LAVRA SF.IOV DE LA POCEAEV

                              

               

(Sfantul e praznuit in data de 28 octombrie)

 

Alesule si facatorule de minuni, al partilor noastre bunule invatator si pentru toata lumea sarguincios rugator, Preacuvioase Parinte Iov, manastirea si toata lumea ortodoxa, luminata de viata ta curata, multumeste pentru tine Preasfintei Treimi, laudandu-o; deci ca cel ce ai indrazneala catre Domnul, fii mijlocitor pentru sufletele noastre cuprinse de patimi, ca in bucuria inimii sa-ti strigam tie:

"Bucura-te Iov, placutul lui Dumnezeu, podoaba manastirii Poceaev-ului.

Lavra Poceaev este una dintre cele mai mari lavre ale Ucrainei de astazi. Cupolele aurite ale turlelor bisericilor din Lavra Poceaev atrag atentia pelerinilor de la cativa kilometri, in drumul acestora dinspre orasul Kremenetz, localitate situata la aproximativ 250 de kilometri distanta de Cernauti in directia nord.

 

Bisericile impunatoare, chiliile, atelierele de pictat icoane, o tipografie, un spital pentru calugari, seminarul teologic, magazinele cu obiecte bisericesti, hotelul pentru pelerini dar si gradinile si terenurile agricole fac din Lavra Poceaev un mare punct de atractie pentru crestini, un loc in care oamenii se simt mai aproape de Dumnezeu.

In vechea Rusie numai manastirile foarte mari, cu mai multe biserici, cu un numar impresionant de calugari si cu o functionare neincetata din momentul infiintarii, erau numite lavre. Lavra Poceaev are astazi aproximativ 100 de calugari si peste 200 de persoane in ascultare. O astfel de lavra avea obligatoriu si moaste de sfinti.

Coborand o serie de trepte, strajuite de minunate fresce ce infatiseaza momente din istoria manastirii, se ajunge sub marea Biserica a Adormirii Maicii Domnului. Aici, in biserica, pe partea stanga, se afla racla din marmura alba ce pastreaza moastele Sfantului Amfilohie. Langa aceasta se mai afla Moastele Sfantului Iov si Pestera acestuia.

Sfantul Iov de la Poceaev a trait exact 100 de ani (1551-1651), dintre care, in acest spatiu minuscul, in pamant, el a petrecut 40 de ani. Se spune ca sfantul se ruga acolo impreuna cu ingerii si uneori din pestera sa iesea o lumina intensa. Cu o saptamana inainte si-a cunoscut exact ziua trecerii la cele vesnice.

Trupul Sfantului Iov a stat in pamant 7 ani si 9 luni, fara a avea semne de descompunere. Chiar imediat dupa moartea sa au fost semnalate minuni. Ucenicul sau, nevoitorul Dositei, s-a vindecat de o boala doar atingand hainele Sfantului Iov.

Moaste Sfantului Iov, aflate alaturi de racla de marmura a Sfantului Amfilohie, sunt depuse intr-o racla de argint, daruita manastirii de contesa Anna Orlova Cismenskaia. Acoperamantul a fost confectionat in Italia din marmura alba. In semn de recunoastere pentru binefacerile Sfantului Iov, crestinii au adus aici mai multe candele.

In partea dreapta, langa moastele acestuia, se vede intrarea in mica Pestera a Sfantului Iov.

Intrarea in pestera este foarte stramta, fiind nevoie de mult curaj si dibacie pentru a putea intra in aceasta. Credinciosii intra aici cu mainile intinse inainte printr-un coridor de forma cilindrica de aproximativ 3 metri lungime si cu un diametru de circa 50 de centimetri, dupa care, brusc, se coboara in panta abrupta aproape doi metri.

Intrarea se afla situata pe un perete lateral, la aproximativ 50 de centimetri de podeaua pesterii celei mari in care se afla si racla cu Sfintele Moaste ale Sfantului Iov. Desi intrarea este atat de ingusta (cat un ecran mediu de televizor), pot intra acolo si persoane corpolente sau dimpotriva, persoane mici nu au cum sa intre, accesul fiind in functie de credinta fiecaruia.

In micuta pestera se intra ordonat, cand 5-6 femei, cand 5-6 barbati. Cu toate ca spatiul nu permite mai intrarea mai multor persoane, un parinte povesteste cum, in vremea razboiului, in tainica pestera a Sfantului Iov au incaput nu mai putin de 40 de persoane. O, minune, mare este puterea rugaciunii, mare este puterea lui Dumnezeu!

Pestera e mica, nu incap in ea mai mult de 5-10 oameni. In pestera se afla o icoana si o candela. Multi credinciosi incearca sa intre in pestera. Multi nu au curaj sau nu reusesc, dar cei care o fac au marea bucurie de a fi trecut un prag fizic si psihic foarte dificil si de a fi trait cateva momente unice de inaltare spirituala in locul in care s-a nevoit si s-a rugat un sfant. Aici se nevoia Sfantul Iov, in neincetat post si rugaciune.

Iesirea se face in mod ciudat, in sens invers, cu mainile inainte si, cand ajungi la lumina, constati ca ai trecut dintr-o lume in alta, exact ca la nastere (duhovniceasca de asta data).

RUGACIUNEA SFANTULUI IOV DE LA POCIAEV :

 

O, Preacuvioase Parinte Iov, al vietii calugaresti intelepte invatator, blandetea si infranarea, curatia si neprihanirea, iubirea de frati si de saraci, rabdarea si privegherea, din frageda copilarie si pana la adanci batranete le-ai practicat, luptator zelos si neinvins al credintei ortodoxe, luminatorul partilor noastre si neinvins aparator al manastirii Pociaevului.

Cauta cu ochi induratori spre noi nevrednicii fiii tai si spre toata lumea acestea iubitoare de Dumnezeu, stransa in fata sfintelor tale moaste si cu osardie inchinandu-li-se si, mijlocind cere de la Atotputernicul Dumnezeu, toate ce ne sunt de folos pentru viata si cucernicie; pe bolnavi ii vindeca, pe cei slabi de inger ii incurajeaza, pe cei scarbiti ii mangaie, pe cei asupriti ii apara, pe cei neputinciosi ii intareste, pe cei zdrobiti ii ridica, tuturor toate, prin harul lui Dumnezeu dat tie, daruieste-ne dupa nevoia si trebuinta fiecaruia, spre mantuirea sufletului si sanatatea trupului.

Inalta rugaciuni pentru mult-patimitul nostru popor ca sa se instaleze din nou pacea si linistea, evlavia si bunastarea; judecatorilor dreptate si mila, conducatorilor intelepciune si pricepere, sa se intareasca in oamenii cei buni credinciosia, in cei rai frica si cutremur, sa inceteze a face raul si sa faca binele.

Ca aici pe pamant, imparatia lui Dumnezeu - Biserica, sa creasca si sa se inmulteasca si sa se proslaveasca in ea Dumnezeul cel minunat intru sfintii Sai; caci Lui i se cuvine toata slava cinstea si inchinaciunea Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.

 Amin!

„MAICA DOMNULUI DE LA POCEAEV” - ICOANA FACATOARE DE MINUNI :

MINUNILE ICOANEI :

Pe la jumătatea veacului al XVI-lea, în Volnîia, nu departe de Poceaev, în ţinutul Orle (astăzi Urlia) trăia o blagocestivă şi dreptcredincioasă stăpână pe nume Ana Erofeevna Goiskaia. Se trăgea din viţa nobilă a familiei Kozinski. după sfârşitul bărbatului său, Vasile Bogdanovici Goiski, fost judecător al zemstvei(administratie locala - n.tr.) Luţk, ea va trăi până la moarte în văduvie.

În acele vremuri, prin ţinutul Volnâiei a trecut mitropolitul grec Neofit, mergând el, precum mulţi alţi ierarhi răsăriteni de pe atunci, după ajutor în împărăţia Moscovei Pravoslavnice. În anul 1559, trecănd şi pe la moşia văduvei Goiskaia, la rugăminţile fierbinţi ale acesteia, a rămas în casa ei o bună bucată de vreme, aşa cum aflăm din lucrarea Preslavnaia Gora..., odihnindu-se „după truda îndelungată a drumurilor sale”.

Temătoarea de Dumnezeu moşieră Goiskaia l-a primit cu bunăvoinţă în casa sa pe înaltul oaspete şi după obiceiul rusesc, i-a arătat cea mai înaltă cinstire. ca recunoştinţă pentru primirea sa, mitropolitul i-a dat l plecare ca blagoslovenie o veche icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Cel mi înainte de toţi vecii, pe care el o adusese tocmai de la Constantinopol. Purtase icoana până atunci cu sine ca un odor de mare preţ, însăPronia lui Dumnezeu l-a îndemnat să o lase pe ea în Volnâia, ca binecuvântată moştenire.

Icoana dăruită de Ana Goiskaia avea (după descrierea lui A.F.Hoinaţki) 6,25 verşce(veche unitate de măsură rusească – n.tr.) în înălţime şi 5,12 verşce pe lăţime(32,8 x 26,88 cm).

Era pictată cu vopsele de ulei, în sticl clasic bizantin, pe lemn de tei, având bătute pe spate(ca să nu se curbeze) două scândurele din stejar (despărţituri). După cum aflăm din lucrarea Preslavnaia Gora Poceaevskaia, icoana a fost acoperită mai întâi cu un strat subţire de argint, fiind îmbrăcată ca într-o cămaşă. Însă cu timpul această îmbrăcăminte s-a degradat, ca şi cum ar fi fost împărţităîn pătrăţele, drept pentru care în cele din urmă ea a fost schimbată din nou, fiind refăcută din perle mărunte.

Icoana (tip Umilenie) zugrăveşte pe Maica Domnului încinsă, cu Pruncul Cel Preasfânt pe partea dreaptă. Pe partea stângă, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ţine o pânză, care acoperă picioarele şi spatele dumnezeiescului Prunc. Domnul Iisus Hristos ţine mâna stângă pe umărul Maicii Domnului, iar cu dreapta binecuvintează; Maica Domnului are preacinstita sa faţă aplecată spre capul Fiului, exprimând dragostea ei cea mare către El, „cu afecţiune şi expresivitate unindu-şi chipul ei de mamă cu chipul Fiului”. Deasupra icoanei observăm obişnuitul înscris greco-slav, monograma: MP DV- Maria Deva (Fecioara Maria); în partea dreaptă, pe partea Mântuitorului, se află monograma IC XC – Iisus Hristos. Pe marginea acestei icoane sunt, de asemenea, şapte miniaturi înfăţişând gravuri de sfinţi. În dreapta sus, după cum glăsuieşte înscrisul, este zugrăvit proorocul Ilie; jos – Sfântul Mucenic Mina; în stânga sus – Sfântul Întâi Mucenic Ştefan; în partea de jos – Preacuviosul Avramie. În partea de jos a icoanei aflăm chipurile a trei sfinte: Sfânta Muceniţă Paraschevi, Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina şi Muceniţa Irina Fecioara. sfânta icoană, dăruită de către Neofit familiei Goiski, nu dintr-odată a început să-şi arate puterea ei minunată. „S-a aflat multă vreme icoana – după mărturia lucrării Gora Poceaevskaia – în casa fericitei moşiere Goiskaia”, însă abia după treizeci de ani a început să se observe ieşind din ea o oarecare lumină neobişnuită. Aceasta se întâmpla prin 1597, tocmai în toiul Uniaţiei, ce fusese introdusă de soborul de la Bretsk din jurul anului 1596. Creştinii ortodocşi au văzut în aceasta osebita lucrare a Proniei lui Dumnezeu, care, pe lângă amarele ispite din parte Uniaţiei, a pregătit înaintaşilor pravoslavnici şi mângâiere binefăcătoare prin icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Maica Domnului încă de demult alesese însă Muntele Poceaevului ca loc al aşezării sale pentru apărarea poporului ortodox, spre încurajarea, mântuirea şi mângâierea lui.

Slugile au anunţat-o mai întâi pe moşiera Goiski „că o lumină harică răzbate din icoana lui Neofit”, însă ea nu a vrut să ia aminte, până ce nu a văzut în somn icoana „într-o mare lumină”. Dar, necrezând nici visului, Ana Goiskaia nu a dat importanţă deplină acestui fapt până ce nu a văzut aievea lumina răzbătând din icoană. Ea a început deci, după aceasta, să privească altfel icoana minunată. Cu osebită evlavie, a aşezat-o în locul cel mai cuviincios din casă şi a pus să se ardă înaintea ei o candelă de veghe. Nu a trecut însă multă vreme, că puterea harică ce răzbătea din icoană a început să izvorască primele minuni. Ana Goiskaia avea un frate bun, Filip Kozinski, orb din naştere. Crezând în puterea icoanei, moşiera l-a îndemnat pe el să se roage Preasfinteei Născătoare de Dumnezeu, înaintea ei celei minunate, „ ca prin preaputernicele sale rugăciuni, să ceară de la Domnul vederea pentru fratele său”. Şi doar ce s-a rugat Filip cu credinţă înaintea icoanei celei dăruite de Dumnezeu, că în acelaşi ces ochii lui s-au deschis, „asemenea orbului celui din naştere din Evanghelie”. El a început să vadă ca şi cum nu ar fi fost orb niciodată.

...

(sursa Crestin Ortodox.Ro)

Gherman, viitorul patriarh al Constantinopolului, trecand prin Lida, in pelerinajul sau la Locurile Sfinte, a vazut aceasta icoana, pe care mult a indragit-o. Un zugrav i-a facut acestuia o copie deosebita, pe care a si luat-o cu el, in Constantinopol.




In vremea imparatului iconoclast Leon Isaurul, patriarhul Gheram a fost izgonit din cetate. Cu aceasta ocazie, el a luat si icoana Maicii Domnului, pe care mai apoi a asezat-o pe apa, cu un mesaj inscris in lemnul icoanei: "Catre Preasfintitul Grigorie, papa al Romei celei vechi." In vis, papa a vazut aceasta lucrare, iar a foua zi, iesind in intampinare pe raul Tibru, cu tot clerul, cu lumanari si cadiri, papa a primit icoana Maicii Domnului plutind pe apa. Icoana Maicii Domnului Indrumatoarea a fost asezata in Biserica Sfantul Petru.



Icoana Maicii Domnului - Manastirea Tikhvin



Dupa mai bine de o suta de ani, venind la imparatie Sfanta imparateasa Teodora si fiul ei, Mihail, icoana va porni singura, pe aceeasi cale, spre Constantinopol. Ea va fi asezata in aceeasi biserica a Maicii Domnului, in Vlaherne. Icoana va fi numita “Romanca", pentru a aminti faptul ca venise de la Roma.



Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Tikhvin - Rusia



In anul 1383, in nordul Rusiei, in Novgorod, nu departe de Marea Baltica, in apele lacului Neva, niste pescari cautau peste. Pe lac, o lumina orbitoare aparuta din senin i-a speriat foarte tare. Privind ei, vazura o icoana a Maicii Domnului, care insa disparu in cateva clipe. Aceeasi icoana va aparea, la scurta vreme, in aceleasi locuri, la mica distanta de Tikhvin. Disparand si de aici, ea va fi vazuta mai apoi foarte aproape de raul Tikhvin, iar ultima data in padurea de langa rau. In aceasta padure se va ridica si prima biserica inchinata Maicii Domnului, in care se va pastra icoana.



In istoria tulburata a Novgorodului, icoana a jucat un rol insemnat, nu de putine ori ea aparand de la necaz poporul. Se povesteste ca armata suedeza, venita sa atace regiunea, vazu o armata numeroasa de barbati, motiv pentru care au facut cale intoarsa. In acele locuri nu fusese insa niciodata armata sau soldati. Maica Domnului lucrare in chip minunat.



Icoana Maicii Domnului - Manastirea Tikhvin



Marturia despre aceasta icoana, anume ca ea este venita din Constantinopol, este insemnata in multe dintre cartile bisericesti vechi. Se povesteste ca niste negustori rusi, aflati in Constantinopol in acea vreme, fusesera intrebati de patriarh daca nu vazusera o icoana a Maicii Domnului cu pruncul, disparuta brusc din locul ei. Descriind icoana, patriarhul afla de la negustori despre minunile din zona Tikhvin-ului si intelese ca asta fusese voia Maicii Domnului.



Patriarhul le spuse despre "obiceiul" acestei icoane a Maicii Domnului: "Aceasta icoana facatoare de minuni a Maicii lui Dumnezeu se ducea pe mare, cu preaslavire, de la Constantinopol, din imparateasca cetate, oriunde o randuia pe ea dumnezeiasca purtare de grija si, dupa catava vreme, iarasi se intorcea la imparateasca cetate. Astfel, facea multe minuni si faceri de bine oamenilor credinciosi, dandu-le biruinta si izbanda asupra potrivnicilor, ca cea tare ajutatoare."



Icoana Maicii Domnului - Manastirea Tikhvin



In ziua de 26 iunie, in Sinaxar, sunt marturisite urmatoarele: "Acestea se cunosc despre cele doua icoane facatoare de minuni care au fost in Constantinopol: despre cea dintai, care s-a numit Odighitria, zugravita de Sfantul Luca, si de cealalta, care s-a zugravit de Sfantul Gherman dupa cea din Lida si mai pe urma s-a numit Romanca. Iar despre acea icoana facatoare de minuni a Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu care a mers din Constantinopol in Rusia prin vazduh, la locul ce se numeste Tihvin, nu se stie care este, Odighitria sau Romanca sau alta icoana oarecare izvoratoare de darul minunilor. Iar noi, pentru lucrurile cele nestiute de noi neiscodind cu desarta iubire de cercare si neispitind judecatile cele nestiute ale lui Dumnezeu, cinstim cu bunacuviinta fiecare icoana a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, cadem cu credinta la dansa, o sarutam cu dragoste si cu frica, ne inchinam cu cucernicie."



Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Tikhvin - America, Rusia



Icoana Maicii Domnului a ramas in biserica din Tihvin pana in anul 1941 cand, dupa o scurta perioada de ocupatie germana, nemtii se retrag, luand cu ei toate obiectele de valoare pe care le gasesc. Manastirea Tihvin fusese inchisa de puterea sovietica in anul 1920. Icoana este dusa mai intai la Pskov, apoi in Lituania, la Riga.



La sfarsitul anului 1944, icoana este dusa in America, la Chicago, de catre preotul Ioan Garklavs, care va deveni mai apoi Arhiepiscopul Ioan de Chicago si Minneapolis. Scoaterea icoanei din Lituania a fost posibila cu ajutorul unui tanar de 16 ani, care va deveni fiul adoptiv al parintelui Ioan si mai apoi, preotul Serghei Garklavs, cel care, timp de 63 de ani, va fi pazitorul si ingrijitorul acestei icoane, pe pamant american. In anul 1982, la moartea Arhiepiscopului Ioan, acesta lasa cuvant fiului sau adoptiv ca icoana Maicii Domnului de la Tihvin sa fie inapoiata poporului rus.



Icoana Maicii Domnului - Manastirea Tikhvin



In data de 21 aprilie 1995, locuitorii oraselului Tihvin scriu si semneaza o petitie catre Patriarhul Moscovei si a intregii Rusii, Alexei al II-lea, cerand binecuvantare pentru redeschiderea Manastirii Adormirea Maicii Domnului din Tikhvin. In mai putin de o luna, manastirea primeste o obste de calugari.



In anul 2003 s-au finalizat ultimele formalitati pentru intoarcerea icoanei acasa, la Tihvin. Dupa 60 de ani de exil, in iunie 2004, icoana Maicii Domnului Tihvinskaya este readusa din Catedrala Sfintei Treimi, din Chicago, in Rusia. Icoana a fost adusa cu un avion special , asigurata fiind cu o suma imensa, in timp ce delegatia de clerici, condusa de catre Alexei II - Patriarhul Moscovei si a intregii Rusii si Mitropolitul Gherman, primatul Bisericii Ortodoxe din America, zburase cu un alt avion, separat. Primirea care i s-a facut Icoanei Tihvinskaya, de catre poporul rus si de grupul de 116 preoti, care asteptau icoana la Moscova, a fost impresionanta. De acolo, icoana a fost dusa la Sankt Petersburg si, intr-un final, la Manastirea Tihvin.



Sursa: CrestinOrtodox.ro