bucura-te,cel care STAVILESTI LUCRAREA SCHISMATICILOR;
Bucura-te,cel ce in vremurile de pe urma nu ii vei parasi pe cei credinciosi;
Bucura-te,praznic pentru iubitorii adevarului dumnezeiesc;
Bucura-te,SFINTE MARCU,MARE MARTURISITOR SI APARATOR AL ORTODOXIEI!”
Salut http://www.SpuneNuDrogurilor.com este o echipa recent formata, nonprofit, care si-a propus sa lupte pentru constientizarea opiniei publice, a tinerilor debusolati de societatea în care traim despre tot ceea ce înseamna consum de droguri într-un fel sau altul.
Daca prin actiunea ta, salvezi o singura viata de la decadere, considera ca ti-ai atins scopul, alaturi de noi toti ceilalti.
Daca doresti sa sustii aceasta campanie, afisaza pe blogul tau un banner, codul se preia de la: http://www.spunenudrogurilor.com vei fi sustinut si tu de aceasta campanie lasa un comentariu daca ne sustii sa te sustinem si noi Scuze de deranj
pe 21 Jan 2010 la 03:09 # Nicolae Mirean
Nu ne lăsa Doamne Iisuse
S’alunecăm în rătăcire,
Urmând pe-acei ce-n duh eretic
Ne cer prin umanism unire.
Pe cei ce socotesc iubire
Doar împlinirea omenească,
Prin trai îmbelşugat şi drepturi
Care-au închis calea cerească.
Să nu-i urmăm pe umaniştii,
Ce-n glas şi strai duhovnicesc,
Se sârguiesc ca să zidească,
Prin Tine raiul pământesc.
Pe cei care numesc biserici
Pe cei ce nu mai sunt lumini,
Care-n reforme-au stricat legea
Dar se socot a fi creştini.
Să nu-i urmăm pe-aceia care
Se folosesc de ce ne-ai spus,
Spre-a ne uni în chip ertic
Cu înşelarea din apus.
Pe cei ce azi nu mai au frică
De erezia-n Duhul sfânt,
Şi ne-agiornează mediatic
Duhovnicia pe pământ.
Dă-ne puterea nevoinţei
Să dorim slăvile cereşti,
Nu doar trăirea umanistă
Şi bunăstările lumeşti.
Că n-ai venit să aduci lumii
Doar împlinirea omenească
Printr-o morală şi-o trăire
Ce nu au cum să ne sfinţească.
Nu ai venit să faci umanul
Un cult spre’un bine pe pământ,
Ci să ne dai şi invierea,
Şi tainele prin Duhul Sfânt.
Să ne dai şansa mântuirii
Şi’mpărăţiile cereşti
Nu-n umanismul fără viaţă
Ci-n legile Dumnezeieşti.
Nu’n împlinirea unor pofte
-Numite drepturi omeneşti-
Ce strică legile divine
Şi căile duhovniceşti.
A unor drepturi invocate
De necurata lor iubire
Care răpesc şi libertatea
Şi dreptul sfânt la mântuire.
Că mulţi sunt cei care – prin vorbe-
S-arată vrednici şi smeriţi
Dar nu trăesc nicicum ascetc
Şi-n duhul sfinţilor părinţi.
Care ne cântă nu din flaut
Un dulce viers duhovnicesc,
Ci cum spunea un sfânt ,, DIN DRÂMBĂ’’
Cântări ce-n suflet pustiesc.
pe 21 Jan 2010 la 08:29 # elena d
Sfîntul Mucenic Codrat din Nicomidia (+250), fiind îndemnat de împărat şi de dregători să fie “conciliant” cu rău-credincioşii păgîni şi să participe la jertfele lor, grăieşte: “Eu mă supun legilor Împăratului ceresc, şi nu poruncilor nebuneşti ale oamenilor care nu-l cunosc pe Dumnezeu. De aceea, şi Sfînta Scriptură ne îndeamnă să ne rugăm pentru ei [nu cu ei!], ca aceştia să se întoarcă şi să afle adevărul.” (Biserica şi Statul) Această mărturie arată: întîi, pînă unde merge supunerea faţă de mai marii Bisericii şi ai stăpînirilor lumeşti; apoi, faptul că nu toţi oamenii Îl cunosc pe adevăratul Dumnezeu propovăduit în Ortodoxie, printre aceştia numărîndu-se mulţi dintre creştinii ortodocşi ai vremurilor noastre.
Pe ierarhii şi preoţii ce vă amăgesc spre a vă cîştiga la “rugăciunile în comun” se cuvine a-i întreba: Oare catolicii de azi au lepădat eresurile părinţilor lor, rătăciri pentru care au ucis pe sfinţii şi mărturisitorii români ca Visarion, Sofronie şi Oprea? De ce în urma acestor “rugăciuni”, “fraţii” catolici şi protestanţi nu leapădă învăţăturile eretice întorcîndu-se la botezul apostolic? De ce noi ortodocşii suntem cei care trebuie de fiecare dată să călcăm peste învăţăturile Sfinţilor Părinţi pentru a nu sminti pe “fraţi”? Ce interese se află în spatele acestor mascarade “bisericeşti”? Se doreşte oare ca poporul să lepede adevărata credinţă pentru a se uni cu Noua Împărăţie a lui Antihrist? Sursa Credo.ro
pe 21 Jan 2010 la 13:54 # Vulturul
Vorbe, vorbe de Duh ale Sfintilor Parintii care marturisesc Cuvantul Intrupat.
Dar pentru mine sunt pietre de poticneala, pentru ca eu nu vreau sa urmez Cuvantul cu firea mea pacatoasa, dar \TE ROG DOAMNE AJUTA NECREDINTEI MELE!
Astfel sa nu ne punem speranta in vorbele si in simtamintele omului, vai ce e omul?
Fara Dumnezeu nu putem face nimic pentru mantuirea noastra, da este necesara vointa de a-L urma pe Hristos, dar cine o face? Eu nu in nici un caz, altfel n-as mai pacatui, si va spun: Dintr-un motiv sau altul acesti nefericitii,,ecumenistii” sun in ratacire pentru ca n-au urmat Lumina.
Dar noi care credem ca urmam Lumina, asa sa fie oare? Sa ne cutremuram de cutezanta de a ne crede ca suntem pe drumul cel bun, da Ortodoxia e CALEA VIATA SI ADEVARUL, Dar sa nu ne inselam, ce e omul? Azi ni se pare ca marturisim dreapta credinta ortodoxa, dar vai ce e omul? Maine, dar a si venit ziua , cand o sa ni se ceara sa renuntam la trup pentru suflet, o sa o facem?
Astfel fratii mei sa ne cutremuram de cutezanta ca marturisim, da nu trebuie sa stam cu mainile in san, trebuie sa ajutam si pe ceilalti frati sa se fereasca de aceasta capcana mortala a ecumenismului DAR NU NUMAI CU CUVINTELE ci si cu faptele noastre.
Ma iertati pe mine pentru ce v-am scris. SA STAM BINE SA LUAM AMINTE!
pe 21 Jan 2010 la 14:53 # admin
@ Vulturul:
Bine zici. Si noi incercam candva sa scriem ceva similar la: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/07/05/du-te-sa-ti-fie-dupa-cum-ai-crezut/
Cred ca ar fi util de citit si de impartit si altora, cine poate si doreste…
pe 21 Jan 2010 la 16:12 # admin
Gh:
Totusi in articol nu e vorba de nico slujba ecumenica (sau catolica), cardinalul Vienei inteleg ca ar fi invitat ca simplu pelerin (turist, mai exact). Oricum, asa cum ii stim pe parintii de la Putna, nicio sansa sa se intample acolo ceva neortodox decat daca sunt alungati de acolo… Nu stim ce ascunde proiectul dlui Flutur, ramane de vazut…
Nume (necesar)
Adresa de mail (nu va fi facuta publica) (necesara)
Site
Trimite
* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!
Stiri/recomandariPeste toate vestile rele, bomboana pe coliva: Patriarhul il cheama pe Papa in Romania/ PRESEDINTELE ISI CONTINUA SFIDARILE DE NATURA TOTALITARA/ Prostirea in masa continua halucinant: gripa porcina si aviara – programate sa revina in forta/ CONGRESUL AMERICAN SPRIJINA ATACAREA IRANULUI (STIRI 7-8 IULIE 2010)
UN EXPERIMENT NUMIT ROMANIA/ De ce e incorect Isarescu?/ CUM SE RATEAZA DUREREA SI DISPERAREA OAMENILOR/ O noua era pentru Polonia si un razboi (inca) rece intre marile puteri/ GUVERNUL UNGUR SUSTINE AUTONOMIA SECUILOR/ Ofensiva reinnoita pe fronturile homosexualitatii, eutanasiei si avorturilor (STIRI 3-7 iulie 2010)
Inundatiile – intre
Desigur că la început Sfântul Marcu Evghenicul s-a comportat cu nobleţe, dar mai târziu, când şi-a dat seama de mijloacele necurate la care se pretau pentru a-şi atinge scopul, de presiunile, falsurile, şantajele, constrângerile şi vicleniile latinilor, a devenit un mărturisitor al credinţei. Poziţia sa a fost de la un capăt la altul romană [romeică] , deoarece adevăraţii romei sunt împăraţi ai spiritului, sunt aristocraţi ai duhului, pot să dialogheze cu luciditate şi cumpătare, linişte şi nobleţe. Când însă este vorba de îndepărtarea de la adevărul revelat şi când văd mijloace necurate ale celorlalţi pentru atingerea scopului, atunci devin mărturisitori ai credinţei. Pentru că Hristos nu-şi doreşte doar căutători, ci şi mărturisitori.
Sfântul Marcu Evghenicul avea o bună cunoaştere a realităţii. Adică, el ştia că noi i-am tăiat pe latini din Trupul Bisericii, deoarece latinii au căzut în erezia Filioque. O expune un text al său care este destul de sugestiv. Scrie Sfântul Marcu:
„Aşadar, ei ne-au dat pricină de schismă, proclamând pe faţă adaosul la Crez, pe care îl grăiau mai înainte pe ascuns. Şi noi ne-am despărţit primii de ei, ba mai degrabă i-am despărţit şi i-am tăiat de la trupul comun al Bisericii. Spune-mi, de ce i-am despărţit? Oare fiindcă ţin dreapta credinţă sau pentru că au dat la iveală în chip drept adaosul la Crez? Cine ar spune aceasta, fără numai dacă este foarte zdruncinat la creier? Nu, ci pentru că gândesc lucruri absurde şi rău-credincioase şi fiindcă au făcut adaosul fără temei. Aşadar, i-am lepădat ca pe nişte eretici, şi de aceea ne-am despărţit de ei… atunci sunt eretici şi ca pe nişte eretici i-am tăiat”.
Din acest text putem să extragem câteva adevăruri:
Întâi, că latinii au scornit erezia Filioque, pe care mai înainte o credeau în ascuns, o spuneau printre dinţi.
Al doilea, noi ortodocşii ne-am despărţit de bună voie de latini, care e acelaşi lucru cu faptul că i-am tăiat de la Trupul comun al Bisericii, ca pe unii ce cugetă dogme rău-cinstitoare şi pentru că au adăugat cuvântul „Filioque” în Simbolul de Credinţă în chip nelegiuit.
Al treilea, latinii prin adaosul Filioque sunt eretici şi ca pe nişte eretici i-am tăiat din Biserică. Toţi cei care susţin că latinii cred corect şi exprimă corect dogma despre Filioque, aceştia sunt „puternic zdruncinaţi la creier”. Adică au suferit o comoţie cerebrală.
Prin urmare, conform învăţăturii Părinţilor Bisericii, precum o exprimă Sfântul Marcu Evghenicul, latinii (catolicii) sunt eretici, despărţiţi de Biserică şi, fireşte, sunt în afara Bisericii şi nu au taine.
Iunie 2001
(tradus din greacă de ierom. Fotie după „ΘΕΟΔΡΟΜΙΑ”, ediţie trilunară de învăţătură ortodoxă, anul III, nr. 3, iulie – septembrie 200
Legaturi
Mesajul unui Sfant: Marcu Evghenicul, de Sterghios Sakkos
Expunere a Preasfinţitului Mitropolit Marcu al Efesului (audio)
Cuvintele Sf. Marcu al Efesului – Mărturisire a dreptei credinţe (audio)
Lectura Omiliei Sf. Marcu al Efesului – Marturisire a dreptei credinte
“Daca acceptam ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul, abolim monarhia in Dumnezeire si acceptam doua cauze ale Dumnezeirii”.
Epistola Sfântului Marcu al Efesului către ortodocşii de pretutindeni (audio)
Omilia Sf. Marcu Evghenicul la adormirea Cuviosului Părintelui nostru Makarie Koronnas (audio)
Capete parenetice mult-folositoare ale Sfântului Marcu Evghenicul (audio)
Omilie a Mitropolitului de Florina, Augustin Kantiotis despre Sfantul Marcu al Efesului (19 ianuarie): “BISERICA NOASTRA ESTE IN PERICOL”
NEVOIA DE MARCU EUGENICUL, NEVOIA DE MARTURISIRE
Sf. Marcu Eugenicul – paznicul neadormit al turmei pandite de lupi
TEXTE INEDITE DESPRE SFANTUL MARCU AL EFESULUI – 565 de ani la mutarea la cer
Invatatura Sf. Marcu al Efesului despre starea sufletelor dupa moarte
ACATISTUL SFANTULUI MARCU AL EFESULUI
***
Parintele Rafail Noica: “FILIOQUE” ESTE CULMEA RATACIRILOR INTR-UN SINGUR CUVANT
Parintele Sofronie de la Essex: IN CATOLICISM PRINCIPIUL IMPERSONAL STRIVESTE PERSOANA
Sfantul Ilarion Troitki – Crestinismul sau Biserica? (II) DEGHIZAREA EREZIILOR SUB MASCA EVANGHELIEI
Sfantul Fotie Marturisitorul – pacea lui Hristos in valtoarea tulburarilor bisericesti si lumesti ...
http://apologeticum.wordpress.com/2010/01/18/18-25-ianuarie-saptamana-in-cinstea-religiei-lui-antihrist-anul-2010-ar-fi-trebuit-sa-fie-anul-crezului-anti-filioque...
Eu stiu ca exista inainte vreme un canon pentru lasitate, acum dat uitarii. Are romanul si acest pacat: frica de a face ce se cuvine…, de a-si asuma riscurile intru totul.
Ce ziceti de noua tenta ecumenista? Flutur isi doreste intalniri la nivel inalt..cardinali la Putna eventual o slujba acolo in “Ierusalimul neamului romanesc”?! Doamne fereste sa nu fie! “El a mai precizat că, pentru ediţia de debut a proiectului „Pelerin în Bucovina”, îşi doreşte ca pe data de 15 august, la hramul Basilicii Minor din Cacica şi al Mănăstirii Putna să fie prezenţi Cardinalul Austriei şi Patriarhul Daniel.
„Vrem ca acest proiect să aibă un caracter permanent şi nu doar în perioada de vară. Pentru asta trebuie să creăm un dispecerat pentru pelerini….” http://www.monitorulsv.ro/Local/2010-01-20/Tren-monahal-pe-ruta-Viena-Cacica
“…Bucura-te PIATRA DE POTICNIRE APOSTATILOR DE ASTAZI;
Bucura-te,cel ce PE TEMEIUL CREDINTEI ORTODOXE NE INALTI;
Bucura-te,cel ce ne feresti de intunericul ereziilor;
Bucura-te,cel care STAVILESTI LUCRAREA SCHISMATICILOR;
Bucura-te,cel ce in vremurile de pe urma nu ii vei parasi pe cei credinciosi;
Bucura-te,praznic pentru iubitorii adevarului dumnezeiesc;
Bucura-te,SFINTE MARCU,MARE MARTURISITOR SI APARATOR AL ORTODOXIEI!”
Salut http://www.SpuneNuDrogurilor.com este o echipa recent formata, nonprofit, care si-a propus sa lupte pentru constientizarea opiniei publice, a tinerilor debusolati de societatea în care traim despre tot ceea ce înseamna consum de droguri într-un fel sau altul.
Daca prin actiunea ta, salvezi o singura viata de la decadere, considera ca ti-ai atins scopul, alaturi de noi toti ceilalti.
Daca doresti sa sustii aceasta campanie, afisaza pe blogul tau un banner, codul se preia de la: http://www.spunenudrogurilor.com vei fi sustinut si tu de aceasta campanie lasa un comentariu daca ne sustii sa te sustinem si noi Scuze de deranj
pe 21 Jan 2010 la 03:09 # Nicolae Mirean
Nu ne lăsa Doamne Iisuse
S’alunecăm în rătăcire,
Urmând pe-acei ce-n duh eretic
Ne cer prin umanism unire.
Pe cei ce socotesc iubire
Doar împlinirea omenească,
Prin trai îmbelşugat şi drepturi
Care-au închis calea cerească.
Să nu-i urmăm pe umaniştii,
Ce-n glas şi strai duhovnicesc,
Se sârguiesc ca să zidească,
Prin Tine raiul pământesc.
Pe cei care numesc biserici
Pe cei ce nu mai sunt lumini,
Care-n reforme-au stricat legea
Dar se socot a fi creştini.
Să nu-i urmăm pe-aceia care
Se folosesc de ce ne-ai spus,
Spre-a ne uni în chip ertic
Cu înşelarea din apus.
Pe cei ce azi nu mai au frică
De erezia-n Duhul sfânt,
Şi ne-agiornează mediatic
Duhovnicia pe pământ.
Dă-ne puterea nevoinţei
Să dorim slăvile cereşti,
Nu doar trăirea umanistă
Şi bunăstările lumeşti.
Că n-ai venit să aduci lumii
Doar împlinirea omenească
Printr-o morală şi-o trăire
Ce nu au cum să ne sfinţească.
Nu ai venit să faci umanul
Un cult spre’un bine pe pământ,
Ci să ne dai şi invierea,
Şi tainele prin Duhul Sfânt.
Să ne dai şansa mântuirii
Şi’mpărăţiile cereşti
Nu-n umanismul fără viaţă
Ci-n legile Dumnezeieşti.
Nu’n împlinirea unor pofte
-Numite drepturi omeneşti-
Ce strică legile divine
Şi căile duhovniceşti.
A unor drepturi invocate
De necurata lor iubire
Care răpesc şi libertatea
Şi dreptul sfânt la mântuire.
Că mulţi sunt cei care – prin vorbe-
S-arată vrednici şi smeriţi
Dar nu trăesc nicicum ascetc
Şi-n duhul sfinţilor părinţi.
Care ne cântă nu din flaut
Un dulce viers duhovnicesc,
Ci cum spunea un sfânt ,, DIN DRÂMBĂ’’
Cântări ce-n suflet pustiesc.
pe 21 Jan 2010 la 08:29 # elena d
Sfîntul Mucenic Codrat din Nicomidia (+250), fiind îndemnat de împărat şi de dregători să fie “conciliant” cu rău-credincioşii păgîni şi să participe la jertfele lor, grăieşte: “Eu mă supun legilor Împăratului ceresc, şi nu poruncilor nebuneşti ale oamenilor care nu-l cunosc pe Dumnezeu. De aceea, şi Sfînta Scriptură ne îndeamnă să ne rugăm pentru ei [nu cu ei!], ca aceştia să se întoarcă şi să afle adevărul.” (Biserica şi Statul) Această mărturie arată: întîi, pînă unde merge supunerea faţă de mai marii Bisericii şi ai stăpînirilor lumeşti; apoi, faptul că nu toţi oamenii Îl cunosc pe adevăratul Dumnezeu propovăduit în Ortodoxie, printre aceştia numărîndu-se mulţi dintre creştinii ortodocşi ai vremurilor noastre.
Pe ierarhii şi preoţii ce vă amăgesc spre a vă cîştiga la “rugăciunile în comun” se cuvine a-i întreba: Oare catolicii de azi au lepădat eresurile părinţilor lor, rătăciri pentru care au ucis pe sfinţii şi mărturisitorii români ca Visarion, Sofronie şi Oprea? De ce în urma acestor “rugăciuni”, “fraţii” catolici şi protestanţi nu leapădă învăţăturile eretice întorcîndu-se la botezul apostolic? De ce noi ortodocşii suntem cei care trebuie de fiecare dată să călcăm peste învăţăturile Sfinţilor Părinţi pentru a nu sminti pe “fraţi”? Ce interese se află în spatele acestor mascarade “bisericeşti”? Se doreşte oare ca poporul să lepede adevărata credinţă pentru a se uni cu Noua Împărăţie a lui Antihrist? Sursa Credo.ro
pe 21 Jan 2010 la 13:54 # Vulturul
Vorbe, vorbe de Duh ale Sfintilor Parintii care marturisesc Cuvantul Intrupat.
Dar pentru mine sunt pietre de poticneala, pentru ca eu nu vreau sa urmez Cuvantul cu firea mea pacatoasa, dar \TE ROG DOAMNE AJUTA NECREDINTEI MELE!
Astfel sa nu ne punem speranta in vorbele si in simtamintele omului, vai ce e omul?
Fara Dumnezeu nu putem face nimic pentru mantuirea noastra, da este necesara vointa de a-L urma pe Hristos, dar cine o face? Eu nu in nici un caz, altfel n-as mai pacatui, si va spun: Dintr-un motiv sau altul acesti nefericitii,,ecumenistii” sun in ratacire pentru ca n-au urmat Lumina.
Dar noi care credem ca urmam Lumina, asa sa fie oare? Sa ne cutremuram de cutezanta de a ne crede ca suntem pe drumul cel bun, da Ortodoxia e CALEA VIATA SI ADEVARUL, Dar sa nu ne inselam, ce e omul? Azi ni se pare ca marturisim dreapta credinta ortodoxa, dar vai ce e omul? Maine, dar a si venit ziua , cand o sa ni se ceara sa renuntam la trup pentru suflet, o sa o facem?
Astfel fratii mei sa ne cutremuram de cutezanta ca marturisim, da nu trebuie sa stam cu mainile in san, trebuie sa ajutam si pe ceilalti frati sa se fereasca de aceasta capcana mortala a ecumenismului DAR NU NUMAI CU CUVINTELE ci si cu faptele noastre.
Ma iertati pe mine pentru ce v-am scris. SA STAM BINE SA LUAM AMINTE!
pe 21 Jan 2010 la 14:53 # admin
@ Vulturul:
Bine zici. Si noi incercam candva sa scriem ceva similar la: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/07/05/du-te-sa-ti-fie-dupa-cum-ai-crezut/
Cred ca ar fi util de citit si de impartit si altora, cine poate si doreste…
pe 21 Jan 2010 la 16:12 # admin
Gh:
Totusi in articol nu e vorba de nico slujba ecumenica (sau catolica), cardinalul Vienei inteleg ca ar fi invitat ca simplu pelerin (turist, mai exact). Oricum, asa cum ii stim pe parintii de la Putna, nicio sansa sa se intample acolo ceva neortodox decat daca sunt alungati de acolo… Nu stim ce ascunde proiectul dlui Flutur, ramane de vazut…
Nume (necesar)
Adresa de mail (nu va fi facuta publica) (necesara)
Site
Trimite
* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!
Stiri/recomandariPeste toate vestile rele, bomboana pe coliva: Patriarhul il cheama pe Papa in Romania/ PRESEDINTELE ISI CONTINUA SFIDARILE DE NATURA TOTALITARA/ Prostirea in masa continua halucinant: gripa porcina si aviara – programate sa revina in forta/ CONGRESUL AMERICAN SPRIJINA ATACAREA IRANULUI (STIRI 7-8 IULIE 2010)
UN EXPERIMENT NUMIT ROMANIA/ De ce e incorect Isarescu?/ CUM SE RATEAZA DUREREA SI DISPERAREA OAMENILOR/ O noua era pentru Polonia si un razboi (inca) rece intre marile puteri/ GUVERNUL UNGUR SUSTINE AUTONOMIA SECUILOR/ Ofensiva reinnoita pe fronturile homosexualitatii, eutanasiei si avorturilor (STIRI 3-7 iulie 2010)
Inundatiile – intre
ORTODOXIE VIS-A-VIS DE ALTE RELIGII
DOAMNE AJUTA,MILUIESTE SI NE MATUIESTE PE TOTI!
KALI FOTISI!
..."Ca să răspund celui care a trecut prin yoga, prin “Biserica” Unită şi, revenind, cum a zis frumos, “acasă”, la Ortodoxie. Cuvântul ăsta l-am auzit de la atâţia apuseni (…) – vedeţi şi în viaţa Sfântului Seraphim Rose - atâţia, venind la Ortodoxie, au simţit că au revenit acasă. Pentru mine, care am trecut prin protestantism, era oarecum firesc, că doar mă născusem în Ortodoxie, eram botezat ortodox. Dar aceştia, care de o mie de ani nu cunoscuseră Ortodoxia, cum de au revenit acasă? Asta nu făcea decât să mă întărească în ceea ce trăisem eu revenind la Ortodoxie: Ortodoxia nu este o altă Biserică sau una mai desăvărşită… sau cea mai desăvârşită; este firea omului! Adevărat înţeleasă, Ortodoxia este revenirea acasă.
(…) Tainele – ne zic Sfinţii Părinţi – sunt numai în Biserică. Şi aş vrea să se înţeleagă lucrul ăsta mai deplin. Când văd în tot felul de contexte secvenţa [sintagma] asta: „Biserică creştin-ortodoxă“ este, nu ştiu cum să zic, triplu pleonasm sau dublu pleonasm. Adică cele trei sunt sinonime: dacă e Biserică, nu poate fi decât creştină; dacă e creştinism, numai ortodox. Tot restul este o deformare.
Însă tare aş vrea să se citească mai mult cărţulia aia a lui Homiakov, care s’a tipărit aicea, la Alba Iulia, pe care am recomandat-o şi altcândva, greu de înţeles pentru gândirea noastră obiectivă şi nepersonală, însă aş vrea să se citească mai mult, şi să dea Dumnezeu să se înţeleagă mai adânc. Homiakov zice lucru foarte important acolo: noi putem judeca înăuntrul Bisericii noastre, cu criteriile pe care ni le-a dat Domnul şi pe care ni le dă Biserica, dar nu putem judeca în afara Bisericii.
Ştim, dacă avem credinţa în Biserică şi în Sfinţii Părinţi – Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, şi în Sfinţii Părinţi ai ei, şi Sinoade – că în afara Bisericii nu sunt Taine, dar asta nu înseamnă că ştiu că nimeni din afară nu se poate mântui, fiindcă eu nu ştiu ce poate şi ce nu poate Dumnezeu în afara Bisericii. Că altfel ce s-a întâmplat cu cei dinainte de Hristos? Melchisedec, marele preot care slujea lui Dumnezeu, după al cărui cin este Însuşi Hristos – nu că Melchisedec este după cinul preoţiei lui Hristos, ci preoţia lui Hristos, Mesia, Dumnezeu întrupat, este după cinul lui Melchisedec! - cine l-a botezat pe Melchisedec, cine l-a hirotonit? Nu ştiu ce poate face Dumnezeu şi ce nu poate – Dumnezeu văd că îşi îngăduie să nu poată ceea ce nu vreau eu, şi cu mine nu poate. De ce? Fiindcă nu vreau eu. [...]
Noi nu ştim ce poate Dumnezeu în afară; şi când Părinţii zic că în afara Bisericii nu este Taină şi că Mântuire nu este cu putinţă, totuşi trebuie să gândim şi să înţelegem nu într-un sens… obiectiv, ca un obiect, care se aplică, precum o lege, absolut pretutindenea, ci trebuie să înţelegem totuşi că Dumnezeu este Persoană, că Dumnezeu este Dumnezeul tuturor oamenilor, oricine ar fi, şi că, pe de o parte, El nu lasă să se nască oameni pe pământ fiindcă… n-are surcele ca să aprindă focul în iad – şi atunci i-ar trebui suflete de om - dar ce face Dumnezeu dincolo de Biserică nu e de competenţa noastră să judecăm. Sau cum spunea cineva în Apus, „noi ştim unde este Biserica, dar nu ştim unde nu este” - şi cuvântul ăsta trebuie înţeles drept. Ce vrea să zică este: „eu ştiu unde să găsesc Tainele fără greş, dar ce poate sau nu poate Dumnezeu în alte condiţii - nu mă pronunţ; dar nu acolo caut eu“. (…)
Filioque este foarte subtil, fiindcă reprezintă o culme [a ratacirii, conform finalului, n.n.] greu de înţeles majorităţii. Dacă nu l-am fi avut pe părintele Sofronie nu ştiu ce aş fi înţeles din asta. Filioque reprezintă un punct infinitezimal de unde începe o răscruce, o despărţire de drumuri, radical diferite. În ce sens?
O istorie întreagă omul a încercat să caute pe Dumnezeu, şi sunt mai multe lucruri pe care greu le-a înţeles, dar mai cu precădere Persoana. Persoana s’a confundat cu individul. [...] Zicea Părintele Sofronie că tot ce este păgânism se diferenţiază de Biserică prin…[raportarea la...] Persoană. Persoana este linia de despărţire. Acelaşi lucru desparte Biserica de erezii: Persoana. [...]
Filosofia omului nu trebuie să pună deasupra Persoanei, Generalul sau Randuiala sau ceva obiectiv sau ceva abstract. Nu Omenirea trăieşte, ci omul; nu Dumnezeirea trăieşte, ci Tatăl, şi Fiul, şi Duhul Sfânt, ca Persoane. Cu Filioque, esenţa certei între Biserică şi Roma este… Filioque, pentru cei care nu ştiu despre ce e vorba: în crezul catolic s-a adăugat, la partea Duhului Sfânt, „şi întru Duhul Sfânt Carele din Tatăl şi din Fiul purcede” – ceea ce, pe de-o parte, nu avem în Scriptură, Hristos zice că purcede din Tatăl, pe de altă parte, iarăşi, experienţa Părinţilor care au ajuns la trăirea dogmatică, la viziunea Luminii şi aşa mai departe, şi pentru care formulele astea nu erau formule abstracte, ci o viaţă pe care o trăiau şi vibra în ei, şi căreia, în Sinoadele lor, au încercat să îi dea o expresie în graiul ăsta sărac omenesc, grai lumesc în care au încercat să exprime cele vecinice şi, până la urmă, inexprimabile.
[...] Cu Filioque, cu purcederea Duhului din Tatal si din Fiul, trebuie să înţelegem ce-i purcedere. Fiindcă tot catolicismul este cel care confundă între trimitere şi purcedere, cum am văzut în diferite articole teologice de-ale lor, cum că dacă Fiul trimite pe Duhul Sfânt, deci Duhul purcede de la Fiul. Atuncea “purcede” si de la Maica Domnului, si de la sfinti? (…) Dar nu-i asta. A purcede, in Treime, este echivalent, pentru Fiul, cu a naste. Pentru Fiul avem ceva ce Descoperirea dumnezeiască o numeşte “naştere” [din Tatăl, n.n.] şi de-aia Îl numim Fiu. Există o analogie oarecare între Naşterea Fiului cea mai înainte de veci şi naşterea noastră în trup. Şi noi ne numim “fii” sau”fiice”, fiindcă [ne] naştem. Pentru Duhul Sfânt n-avem analogie în experienţa noastră şi n-avem nici expresie pentru felul Lui de a fiinţa în vecinicie, nici pentru El. (…) Tatăl Îi este Duhului nu Tată, [ci] îi este… Purcezător; ce-o fi insemnand asta? Dar aşa cum Fiul [Se] naşte din Tatăl, aşa Duhul purcede din Tatăl; şi cum Fiul nu poate naşte – o naştere nu se poate din două mame sau doi taţi… (…) În ale Duhului, unde nu este nevoie de această lege a geneticii, Se naşte numai dintr-o Persoană… Şi aşa cum Naşterea este dintru O Persoană, tot aşa purcederea este dintru O Persoană. (…)
Dacă Duhul Sfânt purcede din Tatăl şi din Fiul [cum zic catolicii, n.n.]… şi dogmaticienii Bisericii au reproşat Romei: păi, cum, din două Principii? (…) Şi catolicismul răspunde: Nu din două Principii, ci ca dintr-Un singur Principiu – din Tatăl şi din Fiul. Care-i principiul comun Tatălui şi Fiului? Esenţa. Dumnezeirea. Deci Duhul Sfânt purcede din “Dumnezeire” şi nu din Dumnezeu-Persoana Tatălui? Iarăşi picăm în impersonalism. (…)
Dacă din Dumnezeirea - aş zice, impersonală – [ar] purcede Duhul, după cum ziceam, ne întoarcem iarăşi pe linia gândirii impersonale, şi este primul pas de la culmea dogmelor înapoi în gândirea păgână, gândirea asta întunecată, în care nu este urmă de mântuire şi care [se] termină cu iadul. Înţeleg acuma Filioque concretizând în sine, potenţial, toate ereziile care au fost, ba şi toate rătăcirile păgânismului, de la căderea lui Adam, pe linia lui Cain şi până astăzi. Aşa că Filioque nu este un lucru mic şi nu este o joacă, este culmea tuturor rătăcirilor – într-un singur cuvânt“.
(Extras din conferinţa: “Cuvântul prorocesc şi experienţa harului“, Alba-Iulia, 15 noiembrie 2007, folosind partial transcrierea de aici).
Legaturi:
Nelinisti ortodoxe motivate de Textul de la Ravenna
Parintele Mihail Stanciu despre viata Sfintei Treimi, despre erezia Filioque si constructia babilonica a ecumenismului
NEVOIA DE MARCU EUGENICUL, NEVOIA DE MARTURISIRE
Sfantul Fotie Marturisitorul – pacea lui Hristos in valtoarea tulburarilor bisericesti si lumesti
EXPERIENTA TREIMII: “Suntem totdeauna Trei…”
Sf. Petru Movila despre Filioque...
KALI FOTISI!
..."Ca să răspund celui care a trecut prin yoga, prin “Biserica” Unită şi, revenind, cum a zis frumos, “acasă”, la Ortodoxie. Cuvântul ăsta l-am auzit de la atâţia apuseni (…) – vedeţi şi în viaţa Sfântului Seraphim Rose - atâţia, venind la Ortodoxie, au simţit că au revenit acasă. Pentru mine, care am trecut prin protestantism, era oarecum firesc, că doar mă născusem în Ortodoxie, eram botezat ortodox. Dar aceştia, care de o mie de ani nu cunoscuseră Ortodoxia, cum de au revenit acasă? Asta nu făcea decât să mă întărească în ceea ce trăisem eu revenind la Ortodoxie: Ortodoxia nu este o altă Biserică sau una mai desăvărşită… sau cea mai desăvârşită; este firea omului! Adevărat înţeleasă, Ortodoxia este revenirea acasă.
(…) Tainele – ne zic Sfinţii Părinţi – sunt numai în Biserică. Şi aş vrea să se înţeleagă lucrul ăsta mai deplin. Când văd în tot felul de contexte secvenţa [sintagma] asta: „Biserică creştin-ortodoxă“ este, nu ştiu cum să zic, triplu pleonasm sau dublu pleonasm. Adică cele trei sunt sinonime: dacă e Biserică, nu poate fi decât creştină; dacă e creştinism, numai ortodox. Tot restul este o deformare.
Însă tare aş vrea să se citească mai mult cărţulia aia a lui Homiakov, care s’a tipărit aicea, la Alba Iulia, pe care am recomandat-o şi altcândva, greu de înţeles pentru gândirea noastră obiectivă şi nepersonală, însă aş vrea să se citească mai mult, şi să dea Dumnezeu să se înţeleagă mai adânc. Homiakov zice lucru foarte important acolo: noi putem judeca înăuntrul Bisericii noastre, cu criteriile pe care ni le-a dat Domnul şi pe care ni le dă Biserica, dar nu putem judeca în afara Bisericii.
Ştim, dacă avem credinţa în Biserică şi în Sfinţii Părinţi – Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, şi în Sfinţii Părinţi ai ei, şi Sinoade – că în afara Bisericii nu sunt Taine, dar asta nu înseamnă că ştiu că nimeni din afară nu se poate mântui, fiindcă eu nu ştiu ce poate şi ce nu poate Dumnezeu în afara Bisericii. Că altfel ce s-a întâmplat cu cei dinainte de Hristos? Melchisedec, marele preot care slujea lui Dumnezeu, după al cărui cin este Însuşi Hristos – nu că Melchisedec este după cinul preoţiei lui Hristos, ci preoţia lui Hristos, Mesia, Dumnezeu întrupat, este după cinul lui Melchisedec! - cine l-a botezat pe Melchisedec, cine l-a hirotonit? Nu ştiu ce poate face Dumnezeu şi ce nu poate – Dumnezeu văd că îşi îngăduie să nu poată ceea ce nu vreau eu, şi cu mine nu poate. De ce? Fiindcă nu vreau eu. [...]
Noi nu ştim ce poate Dumnezeu în afară; şi când Părinţii zic că în afara Bisericii nu este Taină şi că Mântuire nu este cu putinţă, totuşi trebuie să gândim şi să înţelegem nu într-un sens… obiectiv, ca un obiect, care se aplică, precum o lege, absolut pretutindenea, ci trebuie să înţelegem totuşi că Dumnezeu este Persoană, că Dumnezeu este Dumnezeul tuturor oamenilor, oricine ar fi, şi că, pe de o parte, El nu lasă să se nască oameni pe pământ fiindcă… n-are surcele ca să aprindă focul în iad – şi atunci i-ar trebui suflete de om - dar ce face Dumnezeu dincolo de Biserică nu e de competenţa noastră să judecăm. Sau cum spunea cineva în Apus, „noi ştim unde este Biserica, dar nu ştim unde nu este” - şi cuvântul ăsta trebuie înţeles drept. Ce vrea să zică este: „eu ştiu unde să găsesc Tainele fără greş, dar ce poate sau nu poate Dumnezeu în alte condiţii - nu mă pronunţ; dar nu acolo caut eu“. (…)
Filioque este foarte subtil, fiindcă reprezintă o culme [a ratacirii, conform finalului, n.n.] greu de înţeles majorităţii. Dacă nu l-am fi avut pe părintele Sofronie nu ştiu ce aş fi înţeles din asta. Filioque reprezintă un punct infinitezimal de unde începe o răscruce, o despărţire de drumuri, radical diferite. În ce sens?
O istorie întreagă omul a încercat să caute pe Dumnezeu, şi sunt mai multe lucruri pe care greu le-a înţeles, dar mai cu precădere Persoana. Persoana s’a confundat cu individul. [...] Zicea Părintele Sofronie că tot ce este păgânism se diferenţiază de Biserică prin…[raportarea la...] Persoană. Persoana este linia de despărţire. Acelaşi lucru desparte Biserica de erezii: Persoana. [...]
Filosofia omului nu trebuie să pună deasupra Persoanei, Generalul sau Randuiala sau ceva obiectiv sau ceva abstract. Nu Omenirea trăieşte, ci omul; nu Dumnezeirea trăieşte, ci Tatăl, şi Fiul, şi Duhul Sfânt, ca Persoane. Cu Filioque, esenţa certei între Biserică şi Roma este… Filioque, pentru cei care nu ştiu despre ce e vorba: în crezul catolic s-a adăugat, la partea Duhului Sfânt, „şi întru Duhul Sfânt Carele din Tatăl şi din Fiul purcede” – ceea ce, pe de-o parte, nu avem în Scriptură, Hristos zice că purcede din Tatăl, pe de altă parte, iarăşi, experienţa Părinţilor care au ajuns la trăirea dogmatică, la viziunea Luminii şi aşa mai departe, şi pentru care formulele astea nu erau formule abstracte, ci o viaţă pe care o trăiau şi vibra în ei, şi căreia, în Sinoadele lor, au încercat să îi dea o expresie în graiul ăsta sărac omenesc, grai lumesc în care au încercat să exprime cele vecinice şi, până la urmă, inexprimabile.
[...] Cu Filioque, cu purcederea Duhului din Tatal si din Fiul, trebuie să înţelegem ce-i purcedere. Fiindcă tot catolicismul este cel care confundă între trimitere şi purcedere, cum am văzut în diferite articole teologice de-ale lor, cum că dacă Fiul trimite pe Duhul Sfânt, deci Duhul purcede de la Fiul. Atuncea “purcede” si de la Maica Domnului, si de la sfinti? (…) Dar nu-i asta. A purcede, in Treime, este echivalent, pentru Fiul, cu a naste. Pentru Fiul avem ceva ce Descoperirea dumnezeiască o numeşte “naştere” [din Tatăl, n.n.] şi de-aia Îl numim Fiu. Există o analogie oarecare între Naşterea Fiului cea mai înainte de veci şi naşterea noastră în trup. Şi noi ne numim “fii” sau”fiice”, fiindcă [ne] naştem. Pentru Duhul Sfânt n-avem analogie în experienţa noastră şi n-avem nici expresie pentru felul Lui de a fiinţa în vecinicie, nici pentru El. (…) Tatăl Îi este Duhului nu Tată, [ci] îi este… Purcezător; ce-o fi insemnand asta? Dar aşa cum Fiul [Se] naşte din Tatăl, aşa Duhul purcede din Tatăl; şi cum Fiul nu poate naşte – o naştere nu se poate din două mame sau doi taţi… (…) În ale Duhului, unde nu este nevoie de această lege a geneticii, Se naşte numai dintr-o Persoană… Şi aşa cum Naşterea este dintru O Persoană, tot aşa purcederea este dintru O Persoană. (…)
Dacă Duhul Sfânt purcede din Tatăl şi din Fiul [cum zic catolicii, n.n.]… şi dogmaticienii Bisericii au reproşat Romei: păi, cum, din două Principii? (…) Şi catolicismul răspunde: Nu din două Principii, ci ca dintr-Un singur Principiu – din Tatăl şi din Fiul. Care-i principiul comun Tatălui şi Fiului? Esenţa. Dumnezeirea. Deci Duhul Sfânt purcede din “Dumnezeire” şi nu din Dumnezeu-Persoana Tatălui? Iarăşi picăm în impersonalism. (…)
Dacă din Dumnezeirea - aş zice, impersonală – [ar] purcede Duhul, după cum ziceam, ne întoarcem iarăşi pe linia gândirii impersonale, şi este primul pas de la culmea dogmelor înapoi în gândirea păgână, gândirea asta întunecată, în care nu este urmă de mântuire şi care [se] termină cu iadul. Înţeleg acuma Filioque concretizând în sine, potenţial, toate ereziile care au fost, ba şi toate rătăcirile păgânismului, de la căderea lui Adam, pe linia lui Cain şi până astăzi. Aşa că Filioque nu este un lucru mic şi nu este o joacă, este culmea tuturor rătăcirilor – într-un singur cuvânt“.
(Extras din conferinţa: “Cuvântul prorocesc şi experienţa harului“, Alba-Iulia, 15 noiembrie 2007, folosind partial transcrierea de aici).
Legaturi:
Nelinisti ortodoxe motivate de Textul de la Ravenna
Parintele Mihail Stanciu despre viata Sfintei Treimi, despre erezia Filioque si constructia babilonica a ecumenismului
NEVOIA DE MARCU EUGENICUL, NEVOIA DE MARTURISIRE
Sfantul Fotie Marturisitorul – pacea lui Hristos in valtoarea tulburarilor bisericesti si lumesti
EXPERIENTA TREIMII: “Suntem totdeauna Trei…”
Sf. Petru Movila despre Filioque...
marți, 6 iulie 2010
ICOANE FACATOARE DE MINUNI
Maica Domnului - icoanele facatoare de minuni din Sfantul Munte Athos
Icoana Maicii Domnului Prodromita se afla in Schitul Prodromu, in Sfantul Munte Athos. Intre icoanele nefacute de maini omenesti se numara si aceasta icoana a Maicii Domnului ce se cheama "Prodromita", zugravita in chip minunat in anul 1863, in Tara Romaneasca. In acel an, Parintii Nifon si Nectarie, ctitorii Schitului Prodromu, din Sfantul Munte Athos, mergand in tara pentru trebuintele schitului, aveau in inima lor o mare dorinta pentru o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, care sa fie asezata in biserica cea noua, dupa cum mai toate manastirile Sfantului Munte au cate o icoana facatoare de minuni.
Icoana Maicii Domnului Prodromita - Schitul Prodromu
Deci aflandu-se Parintii Nifon si Nectarie in Iasi, au inceput a cerceta acolo pentru a afla un zugrav mai iscusit si cu viata placuta lui Dumnezeu, care sa le zugraveasca o icoana a Nascatoarei de Dumnezeu. Si au gasit un zugrav batran, Iordache Nicolau, cu care s-au invoit sa le faca aceasta icoana, dupa modelul primit de la parinti. Insa s-au tocmit ca sa lucreze numai cu post, adica: de dimineata pana cand va flamanzi sa nu ia nimic in gura, iar dupa-masa sa nu mai picteze, ci alt lucru sa faca pana a doua zi, urmand aceasta randuiala pana la terminarea ei. Batranul zugrav primi invoiala cu toata evlavia si multumirea.
Icoana Maicii Domnului Prodromita - Prodromu
Iata ce scria el, in 29 mai 1863, despre zugravirea icoanei cea cu dumnezeiasca minune savarsita, intr-o scrisoare pastrata in arhiva Schitului Prodromu: "Eu, Iordache Nicolau, zugrav din orasul Iasi, am zugravit aceasta Sfanta Icoana a Maicii lui Dumnezeu, cu insasi mana mea, si in vremea lucrului a urmat o minune preaslavita, in modul urmator: Dupa ce am terminat vesmintele, dupa mestesugul zugravirii mele, m-am apucat sa lucrez fata Maicii Domnului si a Domnului nostru Iisus Hristos; iar dupa ce am dat gata mana intaia si a doua, apucandu-ma de noapte ca sa termin de zugravit, privind eu la chipuri am vazut ca totul a iesit dimpotriva, pentru care foarte m-am mahnit, socotind ca mi-am uitat mestesugul. Si asa, facandu-se seara, m-am culcat mahnit, nemancand nimic in ziua aceea, dar socotind ca a doua zi sculandu-ma, sa ma apuc mai cu dinadinsul de lucru. Dupa ce m-am sculat a doua zi, mai intai am facut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugandu-ma sa-mi lumineze mintea, ca sa pot ispravi Sfanta Icoana; si cand m-am dus sa ma apuc de lucru, o! preaslavite minunile Maicii lui Dumnezeu! S-au aflat chipurile terminate desavarsit, precum se vede. Eu vazand aceasta minune, n-am mai indraznit a-mi pune condeiul pe ea, fara numai am dat lustrul cuviincios, desi greseala am facut aceasta, ca sa mai dau lustru la o asemenea icoana. Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane."
Rugaciunea pe care preotii o rostesc inaintea acestei icoane este urmatoarea: "Prea Sfanta Stapana, de Dumnezeu Nascatoare, pururea Fecioara Marie, protectoarea si aparatoarea noastra, cerem a Ta nebiruita aparare. Imparateasa Cerului si a pamantului, ceea ce ai cu dreptate numele de "Prodromita", adica inainte-mergatoare, intareste-ne intru lucrarea faptelor bune si ne du de mana intru Imparatia cea cereasca. Povatuieste-ne pe noi, toti drept credinciosii crestini, spre a vedea si vesnic a ne indulci de marirea Fiului Tau si Dumnezeul nostru, ca Binecuvantata si Prea Proslavita esti, in vecii vecilor. Amin."
Dimensiunile icoanei sunt de 1 metru pe 0.7 metri. O caracteristica a acesteia este faptul ca icoana, cercetata la microscop, nu prezinta urme de pensula, acest lucru intarind credinta cum ca Sfintele Fete au fost pictate miraculos de mana nepamanteasca. Praznuirea acestei icoane are loc in fiecare an, pe data de 12 iunie, cu priveghere de intreaga noapte.
.jpg)
Icoana Maicii Domnulu, facatoare de minuni, numita "Portarita" - Παναγία Πορταϊτισσα - se afla in paraclisul de la poarta Manastirii Iviron, cum se intra in curte, pe partea dreapta. Potrivit traditiei athonite, aceasta icoana a venit pe mare, din Bizant.
In vremea prigoanei icoanelor - iconoclasmul - traia in Niceea Asiei Mici o vaduva credincioasa, ce avea un singur fiu. Ea pastra cu mare evlavie aceasta icoana a Maicii Domnului in casa sa. La un control facut de trimisii imparatului, acestia au gasit icoana si au spus amenintator vaduvei: "Da-ne bani ca sa scapi impreuna cu icoana ta, altfel vom implini poruncile!". Atunci femeia le-a dat bani multi, sa-i dea un ragaz pana a doua zi. Noaptea l-a luat pe fiul ei si icoana si au mers pe tarm.
Icoana Maicii Domnului Portarita - Manastirea Iviron
Femeia a scos icoana din casa si s-a dus cu ea la malul marii si i-a spus: "Maica Domnului, eu nu mai pot sa te apar. Stapana lumii, tu, ca Maica a lui Dumnezeu, ai stapanire peste toata zidirea. Tu poti sa ne izbavesti si pe noi de mania stapanitorilor si icoana ta de cufundarea in mare.", si a pus-o pe apa. Iar icoana a venit, in chip minunat - dreapta, pe apa, fara a se scufunda - pana la Sfantul Munte Athos.
Vaduva a fost mangaiata de aceasta priveliste si i-a multumit Preacuratei, iar fiului ei i-a spus: "Copilul meu, dorinta noastra cea catre Maica Domnului este deja implinita. Eu sunt gata sa mor pentru credinta mea, prin mainile tiranilor, daca va trebui, dar nu doresc si moartea ta. Te rog si te implor sa pleci in partile Greciei." Fiul a ascultat-o si a plecat la Tesalonic, apoi in continuare a mers in Sfantul Munte Athos, in acel loc unde, dupa putini ani, a fost ridicata Manastirea Iviron. Acolo a devenit calugar si, dupa ce a trait in chip bineplacut lui Dumnezeu, s-a mutat la cele vesnice." Se vede ca ajungerea lui acolo s-a facut dupa iconomia si purtarea de grija a lui Dumnezeu, deoarece de la el au aflat si pustncii Sfantului Munte istoria icoanei pe care, impreuna cu mama sa, o aruncase in mare.
Dupa ani si ani, cand aproape de tarm fusese construita Sfanta Manastire Iviron, calugarii au vazut intr-o seara deasupra valurilor un stalp de foc ce ajungea pana la cer. In fata privelistii iesite din comun, au ramas nemiscati si cantau. Vedenia a mai continuat cateva nopti, pana ce s-au adunat si calugari de la alte manastiri acolo, pe tarm. Atunci au vazut ca acel stalp de foc izvora dintr-o icoana a Maicii Domnului, iar cand parintii vroiau sa se apropie cu barca, icoana se indeparta. S-au intors in biserica manastirii si s-au rugat cu credinta si lacrimi Maicii Domnului sa daruiasca acea icoana manastirii lor.
Era atunci in Manastirea Iviron un ieromonah cu numele Gavriil, care in lunile de vara traia ceva mai sus de manastire, in nevointa si post aspru, asemeni unui inger pamantesc. Lui i s-a aratat Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si i-a zis: "Spune egumenului si fratilor ca voiesc sa le dau icoana mea pentru a-i acoperi si ajuta, apoi intra in mare si paseste pe valuri, si atunci vor cunoaste toti buna voire a mea catre manastire."
Procesiune cu Icoana Portarita
Apoi toti monahii au iesit la tarm unde Gavriil a pasit pe apele marii ca pe uscat si s-a invrednicit sa ia in mainile sale aceasta icoana grea si de mari dimensiuni, pictata pe lemn. Pe tarm, monahii s-au inchinat icoanei cu evlavie si mare bucurie. Apoi cu cantari au dus-o in sfantul altar al bisericii manastirii.
In ziua urmatoare, insa, icoana nu a mai fost gasita in biserica! Cautand-o, au gasit-o pe zidul manastirii, deasupra portii centrale. Au adus-o in biserica, dar iarasi au gasit-o la poarta. Acest lucru neobisnuit s-a intamplat de mai multe ori, pana cand nedumerirea monahilor a fost dezlegata de Preasfanta, care i-a aparut in vis egumenului, zicandu-i: "Spune fratilor sa nu ma mai deranjeze de acum inainte, pentru ca eu nu doresc sa fiu pazita de voi, ci eu sa va pazesc pe voi, nu numai in viata de acum, ci si in cea viitoare. Si sa nadajduiasca in milostivirea Fiului meu si Stapanului tuturor toti monahii traitori cu evlavie si frica de Dumnezeu in muntele acesta virtuos. Acest dar eu l-am cerut de la El si iata, va dau voua semn: cat timp veti vedea icoana mea in aceasta manastire, harul si mila lui Dumnezeu nu vor lipsi de la voi."
Monahii s-au bucurat de toate acestea si apoi au zidit un paraclis aproape de poarta manastirii, unde au pus aceasta icoana facatoare de minuni, care se afla in acest loc pana astazi. Datorita acestei intamplari, icoana a primit numele de "Portarita".
Icoana este mare, de 1,30 x 1,90 metri. Icoana este ferecata, cu exceptia fetelor, cu o imbracaminte de aur si argint, cu pietre pretioase, monezi de aur si o multime de alte podoabe daruite de imparati, regi, egumeni, duci, ofiteri si simpli credinciosi. Aceste odoare sunt dovezi ale minunilor Preacuratei. Le-au oferit cei care au primit ceea ce au cerut de la ea. S-a prorocit, de catre parinti, ca la sfarsitul lumii, aceasta icoana va pleca pe mare, asa cum a venit.
Manastirea Iviron
Una dintre bucuriile pe care le-a facut aceasta icoana celor rugatori este urmatoarea: un tanar pelerinj, neprimind paine de la bucatar, a primit de la Maica Domnului un galben, spre a-l da bucatarului. Bucatarul, dandu-si seama de unde era galbenul respectiv, s-a cait. Legat de painea din manastire, aici s-a mai petrecut inca si o alta minune: cand manastirea nu a dat masa la hram, de frica foametei, fiindca nu aveau destule provizii, atunci milioane de furnici au inceput sa care graul din hambare. In amintirea acestei minuni, pocaindu-se inaintea lui Dumnezeu, monahii si-au luat canonul dragostei de a pune zilnic, la poarta manastirii, o lada de lemn, cu paine, la indemana tuturor pelerinilor ce ii calca pragul.
Uleiul de la candela acestei sfinte icoane este leac pentru otrava. Pe vremea venirii arabilor in Sfantul Munte, un soldat arab a lovit cu cutitul in chipul acestei icoane, si indata a inceput a curge sange. Arabul vazand minunea, s-a infricosat si cazand la pamant s-a pocait, s-a botezat in legea crestineasca si s-a imbracat in haina monahiceasca, ramanand acolo pana la moarte.
Maica Domnului "Axion Estin" - Biserica Protaton
Icoana Maicii Domnului Axion Estin se afla in Biserica Protaton, Kareias. Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului "Axion Estin" se afla in Chilia Adormirea Maicii Domnului, asezata langa Schitul Sfantul Andrei. Pana spre sfarsitul secolului al X-lea, aceasta era asezata intr-o chilie, numita astazi, Axion Estin. Pe langa lucrarea acesteia intr-un deosebit si duhovnicesc stil, icoana este minunata prin descoperirea rugaciunii "Cuvine-se cu adevarat."
Maica Domnului Axion Estin - Biserica Protaton Maica Domnului Axion Estin - Biserica Protaton
In anul 980, un ucenic se ruga in fata icoanei cu rugaciunea "Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim." Ucenicul se afla singur in chilie, batranul sau fiind plecat la o priveghere in Biserica Protaton.
In acel moment apare Sfantul Arhanghel Gavriil, in chipul unui calugar pelerin. Ucenicul il pofteste in chilie si incep amandoi sa savarseasca randuiala Utreniei. Ajungand la cantarea a noua a Canoanelor, ucenicul cand simplu "Ceea ce esti mai cinstita", cantare pastrata de la Sfantul Cosma Melodul. Calugarul a cantat astfel cantarea: "Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si preanevinovata si maica Dumnezeului nostru", la care a adauge rugaciunea pe care deja o stia si ucenicul "Ceea ce esti mai cinstita". Placandu-i mult, ucenicul l-a rugat pe calugar sa i-o scrie si lui, spre a o invata. Calugarul inger a scris-o cu degetul, in intregime, pe o lespede de piatra, apoi s-a facut nevazut.
Parintii athoniti au luat lespedea de piatra si au mers cu ea la Imparat si la Patriarh, in timp ce icoana cu pricina, in fata careia s-a rugat calugarul, a fost mutata in Biserica Protaton. Aceasta piatra se pastreaza pana in zilele noastre.
Maica Domnului Cucuzelita "Koukouzalissa" - Manastirea Marea Lavra
Icoana Maicii Domnului a lui Cucuzel, se afla in capela Manastirii athonite Marea Lavra, care ii si poarte numele. In fata acestei icoane s-a savarsit, inca de la inceput, privegherea cu ocazia praznuirii Imnului Acatist al Maicii Domnului.
Maica Domnului Cucuzelita - Koukouzalissa - Marea Lavra
Dupa terminarea unei privegheri, in fata acestei icoane facatoare de minuni, unul dintre cei mai mari psalti din Marea Lavra si protopsaltul Palatului Imperial, Sfantul Ioan Cucuzel - Koukouzeles, a inceput sa fie furat de somn, in strana sa. Imediat el a vazut-o pe Maica Domnului in chip real. Maica Domnului a raspuns cuvintelor "Bucura-te", rostite de catre Ioan, cu urmatoarele cuvinte: "Bucura-te, Ioane! Canta pentru mine si nu te voi parasi niciodata.", punand in mana lui o moneda de aur.
Trezindu-se, el a vazut in mana moneda primita de la Maica Domnului. Mai tarziu, dupa multimea neintrerupta de slujbe, privegheri si nevointe, imbolnavindu-se de o boala a picioarelor, Sfantul Ioan Cucuzel a primit ajutorul Maicii Domnului, care ii fagaduise ca nu-l va lasa. Aparandu-i in vis, aceasta l-a vindecat.
Maica Domnului Ocrotitoarea "Oikonomissa" - Manastirea Marea Lavra
Aceasta icoana a fost pictata spre a aminti de intemeierea Manastirii Marea Lavra. Ctitorul acesteia, Sfantul Atanasie Athonitul, a primit de la Maica Domnului fagaduinta de a purta de grija manastirii pentru totdeauna, niciodata lipsindu-i cele materiale sau duhovnicesti. Numele dat cu aceasta ocazie Maicii Domnului, si anume “Oikonomissa", adica "Ocrotitoarea", a ramas pana in zilele noastre. Purtatoarea de grija - “oikonomissa" - nu si-a incalcat niciodata fagaduinta data.
Maica Domnului Oikonomissa - Marea Lavra
Icoana Maicii Domnului Oikonomissa, care infatiseaza un total de 14 personaje, toate avand legatura cu manastirea, se afla asezata pe un baldachin de lemn, in partea stanga a intrarii principale in biserica centrala a Manastirii Marea Lavra.
Datorita acestei fagaduinte, functia de "iconom" nu a mai fost data in aceasta manastire. Calugarul care se ocupa cu randuirea si gestionarea celor materiale ale manastirii poarta numele de "para-iconom", adica ucenic al Ocrotitoarei.
Maica Domnului Mijlocitoarea "Paramythia" - Manastirea Vatoped
Icoana Maicii Domnului Paramythia este o icoana facatoare de minuni pastrata in Manastirea Vatopedi. Aceasta este legata de amintirea minunii in care Maica Domnului si Pruncul si-au schimbat fetele si pozitia corpurilor. In momentul in care piratii au coborat pe tarmul marii si s-au ascuns acolo, spre a astepta deschiderea portilor manastirii, care avea loc in fiecare dimineata, staretul manastirii a primit cuvant de la Maica Domnului.
Maica Domnului Paramythia - Manastirea Vatoped
Terminandu-se slujba si iesind toti calugarii, staretul a mai ramas in biserica, in spate, spre a-si continua rugaciunea. La un moment dat, el aude dinspre icoana Maicii Domnului urmatoarele cuvine: "Nu deschideti portile manastirii astazi, ci urcati-va pe zidurile manastirii si alungati mai intai pe piratii cei ascunzi pe tarm."
In timp ce parintele isi indrepta ochii spre icoana Maicii Domnului, el L-a vazut pe Prunc intinzandu-si mana si acoperind gura Maicii Sale, spunandu-i: "Nu, Mama, lasa-i sa fie pedepsiti, precum si merita." Insa Maica Domnului, luandu-I mana de o parte, si departandu-si putin capul, a repetat aceleasi cuvinte. Aceasta pozitie a corpurilor celor Sfinte a ramas pana astazi, spre amintirea ajutorului primit prin Maica Domnului.
Calugarii, feriti astfel de viclenia piratilor, au dat slava Maicii Domnului si au numit aceasta icoana "Paramythia", care inseamna "mijlocitoarea" sau "ocrotitoarea". Aceasta icoana este o pictura de perete, in fresca (?), aflata in strana dreapta a capelei manastirii.
Maica Domnului Injunghiata "Esfagmeni" - Manastirea Vatoped
Se spune despre aceasta icoana ca a fost impunsa cu un cutit de catre un calugar diacon ce indeplinea functia de ecleziarh, care, datorita treburilor in care era randuit, ajungea la trapeza intotdeauna dupa terminarea mesei. Odata, pe cand cei de la trapeza strangeau masa, s-au maniat pe el si nu i-au dat nimic de mancare. Mania si gandurile rele ale ecleziarhului s-au indreptat catre Maica Domnului, care, cu toate ca o cinstea, nu s-a gandit sa o roage sa il ajute si in acel moment.
Luand un cutit de pe masa, calugarul l-a infipt in chipul Maicii Domnului. O, mare minune! Icoana a izvorat sange, iar chipul Maicii Domnului a devenit palid. Vazand aceasta, diaconul cel manios a orbit si a cazut la pamant, fiind parasit de simturi. El a ramas in aceasta stare timp de trei ani. Apoi, datorita multimii rugaciunilor staretului si ale calugarilor, Maica Domnului i-a aparut staretului si i-a spus ca diaconul este vindecat.
Maica Domnului Esfagmeni - Manastirea Vatoped Maica Domnului Elaiovrytissa - Manastirea Vatoped
Dupa aceea, diaconul si-a petrecut restul vietii intr-o strana din partea opusa icoanei, spre aducerea aminte de nelegiuirea facuta. Inainte de a muri, el a primit iertare de la insasi Maica Domnului, care i-a aparut si i-a spus ca pacatul ii este iertat, insa mana care a tinut cutitul va ramane si dupa moartea sa drept aducere aminte celorlalti. Aceasta mana se pastreaza si astazi, neputrezita si neagra, langa icoana Maicii Domnului, care este asezata in Capela Sfantului Dimitrie.
Maica Domnului "Elaiovrytissa" - Manastirea Vatoped
Aceasta icoana a Maicii Domnului se afla in crama Manastirii Vatoped, deasupra ei urmatoarea minune fiind scrisa spre aducere aminte: imnultirea uleiului. Cuviosul Ghenadie se afla in slujba de chelar, fiind responsabil cu gestionarea alimentelor, cand uleiul din manastire era pe sfarsite. Acesta a mers la staret, spre a-l instiinta ca este de trebuinta a nu mai da ulei la masa, pentru ca putinul ramas sa ajunga nevoilor bisericii. Staretul nu a fost de acord cu aceasta masura, lucru ce a dus la intrebuintarea putinului ulei ca si pana atunci.
Cand, intr-o zi, batranul Ghenadie mergea spre magazie, spre a lua ultima picatura de ulei din butoi, a ramas uimit vazut butoaiele plini si uleiul ajungand pana la usa pivnitei. Icoana Maicii Domnului aflata in acest loc raspandeste o minunata aroma pana in zilele de astazi, primind si numele de "Docheiarissa", adica "cea din crama".
Maica Domnului "Pyrovolitheisa" - Manastirea Vatoped
Cand, in anul 1822, Sfantul Munte era ocupat de o garnizoana a armatei turcilor, un soldat a indraznit sa traga cu pistolul spre icoana Maicii Domnului, aflata deasupra intrarii in manastire. Glontul necredinciosului a strapuns mana cea dreapta a Maicii Domnului. La scurt timp dupa aceasta, soldatul cel rau, nepot al comandantului, a innebunit si s-a spanzurat de un maslin din apropierea manastirii.
Maica Domnului Pyrovolitheisa - Manastirea Vatoped
Afland aceasta unchiul sau, s-a maniat teribil pe cei din manastire, vazandu-i ca unii respensabili de incident. Un prieten al celui mort a spus unchiului toate cele intamplate, spre a nu pedepsi pe cei din manastire, total nevinovati. Comandantul a vazut si el in aceasta o clara lucrare a maniei divine, in cele din urma refuzand nepotului sau a fi inmormantat cum se cuvine.
Maica Domnului "Tricherousa" - Manastirea Hilandar
Aceasta este icoana amintita in viata Sfantului Ioan Damaschin. Ca aparator infocat al cinstirii sfintelor icoane, acesta a fost aspru pedepsit de catre iconoclasti: i-au taiat mana dreapta, spre a nu mai scrie in apararea sfintelor icoane. Punand in fata icoanei mana taiata, acesta se ruga cu lacrimi Maicii Domnului sa nu-l treaca cu vederea, ci sa-l ajute. Maica Domnului, cunoscand iubirea si credinta lui Ioan cel din Damasc, i-a vindecat rana, mana cea taiata lipindu-se la locul ei si luand din nou viata. In cinstea acestei minuni, icoana din Manastirea Hilandar pastreaza o copie de argind a mainii Sfantului Ioan Damaschin.
Maica Domnului Tricherousa - Manastirea Hilandar
Pana in secolul al XII-lea, icoana a fost pastrata in Lavra Sfantului Sava. Aceasta a fost oferita mai apoi Sfantului Sava, arhiepiscopul Serbiei si intemeietorul Manastirii Hilandar, cu ocazia unei vizite in Tara Sfanta. Acesta a luat icoana in Serbia, iar mai apoi, in chip minunat a ajuns in Sfantul Munte Athos. In vremea unei rascoale civile din Serbia, in timpul domniei Regelui Urosh al V-lea, catarul care purta icoana in fata armatei s-a pierdut, ajungand in chip necunoscut la Hilandar.
Una dintre minunile Maicii Domnului, savarsite in Manastirea Hilandar, a avut loc in momentul in care calugarii au inceput sa se certe pentru a ocupa postul de staret. In acel moment, icoana Maicii Domnului Tricherousa a plecat singura, de unde era pusa mai inainte, si s-a asezat in scaunul de staret. Un calugar pustnic, cu viata sfanta, a venit la manastire si a spus celor de aici urmatoarele: "De acum inainte, pentru a evita mahnirea si cearta, nici un staret nu va mai fi ales in Manastirea Hilandar, din moment ce insasi Maica Domnului ocupa aceasta pozitie si conduce manastirea." Manastirea Hilandar, cu viata de obste, se conduce astazi dupa principii idioritmice, fiecare calugar ingrijindu-se de ale sale. (?)
Maica Domnului "Galaktotropousa" - Manastirea Hilandar
Si aceasla icoana, asemeni celei de mai sus, a fost data de catre calugarii din Manastirea Sfantul Sava arhiepiscopului Sebiei, cu ocazia unei vizite in Tara Sfanta, implinind prin aceasta o profetia a Sfantului Sava cel Sfintit. Sava al Serbiei a oferit icoana unei chilii sarbesti din Kareias, Chilia "Typikario", unde el insusi mergea adesea spre a face rugaciune si a se odihni de tulburarea lumeasca. In bisericuta acestei chilii, Icoana Maicii Domnului este asezata in partea dreapta a Usilor Imparatesti, iar icoana Mantuitorului in partea stanga. Aceasta asezare este ceva poate chiar unic, tinand cont ca ele se aseaza invers.
Maica Domnului Galaktotropousa - Lavra Hilandar Maica Domnului Galaktotropousa - Lavra Hilandar
Maica Domnului "Myrrhovlythissa" - Manastirea Dionisiu
Icoana Maicii Domnului Myrrhovlythissa este foarte mica in dimensiuni si inchisa la culoare. Ea este tinuta intr-o capela a manastirii, numita cu numele ei, unde Imnul Acatist al Maicii Domnului se citeste zilnic. Potrivit unei inscriptii facute in placuta de argint de pe spatele acestei icoane, icoana a fost oferita, de catre Imparatul Alexius Comnenul, Cuviosului Dionisie - Dionysious, ctitorul acestei sfinte manastiri, atunci cand a vizitat Trebizonda.
Aceasta este icoana cu care Patriarhul Serghie a facut procesiune pe zidurile Constantinopolului, in vederea pazirii de un asediu, in anul 626. De asemenea, tot in fata acestei icoane, dupa o victorie castigata in chip minunat de catre armata bizantina, Imnul Acatist al Maicii Domnului a fost cantat pentru prima data.
In anul 1592, icoana a fost furata de catre piratii algerieni, insa o teribila incercare, un vis greu si o minune vazuta de conducatorul lor l-a facut pe acesta sa inapoieze icoana manastirii. Ajunsa in manastire, icoana a spart carcasa in care aceasta fusese ascunsa de catre pirati si a inceput sa izvorasca mir. Unii dintre pirati, vazand minunea, au ramas in manastire, fiind botezati si apoi tunsi in monahism.
Maica Domnului Phovera - Manastirea Cutlumusiu Maica Domnului Myrrhovlythissa - Manastirea Dionisiu
In anul 1767, icoana Myrrhovlythissa a fost din nou furata, de catre o banda de hoti din Dalmatia, insa, in drumul lor spre casa, au fost prinsi de catre greci. Grecii, luand icoana au dus-o la Skopelos. Batranii din sat au refuzat sa inapoieze icoana Manastirii Dionisiu, care venisera dupa ea. Trei luni mai tarziu, insula si satenii au fost greu incercati cu boala. Vazand in aceasta o lucrare divina, ei au dus icoana la manastire. Ei au zidit mai apoi un schit, pe insula lor, in cinstea Icoanei Maicii Domnului.
Maica Domnului "Phovera Prostasia" - Manastirea Cutlumus (Koutloumousiou)
Aceasta icoana a Maicii Domnului este singurul obiect ramas in urma unui incendiu ce a distrus complet un schit al manastirii, din Insula Creta. Aceasta icoana a fost adusa in Sfantul Munte Athos, in Manastirea Cutlumus, unde a savarsit nenumarate minuni. In vremea unui incendiu petrecut in padurile manastirii, calugarii au luat icoana si au mers, cu rugaciune, spre padurea ce ardea. In scurt timp, cerul a dat ploaie si padurea nu a mai ars.
Maica Domnului Gherontissa - Manastirea Pantocrator
Icoana Maicii Domnului "Pazitoarea de rele" se afla pe catapeteasma capelei manastirii. Icoana este dusa, in procesiune, in Biserica Protaton, o data pe an, in Martea Luminata. Iar icoana Axion Estin, pastrata in Biserica Protaton, ii intoarce vizita la o zi distanta.
Maica Domnului "Gerontissa" - Manastirea Pantocrator
In aceasta icoana, care se afla asezata pe una dintre coloanele stranii stangi a bisericii centrale din Manastirea Pantocrator, Fecioara Maria este infatisata stand in picioare, in pozitie de rugaciune catre Mantuitorul. Pe fundalul de argint al icoanei se poate vedea un vas plin ochi, amintind de o minune a Maicii Domnului, savarsita la rugaciunile insistente ale "batranilor" - gerontas - care ramasesera cu vasele goale. De aici si numele icoanei de Gerontissa, adica "a batranilor".
Maica Domnului Gherontissa - Manastirea Pantocrator Maica Domnului Gherontissa - Manastirea Pantocrator
In timpul unui atac asupra manastirii, unul dintre atacatori a vrut sa scoata aschii din lemnul sfintei icoane, spre a-si aprinde cu el pipa. Imediat insa el si-a pierdut vederea. Ramanand orb, prietenii sai s-au speriat foarte, luand astfel icoana si aruncand-o intr-o fantana din apropiere. Cel care a orbit a suferit atat de mult, incat in ultima clipa a vietii sale si-a trimis familia in Sfantul Munte, spre a scoate icoana din acea fantana, doar de el stiuta. Acest lucru s-a savarsit dupa aproape 80 de ani. Actuala icoane se crede ca a fost repictata.
Maica Domnului "Proangellomeni" Imnul Acatist - Manastirea Zografu
De-a lungul perioadei de falsa unire, ca urmare a Sinodului de la Lyon, savarsit sub filo-latinii Mihail VIII Paleologul si Patriarhul Ioan Vechos, in secolul al XIII-lea, clericii latini si soldatii romani au invadat Sfantul Munte, fortareata Ortodoxiei, spre a impune in mod fortat unirea cu Biserica de Apus. Manastirea Zografu a fost cinstita de Dumnezeu, in urma acestor vremuri, cu un numar de 26 de martiri.
In acea vreme, langa manastire traia in pustnicie un calugar sfant ce recitea Imnul Acatist de mai multe ori pe zi, in fata icoanei Maicii Domnului. Intr-o zi, el a auzit-o pe Maica Domnului vorbindu-i si avertizandu-l - de aici si numele icoanei, "Proangellomeni" - ca necredinciosii sunt pe drum, drept aceea cei slabi in credinta sa se ascunda, iar cei intariti in credinta si dorniti de martiriu, sa ramana pe loc.
Maica Domnului Epakouousa - Manastirea Zografu Maica Domnului Proangellomeni - Manastirea Zografu
Batranul a alergat spre manastire, spre a-i anunta pe toti calugarii nevoitori de acolo. Ajuns in fata manastirii, el vede deasupra portii centrale icoana din chilia sa, prin care Maica Domnului i-a vorbit. Luand-o, el a intrat in manastire, in fata intregii obsti. Multi dintre calugari au fugit in ascunzatoare, insa staretul si un numar de 25 de calugari s-au incuiat pe ei in clopotnita manastirii, care a fost distrusa la data de 10 octombrie 1274.
Icoana minunata a Maicii Domnului, pe care acestia o aveau cu ei, a fost gasita nevatamata sub ruinele turnului. A fost luata mai apoi si asezata in capela Adormirii Maicii Domnului, in catapeteasma. Fiind repictata, aceasta se afla astazi in acelasi loc. Calugarii bulgari de la Zografu o numesc "Chairovo", adica "Maica Bucuriei".
Maica Domnului "Epakouousa" - Manastirea Zografu
In vremea in care Cuviosul Cosma de la Zografu, un anahoret care a trait la granita dintre secolele XIII-XIV, traia inca in manastire, alaturi de ceilalti calugari, a reusit o data sa ramana singur in biserica centrala. Intorcandu-se spre icoana sa, el a zis tare: "Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, roaga-te Fiului tau si Dumnezeului nostru, sa ma calauzeasca pe calea mantuirii." In acel moment, din icoana s-a auzit: "Fiul meu si Dumnezeul meu, invata pe robul tau ce sa faca spre a se mantui." Iar Hristos a zis: "Sa fie lasat sa se retraga spre a-si gasi pacea in singuratate." Cu adevarat, acest sfant a crescut mult in viata isihasta. Icoana care a auzit rugaciunea sfantului - numele icoanei inseamna "cea care asculta" - se afla in biserica centrala a manastirii.
Maica Domnului "Gorgoepikoos" - Manastirea Dochiariu
Cea mai cunoscuta icoana din Sfantul Munte Athos, dupa Maica Domnului Portarita, este o pictura in fresca a Maicii Domnului, de pe peretele estic exterior al trapezei, in partea dreapta a intrarii, din Manastirea Dochiariu. In anul 1664, trapezarul Nil - Neilos, care trecea adesea prin fata sfintei icoane, tinand in mana o lumanare, de folos in treburile sale din trapeza, a auzit o voce spunandu-i: "Nu mai trece pe aici cu lumanarea aprinsa, care atata fum imi lasa pe icoana." Neilos nu a acordat prea multa atentie vocii, insa aceasta s-a auzit din nou, de asta data pedepsindu-l cu orbirea. Toti fratii din manastire au inceput sa aibe mare evlavie la aceasta sfanta icoana, punand sub ea un vas pentru ca trapezarul sa arda mereu putina tamaie, in cinstea Maicii Domnului.
Maica Domnului Gorgoepikoos - Manastirea Dochiariu
Orbul Neilos isi petrecea tot timpul sau intr-o strana, in fata icoanei, rugandu-se acesteia spre a-l ierta si vindeca. Maica Domnului s-a aratat drept mijlocitoare a rugaciunilor calugarilor, care au dus la vindecarea orbului. Maica Domnului a spus calugarilor ca ea este cea care le inalta rugaciunile la Dumneze, de aceea si numele ei este "Gorgoepikoos", adica "grabnic ajutatoare". Coridorul spre trapeza a fost inchis si o capela a fost inaltata acolo.
Maica Domnului „Glykophilousa” - Manastirea Filoteu
Ca si icoana Maicii Domnului "Portarita - Portaotissa", si aceasta este una dintre putinele icoane salvate din prigoana iconoclastilor. Modul in care aceasta a ajuns in Sfantul Munte Athos nu este inca stiut de calugari. Se crede totusi ca aceasta a apartinut unei femei numite Victoria, devotata sotie a senatorului iconomah Simeon. Ea ar fi aruncat icoana in mare, in momentul in care trebuia sa o predea autoritatilor. Icoana Maicii Domnului, plutind pe ape, a ajuns in arsanaua (portul) Manastirii Filoteu, unde a fost primita cu nespusa bucurie de catre staret si obste. Acestia fusesera anuntati de venirea ei printr-o aratare a Maicii Domnului. In fiecare Luni din Saptamana Luminata, la malul marii are loc o precesiune.
Maica Domnului Glykophilousa - Manastirea Filoteu
Maica Domnului "Ktitorissa - Vimatarissa" - Manastirea Vatoped
Aceasta icoana a Maicii Domnului este pusa in legatura cu o incercare prin care a trecut Manastirea Vatoped. In vremea unui raid al arabilor asupra manastirii, diaconul calugar responsabil cu sfintele vase si obiecte din biserica, a reusit sa ascunda intr-o nisa de sub Sfantul Altar, o nepretuita icoana a Maicii Domnului si o cruce, asezand in fata lor o lumanare aprinsa.
Manastirea Vatoped a fost jefuita, iar calugarii dusi prizonieri in Insula Creta. Dupa mai bine de 70 de ani, calugarul diacon, care era inca viata, fiind eliberat, s-a intors in manastire. Ajuns in locul unde se afla sfanta manastire, el a destupat fantana, acoperita cu o lespede de piatra. El a gasit cele lasate plutind deasupra apei, iar lumanarea inca ardea in fata lor. Icoana se pastreaza si astazi, fiind numita "cea gasita, intemeietoarea". Icoana este pusa in legatura cu intemeierea manastirii, de catre trei frati calugari: Atanasie, Nicolae si Antonie, care au vietuit in manastire spre sfarsitul secolului al X-lea.
Maica Domnului Ktitorissa - Vimatarissa - Manastirea Vatoped Maica Domnului Myrrhovlytissa - Manastirea Sfantul Pavel
Maica Domnului "Myrrhovlytissa" - Manastirea Sfantul Pavel
Aceasta icoana facatoare de minuni s-a aflat odata in renumita Manastire Myrelaiou, din Constantinopol. De aici ea a plecat spre Sfantul Munte, prin Sfantul Pavel de Xiropotamu, care a si inchinat-o celei de a doua manastiri intemeiate de el, dupa Xiropotamu, si anume Manastirea Sfantul Pavel, care i-a luat si numele. Icoana a inceput, la un moment dat, din mila lui Dumnezeu, sa produca mir. De aceea poarta si numele de "Izvoratoarea de Mir". Aceasta icoana a savarsit nenumarate minuni pentru cei ce s-au rugat ei cu credinta si dragoste fata de Maica Domnului.
Maica Domnului Indrumatoarea "Hodeghetria" - Manastirea Xenofont
Aceasta icoana a stat mult timp in biserica centrala din Manastirea Vatoped, pe o coloana din strana stanga. In anul 1730, in orice caz, aceasta a disparut brusc de la locul sau, cu toate ca portile manastirii erau incuiate, si a aparut in chip minunat la Manastirea Xenofont. Toata lumea a crezut ca icoana a fost furata si dusa in Manastirea Xenofont. Drept aceea, calugarii au luat icoana inapoi si au pus-o sub o mare purtare de grija. La scurta vreme, icoana a disparut din nou din Lavra Vatoped si a aparut in cea de la Xenofont. Calugarii au inteles ca aceasta este o lucrare a Maicii Domnului si au lasat-o acolo. Ei au trimis multa vreme ulei si ceara la Manastirea Xenofont, pentru cinstirea Maicii Domnului.
Maica Domnului "Palaiologina" - Manastirea Grigoriu
Numele original al acestei icoane este "Hodeghetria Pantanassa". Mai tarziu, pentru a o distinge pe aceasta de alte icoane cu acelasi nume, a fost numita "Palaiologina", dupa numele donatorului ei, "drept credincioasa Kyra Maria Asamina Palaiologina, doamna din Moldo-Valahia", dupa cum marturiseste micuta inscriptie in aur, atasata vestmantului ei de argint. Aceasta icoana a fost partasa mai multor minuni, de-a lungul vremii, dupa marturia batranilor din manastire. Cea mai insemnata dintre toate este cea petrecuta in anul 1762, cand un incendiu a cuprins intreaga biserica a manastirii. Singurul lucru nears, din intreaga biserica, a fost aceasta icoana. Icoana se afla in acelasi loc in care se afla si astazi, adica pe prima coloana din partea stanga a naosului, indreptata spre sud.
Maica Domnului Palaiologina - Manastirea Grigoriu Maica Domnului Antiphonetria - Manastirea Costamonitu
Maica Domnului "Antiphonetria" - Manastirea Costamonitu
In vremea domniei Imparatului Constantin Monomahul, in anul 1020, sfanta icoana a Maicii Domnului Antiphonetria a savarsit urmatoarea minune in Manastirea Constamonitu - Konstamonitou. La data de 1 august, cu ocazia praznuirii Cinstei Cruci, ecleziarhul de atunci al manastirii, numit Agathon, s-a mahnit mult din cauza ca nu avea cu ce sa infrumuseteze manastire, cu ocazia sarbatorii. Aceasta se intampla in ajunul praznicului Mutarii Sfintelor Moaste ale Sfantului Stefan, ocrotitorul manastirii. El s-a rugat cu lacrimi Maicii Domnului si a stat in genunchi toata noaptea. Atipind putin, el a auzit din icoana o voce care ii spunea: "Nu te tulbura, caci eu port de grija de toate cele din Sfantul Munte." In acea clipa, toate rezervele de alimente, de ulei si de lumanari, ale manastirii s-au umplut, spre marea bucurie a lui si a obstii.
Ma alatur si eu cititorilor si va spun povestea bunicii mele. Acum are 68 de ani si anul trecut a aflat ca are o boala necrutatoare. A fost un soc pentru toata familia, doctorul a confirmat ca are cancer si trebuie operata urgent. Am aflat de Sfantul Nectarie de la un prieten care e student la teologie. Inainte de a merge bunica la operatie, m-am rugat Sfantului Nectarie si Sfantului Fanurie si Maicii Domnului in fiecare zi impreuna cu acest prieten. Operatia a decurs bine,iar doctorul a spus ca trebuie sa faca 6 sedinte de chimioterapie. Multumesc Lui ca a trecut peste toate acestea. Am promis atunci ca vom scrie povestea sa stie si altii ca e bine sa apeleze si ei .... asa ca rugati-va catre Maica Domnului, catre Sfantul Fanurie, catre Sfantul Nectarie si catre orice sfant al lui Dumnezeu.
Multumim Sfantului Nectarie, Sfantului Fanurie si Maicutei Domnului pentru ajutor. Cred ca sfantul ar vrea ca multi oameni sa stie ca au o sansa, prin credinta si rugaciune.
o Axion Esti - icoana Celei Vrednice Axion Esti - icoana Celei Vrednice
In partea de nord-est a peninsulei athonite, intre Vatopedu si Stavronikita, se...
o Manastirea Adam Manastirea Adam
Am ajuns la Adam intre doua ploi, scurte, pline de ifose. Cerul parea ferecat...
o Maica Domnului in spiritualitatea ortodoxa Maica Domnului in spiritualitatea ortodoxa
In Biserica noastra drept-maritoare -Biserica Ortodoxa -, Maica Domnului este...
*
o Izvorul Parintelui Arsenie Boca Izvorul Parintelui Arsenie Boca
Izvorul Parintelui Arsenie Boca este unul dintre locurile de reculegere...
o Despre spiritualitatea si sacralitatea euharistica in timpurile noastre Despre spiritualitatea si sacralitatea...
Inainte de a intra in reflectiile asupra Sfintei Liturghii, in a intelege ce...
o Sfantul, stalpul iubirii Sfantul, stalpul iubirii
Spuneti lumii ca, desi am murit, sunt viu! (Sfantul Ierarh Ioan de Shanghai si...
*
o Cum se poate scapa de farmece si deochi? Cum se poate scapa de farmece si deochi
De obicei, in cazurile in care s-au facut vraji, se speculea za de catre cei in...
o Despre pomelnice Despre pomelnice
Ce se intampla daca trecem in pomelnic persoane despre a caror viata personala...
o Duhul unirii si duhul dezbinarii Duhul unirii si duhul dezbinarii
Cand era la Cina cea de Taina si vedea inaintea ochilor Sai duhovnicesti drumul...
Traseul manastirilor din Romania
Intra pe CrestinOrotodox.ro Harta pentru a-ti planifica traseul tau la manastirile din Romania.
Comunitatea Crestin Ortodox
Prieteni, Albume, Evenimente, Grupuri
Nou pe forum
* Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa
* CrestinOrtodox.ro,SURSA DE PRELUARE
Maica Domnului "Prodromita" - Schitul Prodromu
Icoana Maicii Domnului Prodromita se afla in Schitul Prodromu, in Sfantul Munte Athos. Intre icoanele nefacute de maini omenesti se numara si aceasta icoana a Maicii Domnului ce se cheama "Prodromita", zugravita in chip minunat in anul 1863, in Tara Romaneasca. In acel an, Parintii Nifon si Nectarie, ctitorii Schitului Prodromu, din Sfantul Munte Athos, mergand in tara pentru trebuintele schitului, aveau in inima lor o mare dorinta pentru o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, care sa fie asezata in biserica cea noua, dupa cum mai toate manastirile Sfantului Munte au cate o icoana facatoare de minuni.
Icoana Maicii Domnului Prodromita - Schitul Prodromu
Deci aflandu-se Parintii Nifon si Nectarie in Iasi, au inceput a cerceta acolo pentru a afla un zugrav mai iscusit si cu viata placuta lui Dumnezeu, care sa le zugraveasca o icoana a Nascatoarei de Dumnezeu. Si au gasit un zugrav batran, Iordache Nicolau, cu care s-au invoit sa le faca aceasta icoana, dupa modelul primit de la parinti. Insa s-au tocmit ca sa lucreze numai cu post, adica: de dimineata pana cand va flamanzi sa nu ia nimic in gura, iar dupa-masa sa nu mai picteze, ci alt lucru sa faca pana a doua zi, urmand aceasta randuiala pana la terminarea ei. Batranul zugrav primi invoiala cu toata evlavia si multumirea.
Icoana Maicii Domnului Prodromita - Prodromu
Iata ce scria el, in 29 mai 1863, despre zugravirea icoanei cea cu dumnezeiasca minune savarsita, intr-o scrisoare pastrata in arhiva Schitului Prodromu: "Eu, Iordache Nicolau, zugrav din orasul Iasi, am zugravit aceasta Sfanta Icoana a Maicii lui Dumnezeu, cu insasi mana mea, si in vremea lucrului a urmat o minune preaslavita, in modul urmator: Dupa ce am terminat vesmintele, dupa mestesugul zugravirii mele, m-am apucat sa lucrez fata Maicii Domnului si a Domnului nostru Iisus Hristos; iar dupa ce am dat gata mana intaia si a doua, apucandu-ma de noapte ca sa termin de zugravit, privind eu la chipuri am vazut ca totul a iesit dimpotriva, pentru care foarte m-am mahnit, socotind ca mi-am uitat mestesugul. Si asa, facandu-se seara, m-am culcat mahnit, nemancand nimic in ziua aceea, dar socotind ca a doua zi sculandu-ma, sa ma apuc mai cu dinadinsul de lucru. Dupa ce m-am sculat a doua zi, mai intai am facut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugandu-ma sa-mi lumineze mintea, ca sa pot ispravi Sfanta Icoana; si cand m-am dus sa ma apuc de lucru, o! preaslavite minunile Maicii lui Dumnezeu! S-au aflat chipurile terminate desavarsit, precum se vede. Eu vazand aceasta minune, n-am mai indraznit a-mi pune condeiul pe ea, fara numai am dat lustrul cuviincios, desi greseala am facut aceasta, ca sa mai dau lustru la o asemenea icoana. Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane."
Rugaciunea pe care preotii o rostesc inaintea acestei icoane este urmatoarea: "Prea Sfanta Stapana, de Dumnezeu Nascatoare, pururea Fecioara Marie, protectoarea si aparatoarea noastra, cerem a Ta nebiruita aparare. Imparateasa Cerului si a pamantului, ceea ce ai cu dreptate numele de "Prodromita", adica inainte-mergatoare, intareste-ne intru lucrarea faptelor bune si ne du de mana intru Imparatia cea cereasca. Povatuieste-ne pe noi, toti drept credinciosii crestini, spre a vedea si vesnic a ne indulci de marirea Fiului Tau si Dumnezeul nostru, ca Binecuvantata si Prea Proslavita esti, in vecii vecilor. Amin."
Dimensiunile icoanei sunt de 1 metru pe 0.7 metri. O caracteristica a acesteia este faptul ca icoana, cercetata la microscop, nu prezinta urme de pensula, acest lucru intarind credinta cum ca Sfintele Fete au fost pictate miraculos de mana nepamanteasca. Praznuirea acestei icoane are loc in fiecare an, pe data de 12 iunie, cu priveghere de intreaga noapte.
Maica Domnului Portarita "Portaitissa" - Manastirea Iviron
.jpg)
Icoana Maicii Domnulu, facatoare de minuni, numita "Portarita" - Παναγία Πορταϊτισσα - se afla in paraclisul de la poarta Manastirii Iviron, cum se intra in curte, pe partea dreapta. Potrivit traditiei athonite, aceasta icoana a venit pe mare, din Bizant.
In vremea prigoanei icoanelor - iconoclasmul - traia in Niceea Asiei Mici o vaduva credincioasa, ce avea un singur fiu. Ea pastra cu mare evlavie aceasta icoana a Maicii Domnului in casa sa. La un control facut de trimisii imparatului, acestia au gasit icoana si au spus amenintator vaduvei: "Da-ne bani ca sa scapi impreuna cu icoana ta, altfel vom implini poruncile!". Atunci femeia le-a dat bani multi, sa-i dea un ragaz pana a doua zi. Noaptea l-a luat pe fiul ei si icoana si au mers pe tarm.
Icoana Maicii Domnului Portarita - Manastirea Iviron
Femeia a scos icoana din casa si s-a dus cu ea la malul marii si i-a spus: "Maica Domnului, eu nu mai pot sa te apar. Stapana lumii, tu, ca Maica a lui Dumnezeu, ai stapanire peste toata zidirea. Tu poti sa ne izbavesti si pe noi de mania stapanitorilor si icoana ta de cufundarea in mare.", si a pus-o pe apa. Iar icoana a venit, in chip minunat - dreapta, pe apa, fara a se scufunda - pana la Sfantul Munte Athos.
Vaduva a fost mangaiata de aceasta priveliste si i-a multumit Preacuratei, iar fiului ei i-a spus: "Copilul meu, dorinta noastra cea catre Maica Domnului este deja implinita. Eu sunt gata sa mor pentru credinta mea, prin mainile tiranilor, daca va trebui, dar nu doresc si moartea ta. Te rog si te implor sa pleci in partile Greciei." Fiul a ascultat-o si a plecat la Tesalonic, apoi in continuare a mers in Sfantul Munte Athos, in acel loc unde, dupa putini ani, a fost ridicata Manastirea Iviron. Acolo a devenit calugar si, dupa ce a trait in chip bineplacut lui Dumnezeu, s-a mutat la cele vesnice." Se vede ca ajungerea lui acolo s-a facut dupa iconomia si purtarea de grija a lui Dumnezeu, deoarece de la el au aflat si pustncii Sfantului Munte istoria icoanei pe care, impreuna cu mama sa, o aruncase in mare.
Dupa ani si ani, cand aproape de tarm fusese construita Sfanta Manastire Iviron, calugarii au vazut intr-o seara deasupra valurilor un stalp de foc ce ajungea pana la cer. In fata privelistii iesite din comun, au ramas nemiscati si cantau. Vedenia a mai continuat cateva nopti, pana ce s-au adunat si calugari de la alte manastiri acolo, pe tarm. Atunci au vazut ca acel stalp de foc izvora dintr-o icoana a Maicii Domnului, iar cand parintii vroiau sa se apropie cu barca, icoana se indeparta. S-au intors in biserica manastirii si s-au rugat cu credinta si lacrimi Maicii Domnului sa daruiasca acea icoana manastirii lor.
Era atunci in Manastirea Iviron un ieromonah cu numele Gavriil, care in lunile de vara traia ceva mai sus de manastire, in nevointa si post aspru, asemeni unui inger pamantesc. Lui i s-a aratat Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si i-a zis: "Spune egumenului si fratilor ca voiesc sa le dau icoana mea pentru a-i acoperi si ajuta, apoi intra in mare si paseste pe valuri, si atunci vor cunoaste toti buna voire a mea catre manastire."
Procesiune cu Icoana Portarita
Apoi toti monahii au iesit la tarm unde Gavriil a pasit pe apele marii ca pe uscat si s-a invrednicit sa ia in mainile sale aceasta icoana grea si de mari dimensiuni, pictata pe lemn. Pe tarm, monahii s-au inchinat icoanei cu evlavie si mare bucurie. Apoi cu cantari au dus-o in sfantul altar al bisericii manastirii.
In ziua urmatoare, insa, icoana nu a mai fost gasita in biserica! Cautand-o, au gasit-o pe zidul manastirii, deasupra portii centrale. Au adus-o in biserica, dar iarasi au gasit-o la poarta. Acest lucru neobisnuit s-a intamplat de mai multe ori, pana cand nedumerirea monahilor a fost dezlegata de Preasfanta, care i-a aparut in vis egumenului, zicandu-i: "Spune fratilor sa nu ma mai deranjeze de acum inainte, pentru ca eu nu doresc sa fiu pazita de voi, ci eu sa va pazesc pe voi, nu numai in viata de acum, ci si in cea viitoare. Si sa nadajduiasca in milostivirea Fiului meu si Stapanului tuturor toti monahii traitori cu evlavie si frica de Dumnezeu in muntele acesta virtuos. Acest dar eu l-am cerut de la El si iata, va dau voua semn: cat timp veti vedea icoana mea in aceasta manastire, harul si mila lui Dumnezeu nu vor lipsi de la voi."
Monahii s-au bucurat de toate acestea si apoi au zidit un paraclis aproape de poarta manastirii, unde au pus aceasta icoana facatoare de minuni, care se afla in acest loc pana astazi. Datorita acestei intamplari, icoana a primit numele de "Portarita".
Icoana este mare, de 1,30 x 1,90 metri. Icoana este ferecata, cu exceptia fetelor, cu o imbracaminte de aur si argint, cu pietre pretioase, monezi de aur si o multime de alte podoabe daruite de imparati, regi, egumeni, duci, ofiteri si simpli credinciosi. Aceste odoare sunt dovezi ale minunilor Preacuratei. Le-au oferit cei care au primit ceea ce au cerut de la ea. S-a prorocit, de catre parinti, ca la sfarsitul lumii, aceasta icoana va pleca pe mare, asa cum a venit.
Manastirea Iviron
Una dintre bucuriile pe care le-a facut aceasta icoana celor rugatori este urmatoarea: un tanar pelerinj, neprimind paine de la bucatar, a primit de la Maica Domnului un galben, spre a-l da bucatarului. Bucatarul, dandu-si seama de unde era galbenul respectiv, s-a cait. Legat de painea din manastire, aici s-a mai petrecut inca si o alta minune: cand manastirea nu a dat masa la hram, de frica foametei, fiindca nu aveau destule provizii, atunci milioane de furnici au inceput sa care graul din hambare. In amintirea acestei minuni, pocaindu-se inaintea lui Dumnezeu, monahii si-au luat canonul dragostei de a pune zilnic, la poarta manastirii, o lada de lemn, cu paine, la indemana tuturor pelerinilor ce ii calca pragul.
Uleiul de la candela acestei sfinte icoane este leac pentru otrava. Pe vremea venirii arabilor in Sfantul Munte, un soldat arab a lovit cu cutitul in chipul acestei icoane, si indata a inceput a curge sange. Arabul vazand minunea, s-a infricosat si cazand la pamant s-a pocait, s-a botezat in legea crestineasca si s-a imbracat in haina monahiceasca, ramanand acolo pana la moarte.
Maica Domnului "Axion Estin" - Biserica Protaton
Icoana Maicii Domnului Axion Estin se afla in Biserica Protaton, Kareias. Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului "Axion Estin" se afla in Chilia Adormirea Maicii Domnului, asezata langa Schitul Sfantul Andrei. Pana spre sfarsitul secolului al X-lea, aceasta era asezata intr-o chilie, numita astazi, Axion Estin. Pe langa lucrarea acesteia intr-un deosebit si duhovnicesc stil, icoana este minunata prin descoperirea rugaciunii "Cuvine-se cu adevarat."
Maica Domnului Axion Estin - Biserica Protaton Maica Domnului Axion Estin - Biserica Protaton
In anul 980, un ucenic se ruga in fata icoanei cu rugaciunea "Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim." Ucenicul se afla singur in chilie, batranul sau fiind plecat la o priveghere in Biserica Protaton.
In acel moment apare Sfantul Arhanghel Gavriil, in chipul unui calugar pelerin. Ucenicul il pofteste in chilie si incep amandoi sa savarseasca randuiala Utreniei. Ajungand la cantarea a noua a Canoanelor, ucenicul cand simplu "Ceea ce esti mai cinstita", cantare pastrata de la Sfantul Cosma Melodul. Calugarul a cantat astfel cantarea: "Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si preanevinovata si maica Dumnezeului nostru", la care a adauge rugaciunea pe care deja o stia si ucenicul "Ceea ce esti mai cinstita". Placandu-i mult, ucenicul l-a rugat pe calugar sa i-o scrie si lui, spre a o invata. Calugarul inger a scris-o cu degetul, in intregime, pe o lespede de piatra, apoi s-a facut nevazut.
Parintii athoniti au luat lespedea de piatra si au mers cu ea la Imparat si la Patriarh, in timp ce icoana cu pricina, in fata careia s-a rugat calugarul, a fost mutata in Biserica Protaton. Aceasta piatra se pastreaza pana in zilele noastre.
Maica Domnului Cucuzelita "Koukouzalissa" - Manastirea Marea Lavra
Icoana Maicii Domnului a lui Cucuzel, se afla in capela Manastirii athonite Marea Lavra, care ii si poarte numele. In fata acestei icoane s-a savarsit, inca de la inceput, privegherea cu ocazia praznuirii Imnului Acatist al Maicii Domnului.
Maica Domnului Cucuzelita - Koukouzalissa - Marea Lavra
Dupa terminarea unei privegheri, in fata acestei icoane facatoare de minuni, unul dintre cei mai mari psalti din Marea Lavra si protopsaltul Palatului Imperial, Sfantul Ioan Cucuzel - Koukouzeles, a inceput sa fie furat de somn, in strana sa. Imediat el a vazut-o pe Maica Domnului in chip real. Maica Domnului a raspuns cuvintelor "Bucura-te", rostite de catre Ioan, cu urmatoarele cuvinte: "Bucura-te, Ioane! Canta pentru mine si nu te voi parasi niciodata.", punand in mana lui o moneda de aur.
Trezindu-se, el a vazut in mana moneda primita de la Maica Domnului. Mai tarziu, dupa multimea neintrerupta de slujbe, privegheri si nevointe, imbolnavindu-se de o boala a picioarelor, Sfantul Ioan Cucuzel a primit ajutorul Maicii Domnului, care ii fagaduise ca nu-l va lasa. Aparandu-i in vis, aceasta l-a vindecat.
Maica Domnului Ocrotitoarea "Oikonomissa" - Manastirea Marea Lavra
Aceasta icoana a fost pictata spre a aminti de intemeierea Manastirii Marea Lavra. Ctitorul acesteia, Sfantul Atanasie Athonitul, a primit de la Maica Domnului fagaduinta de a purta de grija manastirii pentru totdeauna, niciodata lipsindu-i cele materiale sau duhovnicesti. Numele dat cu aceasta ocazie Maicii Domnului, si anume “Oikonomissa", adica "Ocrotitoarea", a ramas pana in zilele noastre. Purtatoarea de grija - “oikonomissa" - nu si-a incalcat niciodata fagaduinta data.
Maica Domnului Oikonomissa - Marea Lavra
Icoana Maicii Domnului Oikonomissa, care infatiseaza un total de 14 personaje, toate avand legatura cu manastirea, se afla asezata pe un baldachin de lemn, in partea stanga a intrarii principale in biserica centrala a Manastirii Marea Lavra.
Datorita acestei fagaduinte, functia de "iconom" nu a mai fost data in aceasta manastire. Calugarul care se ocupa cu randuirea si gestionarea celor materiale ale manastirii poarta numele de "para-iconom", adica ucenic al Ocrotitoarei.
Maica Domnului Mijlocitoarea "Paramythia" - Manastirea Vatoped
Icoana Maicii Domnului Paramythia este o icoana facatoare de minuni pastrata in Manastirea Vatopedi. Aceasta este legata de amintirea minunii in care Maica Domnului si Pruncul si-au schimbat fetele si pozitia corpurilor. In momentul in care piratii au coborat pe tarmul marii si s-au ascuns acolo, spre a astepta deschiderea portilor manastirii, care avea loc in fiecare dimineata, staretul manastirii a primit cuvant de la Maica Domnului.
Maica Domnului Paramythia - Manastirea Vatoped
Terminandu-se slujba si iesind toti calugarii, staretul a mai ramas in biserica, in spate, spre a-si continua rugaciunea. La un moment dat, el aude dinspre icoana Maicii Domnului urmatoarele cuvine: "Nu deschideti portile manastirii astazi, ci urcati-va pe zidurile manastirii si alungati mai intai pe piratii cei ascunzi pe tarm."
In timp ce parintele isi indrepta ochii spre icoana Maicii Domnului, el L-a vazut pe Prunc intinzandu-si mana si acoperind gura Maicii Sale, spunandu-i: "Nu, Mama, lasa-i sa fie pedepsiti, precum si merita." Insa Maica Domnului, luandu-I mana de o parte, si departandu-si putin capul, a repetat aceleasi cuvinte. Aceasta pozitie a corpurilor celor Sfinte a ramas pana astazi, spre amintirea ajutorului primit prin Maica Domnului.
Maica Domnului Pantanassa - Manastirea Vatoped Maica Domnului Paramythia - Manastirea Vatoped
Calugarii, feriti astfel de viclenia piratilor, au dat slava Maicii Domnului si au numit aceasta icoana "Paramythia", care inseamna "mijlocitoarea" sau "ocrotitoarea". Aceasta icoana este o pictura de perete, in fresca (?), aflata in strana dreapta a capelei manastirii.
Maica Domnului Injunghiata "Esfagmeni" - Manastirea Vatoped
Se spune despre aceasta icoana ca a fost impunsa cu un cutit de catre un calugar diacon ce indeplinea functia de ecleziarh, care, datorita treburilor in care era randuit, ajungea la trapeza intotdeauna dupa terminarea mesei. Odata, pe cand cei de la trapeza strangeau masa, s-au maniat pe el si nu i-au dat nimic de mancare. Mania si gandurile rele ale ecleziarhului s-au indreptat catre Maica Domnului, care, cu toate ca o cinstea, nu s-a gandit sa o roage sa il ajute si in acel moment.
Luand un cutit de pe masa, calugarul l-a infipt in chipul Maicii Domnului. O, mare minune! Icoana a izvorat sange, iar chipul Maicii Domnului a devenit palid. Vazand aceasta, diaconul cel manios a orbit si a cazut la pamant, fiind parasit de simturi. El a ramas in aceasta stare timp de trei ani. Apoi, datorita multimii rugaciunilor staretului si ale calugarilor, Maica Domnului i-a aparut staretului si i-a spus ca diaconul este vindecat.
Maica Domnului Esfagmeni - Manastirea Vatoped Maica Domnului Elaiovrytissa - Manastirea Vatoped
Dupa aceea, diaconul si-a petrecut restul vietii intr-o strana din partea opusa icoanei, spre aducerea aminte de nelegiuirea facuta. Inainte de a muri, el a primit iertare de la insasi Maica Domnului, care i-a aparut si i-a spus ca pacatul ii este iertat, insa mana care a tinut cutitul va ramane si dupa moartea sa drept aducere aminte celorlalti. Aceasta mana se pastreaza si astazi, neputrezita si neagra, langa icoana Maicii Domnului, care este asezata in Capela Sfantului Dimitrie.
Maica Domnului "Elaiovrytissa" - Manastirea Vatoped
Aceasta icoana a Maicii Domnului se afla in crama Manastirii Vatoped, deasupra ei urmatoarea minune fiind scrisa spre aducere aminte: imnultirea uleiului. Cuviosul Ghenadie se afla in slujba de chelar, fiind responsabil cu gestionarea alimentelor, cand uleiul din manastire era pe sfarsite. Acesta a mers la staret, spre a-l instiinta ca este de trebuinta a nu mai da ulei la masa, pentru ca putinul ramas sa ajunga nevoilor bisericii. Staretul nu a fost de acord cu aceasta masura, lucru ce a dus la intrebuintarea putinului ulei ca si pana atunci.
Cand, intr-o zi, batranul Ghenadie mergea spre magazie, spre a lua ultima picatura de ulei din butoi, a ramas uimit vazut butoaiele plini si uleiul ajungand pana la usa pivnitei. Icoana Maicii Domnului aflata in acest loc raspandeste o minunata aroma pana in zilele de astazi, primind si numele de "Docheiarissa", adica "cea din crama".
Maica Domnului "Pyrovolitheisa" - Manastirea Vatoped
Cand, in anul 1822, Sfantul Munte era ocupat de o garnizoana a armatei turcilor, un soldat a indraznit sa traga cu pistolul spre icoana Maicii Domnului, aflata deasupra intrarii in manastire. Glontul necredinciosului a strapuns mana cea dreapta a Maicii Domnului. La scurt timp dupa aceasta, soldatul cel rau, nepot al comandantului, a innebunit si s-a spanzurat de un maslin din apropierea manastirii.
Maica Domnului Pyrovolitheisa - Manastirea Vatoped
Afland aceasta unchiul sau, s-a maniat teribil pe cei din manastire, vazandu-i ca unii respensabili de incident. Un prieten al celui mort a spus unchiului toate cele intamplate, spre a nu pedepsi pe cei din manastire, total nevinovati. Comandantul a vazut si el in aceasta o clara lucrare a maniei divine, in cele din urma refuzand nepotului sau a fi inmormantat cum se cuvine.
Maica Domnului "Tricherousa" - Manastirea Hilandar
Aceasta este icoana amintita in viata Sfantului Ioan Damaschin. Ca aparator infocat al cinstirii sfintelor icoane, acesta a fost aspru pedepsit de catre iconoclasti: i-au taiat mana dreapta, spre a nu mai scrie in apararea sfintelor icoane. Punand in fata icoanei mana taiata, acesta se ruga cu lacrimi Maicii Domnului sa nu-l treaca cu vederea, ci sa-l ajute. Maica Domnului, cunoscand iubirea si credinta lui Ioan cel din Damasc, i-a vindecat rana, mana cea taiata lipindu-se la locul ei si luand din nou viata. In cinstea acestei minuni, icoana din Manastirea Hilandar pastreaza o copie de argind a mainii Sfantului Ioan Damaschin.
Maica Domnului Tricherousa - Manastirea Hilandar
Pana in secolul al XII-lea, icoana a fost pastrata in Lavra Sfantului Sava. Aceasta a fost oferita mai apoi Sfantului Sava, arhiepiscopul Serbiei si intemeietorul Manastirii Hilandar, cu ocazia unei vizite in Tara Sfanta. Acesta a luat icoana in Serbia, iar mai apoi, in chip minunat a ajuns in Sfantul Munte Athos. In vremea unei rascoale civile din Serbia, in timpul domniei Regelui Urosh al V-lea, catarul care purta icoana in fata armatei s-a pierdut, ajungand in chip necunoscut la Hilandar.
Una dintre minunile Maicii Domnului, savarsite in Manastirea Hilandar, a avut loc in momentul in care calugarii au inceput sa se certe pentru a ocupa postul de staret. In acel moment, icoana Maicii Domnului Tricherousa a plecat singura, de unde era pusa mai inainte, si s-a asezat in scaunul de staret. Un calugar pustnic, cu viata sfanta, a venit la manastire si a spus celor de aici urmatoarele: "De acum inainte, pentru a evita mahnirea si cearta, nici un staret nu va mai fi ales in Manastirea Hilandar, din moment ce insasi Maica Domnului ocupa aceasta pozitie si conduce manastirea." Manastirea Hilandar, cu viata de obste, se conduce astazi dupa principii idioritmice, fiecare calugar ingrijindu-se de ale sale. (?)
Maica Domnului "Galaktotropousa" - Manastirea Hilandar
Si aceasla icoana, asemeni celei de mai sus, a fost data de catre calugarii din Manastirea Sfantul Sava arhiepiscopului Sebiei, cu ocazia unei vizite in Tara Sfanta, implinind prin aceasta o profetia a Sfantului Sava cel Sfintit. Sava al Serbiei a oferit icoana unei chilii sarbesti din Kareias, Chilia "Typikario", unde el insusi mergea adesea spre a face rugaciune si a se odihni de tulburarea lumeasca. In bisericuta acestei chilii, Icoana Maicii Domnului este asezata in partea dreapta a Usilor Imparatesti, iar icoana Mantuitorului in partea stanga. Aceasta asezare este ceva poate chiar unic, tinand cont ca ele se aseaza invers.
Maica Domnului Galaktotropousa - Lavra Hilandar Maica Domnului Galaktotropousa - Lavra Hilandar
Maica Domnului "Myrrhovlythissa" - Manastirea Dionisiu
Icoana Maicii Domnului Myrrhovlythissa este foarte mica in dimensiuni si inchisa la culoare. Ea este tinuta intr-o capela a manastirii, numita cu numele ei, unde Imnul Acatist al Maicii Domnului se citeste zilnic. Potrivit unei inscriptii facute in placuta de argint de pe spatele acestei icoane, icoana a fost oferita, de catre Imparatul Alexius Comnenul, Cuviosului Dionisie - Dionysious, ctitorul acestei sfinte manastiri, atunci cand a vizitat Trebizonda.
Aceasta este icoana cu care Patriarhul Serghie a facut procesiune pe zidurile Constantinopolului, in vederea pazirii de un asediu, in anul 626. De asemenea, tot in fata acestei icoane, dupa o victorie castigata in chip minunat de catre armata bizantina, Imnul Acatist al Maicii Domnului a fost cantat pentru prima data.
In anul 1592, icoana a fost furata de catre piratii algerieni, insa o teribila incercare, un vis greu si o minune vazuta de conducatorul lor l-a facut pe acesta sa inapoieze icoana manastirii. Ajunsa in manastire, icoana a spart carcasa in care aceasta fusese ascunsa de catre pirati si a inceput sa izvorasca mir. Unii dintre pirati, vazand minunea, au ramas in manastire, fiind botezati si apoi tunsi in monahism.
Maica Domnului Phovera - Manastirea Cutlumusiu Maica Domnului Myrrhovlythissa - Manastirea Dionisiu
In anul 1767, icoana Myrrhovlythissa a fost din nou furata, de catre o banda de hoti din Dalmatia, insa, in drumul lor spre casa, au fost prinsi de catre greci. Grecii, luand icoana au dus-o la Skopelos. Batranii din sat au refuzat sa inapoieze icoana Manastirii Dionisiu, care venisera dupa ea. Trei luni mai tarziu, insula si satenii au fost greu incercati cu boala. Vazand in aceasta o lucrare divina, ei au dus icoana la manastire. Ei au zidit mai apoi un schit, pe insula lor, in cinstea Icoanei Maicii Domnului.
Maica Domnului "Phovera Prostasia" - Manastirea Cutlumus (Koutloumousiou)
Aceasta icoana a Maicii Domnului este singurul obiect ramas in urma unui incendiu ce a distrus complet un schit al manastirii, din Insula Creta. Aceasta icoana a fost adusa in Sfantul Munte Athos, in Manastirea Cutlumus, unde a savarsit nenumarate minuni. In vremea unui incendiu petrecut in padurile manastirii, calugarii au luat icoana si au mers, cu rugaciune, spre padurea ce ardea. In scurt timp, cerul a dat ploaie si padurea nu a mai ars.
Maica Domnului Gherontissa - Manastirea Pantocrator
Icoana Maicii Domnului "Pazitoarea de rele" se afla pe catapeteasma capelei manastirii. Icoana este dusa, in procesiune, in Biserica Protaton, o data pe an, in Martea Luminata. Iar icoana Axion Estin, pastrata in Biserica Protaton, ii intoarce vizita la o zi distanta.
Maica Domnului "Gerontissa" - Manastirea Pantocrator
In aceasta icoana, care se afla asezata pe una dintre coloanele stranii stangi a bisericii centrale din Manastirea Pantocrator, Fecioara Maria este infatisata stand in picioare, in pozitie de rugaciune catre Mantuitorul. Pe fundalul de argint al icoanei se poate vedea un vas plin ochi, amintind de o minune a Maicii Domnului, savarsita la rugaciunile insistente ale "batranilor" - gerontas - care ramasesera cu vasele goale. De aici si numele icoanei de Gerontissa, adica "a batranilor".
Maica Domnului Gherontissa - Manastirea Pantocrator Maica Domnului Gherontissa - Manastirea Pantocrator
In timpul unui atac asupra manastirii, unul dintre atacatori a vrut sa scoata aschii din lemnul sfintei icoane, spre a-si aprinde cu el pipa. Imediat insa el si-a pierdut vederea. Ramanand orb, prietenii sai s-au speriat foarte, luand astfel icoana si aruncand-o intr-o fantana din apropiere. Cel care a orbit a suferit atat de mult, incat in ultima clipa a vietii sale si-a trimis familia in Sfantul Munte, spre a scoate icoana din acea fantana, doar de el stiuta. Acest lucru s-a savarsit dupa aproape 80 de ani. Actuala icoane se crede ca a fost repictata.
Maica Domnului "Proangellomeni" Imnul Acatist - Manastirea Zografu
De-a lungul perioadei de falsa unire, ca urmare a Sinodului de la Lyon, savarsit sub filo-latinii Mihail VIII Paleologul si Patriarhul Ioan Vechos, in secolul al XIII-lea, clericii latini si soldatii romani au invadat Sfantul Munte, fortareata Ortodoxiei, spre a impune in mod fortat unirea cu Biserica de Apus. Manastirea Zografu a fost cinstita de Dumnezeu, in urma acestor vremuri, cu un numar de 26 de martiri.
In acea vreme, langa manastire traia in pustnicie un calugar sfant ce recitea Imnul Acatist de mai multe ori pe zi, in fata icoanei Maicii Domnului. Intr-o zi, el a auzit-o pe Maica Domnului vorbindu-i si avertizandu-l - de aici si numele icoanei, "Proangellomeni" - ca necredinciosii sunt pe drum, drept aceea cei slabi in credinta sa se ascunda, iar cei intariti in credinta si dorniti de martiriu, sa ramana pe loc.
Maica Domnului Epakouousa - Manastirea Zografu Maica Domnului Proangellomeni - Manastirea Zografu
Batranul a alergat spre manastire, spre a-i anunta pe toti calugarii nevoitori de acolo. Ajuns in fata manastirii, el vede deasupra portii centrale icoana din chilia sa, prin care Maica Domnului i-a vorbit. Luand-o, el a intrat in manastire, in fata intregii obsti. Multi dintre calugari au fugit in ascunzatoare, insa staretul si un numar de 25 de calugari s-au incuiat pe ei in clopotnita manastirii, care a fost distrusa la data de 10 octombrie 1274.
Icoana minunata a Maicii Domnului, pe care acestia o aveau cu ei, a fost gasita nevatamata sub ruinele turnului. A fost luata mai apoi si asezata in capela Adormirii Maicii Domnului, in catapeteasma. Fiind repictata, aceasta se afla astazi in acelasi loc. Calugarii bulgari de la Zografu o numesc "Chairovo", adica "Maica Bucuriei".
Maica Domnului "Epakouousa" - Manastirea Zografu
In vremea in care Cuviosul Cosma de la Zografu, un anahoret care a trait la granita dintre secolele XIII-XIV, traia inca in manastire, alaturi de ceilalti calugari, a reusit o data sa ramana singur in biserica centrala. Intorcandu-se spre icoana sa, el a zis tare: "Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, roaga-te Fiului tau si Dumnezeului nostru, sa ma calauzeasca pe calea mantuirii." In acel moment, din icoana s-a auzit: "Fiul meu si Dumnezeul meu, invata pe robul tau ce sa faca spre a se mantui." Iar Hristos a zis: "Sa fie lasat sa se retraga spre a-si gasi pacea in singuratate." Cu adevarat, acest sfant a crescut mult in viata isihasta. Icoana care a auzit rugaciunea sfantului - numele icoanei inseamna "cea care asculta" - se afla in biserica centrala a manastirii.
Maica Domnului "Gorgoepikoos" - Manastirea Dochiariu
Cea mai cunoscuta icoana din Sfantul Munte Athos, dupa Maica Domnului Portarita, este o pictura in fresca a Maicii Domnului, de pe peretele estic exterior al trapezei, in partea dreapta a intrarii, din Manastirea Dochiariu. In anul 1664, trapezarul Nil - Neilos, care trecea adesea prin fata sfintei icoane, tinand in mana o lumanare, de folos in treburile sale din trapeza, a auzit o voce spunandu-i: "Nu mai trece pe aici cu lumanarea aprinsa, care atata fum imi lasa pe icoana." Neilos nu a acordat prea multa atentie vocii, insa aceasta s-a auzit din nou, de asta data pedepsindu-l cu orbirea. Toti fratii din manastire au inceput sa aibe mare evlavie la aceasta sfanta icoana, punand sub ea un vas pentru ca trapezarul sa arda mereu putina tamaie, in cinstea Maicii Domnului.
Maica Domnului Gorgoepikoos - Manastirea Dochiariu
Orbul Neilos isi petrecea tot timpul sau intr-o strana, in fata icoanei, rugandu-se acesteia spre a-l ierta si vindeca. Maica Domnului s-a aratat drept mijlocitoare a rugaciunilor calugarilor, care au dus la vindecarea orbului. Maica Domnului a spus calugarilor ca ea este cea care le inalta rugaciunile la Dumneze, de aceea si numele ei este "Gorgoepikoos", adica "grabnic ajutatoare". Coridorul spre trapeza a fost inchis si o capela a fost inaltata acolo.
Maica Domnului „Glykophilousa” - Manastirea Filoteu
Ca si icoana Maicii Domnului "Portarita - Portaotissa", si aceasta este una dintre putinele icoane salvate din prigoana iconoclastilor. Modul in care aceasta a ajuns in Sfantul Munte Athos nu este inca stiut de calugari. Se crede totusi ca aceasta a apartinut unei femei numite Victoria, devotata sotie a senatorului iconomah Simeon. Ea ar fi aruncat icoana in mare, in momentul in care trebuia sa o predea autoritatilor. Icoana Maicii Domnului, plutind pe ape, a ajuns in arsanaua (portul) Manastirii Filoteu, unde a fost primita cu nespusa bucurie de catre staret si obste. Acestia fusesera anuntati de venirea ei printr-o aratare a Maicii Domnului. In fiecare Luni din Saptamana Luminata, la malul marii are loc o precesiune.
Maica Domnului Glykophilousa - Manastirea Filoteu
Maica Domnului "Ktitorissa - Vimatarissa" - Manastirea Vatoped
Aceasta icoana a Maicii Domnului este pusa in legatura cu o incercare prin care a trecut Manastirea Vatoped. In vremea unui raid al arabilor asupra manastirii, diaconul calugar responsabil cu sfintele vase si obiecte din biserica, a reusit sa ascunda intr-o nisa de sub Sfantul Altar, o nepretuita icoana a Maicii Domnului si o cruce, asezand in fata lor o lumanare aprinsa.
Manastirea Vatoped a fost jefuita, iar calugarii dusi prizonieri in Insula Creta. Dupa mai bine de 70 de ani, calugarul diacon, care era inca viata, fiind eliberat, s-a intors in manastire. Ajuns in locul unde se afla sfanta manastire, el a destupat fantana, acoperita cu o lespede de piatra. El a gasit cele lasate plutind deasupra apei, iar lumanarea inca ardea in fata lor. Icoana se pastreaza si astazi, fiind numita "cea gasita, intemeietoarea". Icoana este pusa in legatura cu intemeierea manastirii, de catre trei frati calugari: Atanasie, Nicolae si Antonie, care au vietuit in manastire spre sfarsitul secolului al X-lea.
Maica Domnului Ktitorissa - Vimatarissa - Manastirea Vatoped Maica Domnului Myrrhovlytissa - Manastirea Sfantul Pavel
Maica Domnului "Myrrhovlytissa" - Manastirea Sfantul Pavel
Aceasta icoana facatoare de minuni s-a aflat odata in renumita Manastire Myrelaiou, din Constantinopol. De aici ea a plecat spre Sfantul Munte, prin Sfantul Pavel de Xiropotamu, care a si inchinat-o celei de a doua manastiri intemeiate de el, dupa Xiropotamu, si anume Manastirea Sfantul Pavel, care i-a luat si numele. Icoana a inceput, la un moment dat, din mila lui Dumnezeu, sa produca mir. De aceea poarta si numele de "Izvoratoarea de Mir". Aceasta icoana a savarsit nenumarate minuni pentru cei ce s-au rugat ei cu credinta si dragoste fata de Maica Domnului.
Maica Domnului Indrumatoarea "Hodeghetria" - Manastirea Xenofont
Aceasta icoana a stat mult timp in biserica centrala din Manastirea Vatoped, pe o coloana din strana stanga. In anul 1730, in orice caz, aceasta a disparut brusc de la locul sau, cu toate ca portile manastirii erau incuiate, si a aparut in chip minunat la Manastirea Xenofont. Toata lumea a crezut ca icoana a fost furata si dusa in Manastirea Xenofont. Drept aceea, calugarii au luat icoana inapoi si au pus-o sub o mare purtare de grija. La scurta vreme, icoana a disparut din nou din Lavra Vatoped si a aparut in cea de la Xenofont. Calugarii au inteles ca aceasta este o lucrare a Maicii Domnului si au lasat-o acolo. Ei au trimis multa vreme ulei si ceara la Manastirea Xenofont, pentru cinstirea Maicii Domnului.
Maica Domnului "Palaiologina" - Manastirea Grigoriu
Numele original al acestei icoane este "Hodeghetria Pantanassa". Mai tarziu, pentru a o distinge pe aceasta de alte icoane cu acelasi nume, a fost numita "Palaiologina", dupa numele donatorului ei, "drept credincioasa Kyra Maria Asamina Palaiologina, doamna din Moldo-Valahia", dupa cum marturiseste micuta inscriptie in aur, atasata vestmantului ei de argint. Aceasta icoana a fost partasa mai multor minuni, de-a lungul vremii, dupa marturia batranilor din manastire. Cea mai insemnata dintre toate este cea petrecuta in anul 1762, cand un incendiu a cuprins intreaga biserica a manastirii. Singurul lucru nears, din intreaga biserica, a fost aceasta icoana. Icoana se afla in acelasi loc in care se afla si astazi, adica pe prima coloana din partea stanga a naosului, indreptata spre sud.
Maica Domnului Palaiologina - Manastirea Grigoriu Maica Domnului Antiphonetria - Manastirea Costamonitu
Maica Domnului "Antiphonetria" - Manastirea Costamonitu
In vremea domniei Imparatului Constantin Monomahul, in anul 1020, sfanta icoana a Maicii Domnului Antiphonetria a savarsit urmatoarea minune in Manastirea Constamonitu - Konstamonitou. La data de 1 august, cu ocazia praznuirii Cinstei Cruci, ecleziarhul de atunci al manastirii, numit Agathon, s-a mahnit mult din cauza ca nu avea cu ce sa infrumuseteze manastire, cu ocazia sarbatorii. Aceasta se intampla in ajunul praznicului Mutarii Sfintelor Moaste ale Sfantului Stefan, ocrotitorul manastirii. El s-a rugat cu lacrimi Maicii Domnului si a stat in genunchi toata noaptea. Atipind putin, el a auzit din icoana o voce care ii spunea: "Nu te tulbura, caci eu port de grija de toate cele din Sfantul Munte." In acea clipa, toate rezervele de alimente, de ulei si de lumanari, ale manastirii s-au umplut, spre marea bucurie a lui si a obstii.
Ma alatur si eu cititorilor si va spun povestea bunicii mele. Acum are 68 de ani si anul trecut a aflat ca are o boala necrutatoare. A fost un soc pentru toata familia, doctorul a confirmat ca are cancer si trebuie operata urgent. Am aflat de Sfantul Nectarie de la un prieten care e student la teologie. Inainte de a merge bunica la operatie, m-am rugat Sfantului Nectarie si Sfantului Fanurie si Maicii Domnului in fiecare zi impreuna cu acest prieten. Operatia a decurs bine,iar doctorul a spus ca trebuie sa faca 6 sedinte de chimioterapie. Multumesc Lui ca a trecut peste toate acestea. Am promis atunci ca vom scrie povestea sa stie si altii ca e bine sa apeleze si ei .... asa ca rugati-va catre Maica Domnului, catre Sfantul Fanurie, catre Sfantul Nectarie si catre orice sfant al lui Dumnezeu.
Multumim Sfantului Nectarie, Sfantului Fanurie si Maicutei Domnului pentru ajutor. Cred ca sfantul ar vrea ca multi oameni sa stie ca au o sansa, prin credinta si rugaciune.
o Axion Esti - icoana Celei Vrednice Axion Esti - icoana Celei Vrednice
In partea de nord-est a peninsulei athonite, intre Vatopedu si Stavronikita, se...
o Manastirea Adam Manastirea Adam
Am ajuns la Adam intre doua ploi, scurte, pline de ifose. Cerul parea ferecat...
o Maica Domnului in spiritualitatea ortodoxa Maica Domnului in spiritualitatea ortodoxa
In Biserica noastra drept-maritoare -Biserica Ortodoxa -, Maica Domnului este...
*
o Izvorul Parintelui Arsenie Boca Izvorul Parintelui Arsenie Boca
Izvorul Parintelui Arsenie Boca este unul dintre locurile de reculegere...
o Despre spiritualitatea si sacralitatea euharistica in timpurile noastre Despre spiritualitatea si sacralitatea...
Inainte de a intra in reflectiile asupra Sfintei Liturghii, in a intelege ce...
o Sfantul, stalpul iubirii Sfantul, stalpul iubirii
Spuneti lumii ca, desi am murit, sunt viu! (Sfantul Ierarh Ioan de Shanghai si...
*
o Cum se poate scapa de farmece si deochi? Cum se poate scapa de farmece si deochi
De obicei, in cazurile in care s-au facut vraji, se speculea za de catre cei in...
o Despre pomelnice Despre pomelnice
Ce se intampla daca trecem in pomelnic persoane despre a caror viata personala...
o Duhul unirii si duhul dezbinarii Duhul unirii si duhul dezbinarii
Cand era la Cina cea de Taina si vedea inaintea ochilor Sai duhovnicesti drumul...
Traseul manastirilor din Romania
Intra pe CrestinOrotodox.ro Harta pentru a-ti planifica traseul tau la manastirile din Romania.
Comunitatea Crestin Ortodox
Prieteni, Albume, Evenimente, Grupuri
Nou pe forum
* Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa
* CrestinOrtodox.ro,SURSA DE PRELUARE
MANASTIREA NEAMT - ICOANA MAICII DOMNULUI
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Neamt este una dintre cele mai vechi si frumoase icoane din tara, renumita ca facatoare-de-minuni. Istoria acestei icoane ne-a fost insemnata in scris de catre "staretul Neonil", in anul 1839.
Cea mai veche si mai valoroasa, nu doar dintre icoanele facatoare de minuni din Moldova, ci din Romania, este considerata Maica Domnului "Lidianca", de la Manastirea Neamt. Aceasta icoana este cunoscuta cu numele de Lidianca pentru ca ar fi o copie dupa o icoana a Maicii Domnului din Lida si pentru ca are chipul Sfantului Gheorghe, originar din Lida.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Neamt - Lidianca
Icoana de la Manastirea Neamt a fost daruita domnitorului Alexandru cel Bun al Moldovei, de catre imparatul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul, in anul 1402. Icoana este minunata atat prin maiestria cu care a fost lucrata si pentru vechimea ei, cat si pentru faptul ca este zugravita pe ambele fete, pe spatele ei fiind icoana Sfantului Mare Mucenic Gheorghe.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Neamt - Lidianca
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Neamt dateaza inca din vremea Sfantului Gherman al Constantinopolului. In momentul in care sfantul ajunge in Tara Sfanta, el vede icoana Maicii Domnului de pe stalpul bisericii din Lida - Lodd. Traditia si unele vechi insemnari arata ca aceasta icoana a fost pictata prin minune pe un stalp al bisericii din Lida. Biserica din Lida a fost ridicata in cinstea Maicii Domnului, iar in vreme in care Sfintii Apostoli Petru si Ioan propovaduiau prin aceste parti, ei au rugat-o pe Maica Domnului sa binecuvinteze biserica si sa o sfinteasca prin venirea ei. Maica Domnului i-a trimis inainte, si ajungand ei in biserica au vazut chipul Maicii Domnului nepictat de mana omeneasca. Botezandu-se multi, Maica Domnului s-a veselit cu duhul si a dat icoanei puterea facerii de minuni.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Neamt - Lidianca
In anul 665, mai inainte de a fi hirotonit patriarh al Constantinopolului, sfantul Gherman merge la Ierusalim, spre a se inchina la Sfantul Mormant. Aici, el vede icoana Maicii Domnului "Lidianca". Placandu-i foarte mult aceasta icoana, el da comanda unor pictori sa-i faca o copie a icoanei, lucru ce se va si intampla, in anul 665. Pe spatele icoanei se afla icoana Sfantului Gheorghe, hramul bisericii din Lodd.
Dupa ce icoana a stat in Constantinopol vreme de 555 de ani, in anul 1400 (sau in 1429) aceasta este daruita Mitropolitului Iosif si domnitorului Moldovei, de catre Patriarhul Metodie si de imparatul Ioan Paleologu (unii zic de imparatul bizantin Manuel Paleologu), spre a o proteja de persecutiile impotriva icoanelor - iconoclasm.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Neamt - Lidianca
In anul 1821, icoana Maicii Domnului este scoasa din Manastirea Neamt si dusa intr-o poiana tainica, de pe Muntele Rusu, in locul in care se afla astazi Schitul Icoana Veche. Aici, icoana a fost ingropata, dimpreuna cu alte obiecte de valoare, din pricina turcilor care ii urmareau pe eteristi.
Astazi, icoana Maicii Domnului se afla in biserica cea mare a Manastirii Neamt, inchinata Inaltarii Domnului, fiind cinstita ca facatoare-de-minuni. Icoana o infatiseaza pe Maica Domnului cu pruncul Iisus tinut pe bratul stang, iar pe verso este pictat Sfantul Gheorghe, fiind ostas cu capul descoperit, stand pe scaun cu balaurul sub picioare, in mana dreapta avand sulita, iar in cea stanga sabia.
Pictura este protejata cu o imbracaminte metalica, ornamentata cu pietre pretioase intre anii 1844-1845, in timpul staretului Neonil (+1853).
Sursa: CrestinOrtodox.ro
*Tot la Sf.Manastire Neamt se afla icoana Fecioarei Maria cu Pruncul cu trei brate.Am fost acum doi ani acolo si am in casa o asemenea icoana.Insa nu stiu prea multe despre istoria ei
o Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dalhauti - Anufiana Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dalhauti...
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dalhauti este una dintre cele mai...
o Maica Domnului - icoanele facatoare de minuni din Sfantul Munte Athos Maica Domnului - icoanele facatoare de minuni din...
Icoana Maicii Domnului Prodromita se afla in Schitul Prodromu, in Sfantul Munte...
o Schitul Vovidenia - Neamt Schitul Vovidenia - Neamt
Schitul Vovidenia este un schit ortodox din judetul Neamt, aflat la foarte mica...
*
o Icoana Sfantului Gheorghe de la Manastirea Zografu Icoana Sfantului Gheorghe de la Manastirea Zografu
Icoana Sfantului Gheorghe de la Manastirea Zografu este una dintre icoanele...
o Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Agapia Noua Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Agapia...
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Agapia Noua, numita si Agapia din Vale...
o Icoana Maicii Domnului Gherontissa de la Manastirea Pantocrator Icoana Maicii Domnului Gherontissa de la...
Icoana Maicii Domnului numita Gherontissa, adica Stareta, este o icoana...
*
o Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dalhauti - Anufiana Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dalhauti...
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dalhauti este una dintre cele mai...
o Pictura bisericeasca Pictura bisericeasca
Este greu de inchipuit o biserica ortodoxa fara pictura murala care acopera...
o Notiuni generale despre programul sau tipicul iconografic Notiuni generale despre programul sau tipicul...
Bisericile ortodoxe nu sunt zugravite la intamplare, ci dupa o anumita...
Cea mai veche si mai valoroasa, nu doar dintre icoanele facatoare de minuni din Moldova, ci din Romania, este considerata Maica Domnului "Lidianca", de la Manastirea Neamt. Aceasta icoana este cunoscuta cu numele de Lidianca pentru ca ar fi o copie dupa o icoana a Maicii Domnului din Lida si pentru ca are chipul Sfantului Gheorghe, originar din Lida.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Neamt - Lidianca
Icoana de la Manastirea Neamt a fost daruita domnitorului Alexandru cel Bun al Moldovei, de catre imparatul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul, in anul 1402. Icoana este minunata atat prin maiestria cu care a fost lucrata si pentru vechimea ei, cat si pentru faptul ca este zugravita pe ambele fete, pe spatele ei fiind icoana Sfantului Mare Mucenic Gheorghe.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Neamt - Lidianca
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Neamt dateaza inca din vremea Sfantului Gherman al Constantinopolului. In momentul in care sfantul ajunge in Tara Sfanta, el vede icoana Maicii Domnului de pe stalpul bisericii din Lida - Lodd. Traditia si unele vechi insemnari arata ca aceasta icoana a fost pictata prin minune pe un stalp al bisericii din Lida. Biserica din Lida a fost ridicata in cinstea Maicii Domnului, iar in vreme in care Sfintii Apostoli Petru si Ioan propovaduiau prin aceste parti, ei au rugat-o pe Maica Domnului sa binecuvinteze biserica si sa o sfinteasca prin venirea ei. Maica Domnului i-a trimis inainte, si ajungand ei in biserica au vazut chipul Maicii Domnului nepictat de mana omeneasca. Botezandu-se multi, Maica Domnului s-a veselit cu duhul si a dat icoanei puterea facerii de minuni.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Neamt - Lidianca
In anul 665, mai inainte de a fi hirotonit patriarh al Constantinopolului, sfantul Gherman merge la Ierusalim, spre a se inchina la Sfantul Mormant. Aici, el vede icoana Maicii Domnului "Lidianca". Placandu-i foarte mult aceasta icoana, el da comanda unor pictori sa-i faca o copie a icoanei, lucru ce se va si intampla, in anul 665. Pe spatele icoanei se afla icoana Sfantului Gheorghe, hramul bisericii din Lodd.
Dupa ce icoana a stat in Constantinopol vreme de 555 de ani, in anul 1400 (sau in 1429) aceasta este daruita Mitropolitului Iosif si domnitorului Moldovei, de catre Patriarhul Metodie si de imparatul Ioan Paleologu (unii zic de imparatul bizantin Manuel Paleologu), spre a o proteja de persecutiile impotriva icoanelor - iconoclasm.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Neamt - Lidianca
In anul 1821, icoana Maicii Domnului este scoasa din Manastirea Neamt si dusa intr-o poiana tainica, de pe Muntele Rusu, in locul in care se afla astazi Schitul Icoana Veche. Aici, icoana a fost ingropata, dimpreuna cu alte obiecte de valoare, din pricina turcilor care ii urmareau pe eteristi.
Astazi, icoana Maicii Domnului se afla in biserica cea mare a Manastirii Neamt, inchinata Inaltarii Domnului, fiind cinstita ca facatoare-de-minuni. Icoana o infatiseaza pe Maica Domnului cu pruncul Iisus tinut pe bratul stang, iar pe verso este pictat Sfantul Gheorghe, fiind ostas cu capul descoperit, stand pe scaun cu balaurul sub picioare, in mana dreapta avand sulita, iar in cea stanga sabia.
Pictura este protejata cu o imbracaminte metalica, ornamentata cu pietre pretioase intre anii 1844-1845, in timpul staretului Neonil (+1853).
Sursa: CrestinOrtodox.ro
*Tot la Sf.Manastire Neamt se afla icoana Fecioarei Maria cu Pruncul cu trei brate.Am fost acum doi ani acolo si am in casa o asemenea icoana.Insa nu stiu prea multe despre istoria ei
o Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dalhauti - Anufiana Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dalhauti...
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dalhauti este una dintre cele mai...
o Maica Domnului - icoanele facatoare de minuni din Sfantul Munte Athos Maica Domnului - icoanele facatoare de minuni din...
Icoana Maicii Domnului Prodromita se afla in Schitul Prodromu, in Sfantul Munte...
o Schitul Vovidenia - Neamt Schitul Vovidenia - Neamt
Schitul Vovidenia este un schit ortodox din judetul Neamt, aflat la foarte mica...
*
o Icoana Sfantului Gheorghe de la Manastirea Zografu Icoana Sfantului Gheorghe de la Manastirea Zografu
Icoana Sfantului Gheorghe de la Manastirea Zografu este una dintre icoanele...
o Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Agapia Noua Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Agapia...
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Agapia Noua, numita si Agapia din Vale...
o Icoana Maicii Domnului Gherontissa de la Manastirea Pantocrator Icoana Maicii Domnului Gherontissa de la...
Icoana Maicii Domnului numita Gherontissa, adica Stareta, este o icoana...
*
o Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dalhauti - Anufiana Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dalhauti...
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dalhauti este una dintre cele mai...
o Pictura bisericeasca Pictura bisericeasca
Este greu de inchipuit o biserica ortodoxa fara pictura murala care acopera...
o Notiuni generale despre programul sau tipicul iconografic Notiuni generale despre programul sau tipicul...
Bisericile ortodoxe nu sunt zugravite la intamplare, ci dupa o anumita...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
