Sfintele Mironosite si femeile crestine de astazi
Dupa cum stiti, Duminica a treia dupa Inviere este Duminica femeilor Mironosite, a credincioaselor, a gospodinelor, celor care intretineti viata in familie si in lume. Trebuie sa fiti fericite ca aveti din partea lui Dumnezeu o atentie deosebita. Si iata, prin Maica Domnului si prin sfintele femei purtatoare de mir, si dumneavoastra aveti cinstea aceasta de a avea o Duminica in an, in care sunteti cinstite in chip deosebit. Dumnezeu sa va inmulteasca harul si darul Sfantului Duh si darul dragostei crestine sa fie cu adevarat cu dumneavoastra, ca sa fiti ce trebuie sa fiti, sa intretineti caldura crestina in familie si buna intelegere. Pentru ca in familie cunoasteti ce dezastru este astazi. Nu le mai amintim pentru ca stiti dumneavoastra mai bine decat mine.
De aceea, cei care veniti la biserica, care va rugati lui Dumnezeu si aici la biserica si acasa la dumneavoastra, daca va rugati cu luare aminte, cu dragoste, cu smerenie si cu staruinta, veti avea ajutor permanent din partea lui Dumnezeu si veti fi mangaiate in necazurile dumneavoastra.
S-a vorbit si vorbim si astazi despre Duminica aceasta a sfintelor femei purtatoare de mir. Nu uitati ca dumneavoastra, toate femeile crestine ortodoxe si fiicele dumneavoastra sunteti mironositele Bisericii Ortodoxe de astazi si din toate timpurile.
Copilele si tinerele fiice aduc Mir lui Hristos viata lor curata, fecioria, rugaciunea si ascultarea de parintii. Studentele si tot tineretul feminin care vin regulat la biserica, aduc si ele Mantuitorului Hristos, ca un Mir cu buna mireasma, ravna lor pentru toata fapta buna, milostenia catre cei din suferinta si ascultarea de parintele lor duhovnicesc.
Mamele crestine aduc Stapanului Hristos cel mai pretios Mir crestin, adica nasterea, cresterea si educarea copiilor lor in frica de Dumnezeu. Iar mamele in varsta, bunicile si vaduvele care sunt nelipsite din sfintele biserici, aduc lui Dumnezeu mirul lacrimilor, al rugaciunilor si pastreaza cu sfintenie evlavia ortodoxa pe care o mostenim din mosi stramosi.
Iata deci ca si dumneavoastra, fiicele Bisericii Ortodoxe de astazi, sunteti urmasele mironositelor din vremea lui Hristos si purtati in inima buna mireasma a credintei, a rugaciunii si a iubirii crestine. Numai de veti alerga cu evlavie la biserica impreuna cu copiii dumneavoastra, precum alergau odinioarii sfintele mironosite la Mormantul lui Hristos.
Despre sfintele femei va mai pot spune ca au fost momente in viata Mantuitorului Hristos, cand ele erau mai curajoase decat Apostolii. De pilda, in momentul prinderii Mantuitorului in Gradina Ghetsimani, Apostolii toti L-au parasit, afara de Sfantul Evanghelist Ioan, iar Petru Il si tradeaza si se jura de trei ori ca nu-L cunoaste pe Iisus Hristos. Insa femeile, il urmau de departe, atat la sinedriu cat si pe drumul Golgotei. Il insotesc cand Mantuitorul cade sub povara Crucii, iar mironosita Veronica Il sterge cu mahrama, care devine prima icoana cu chipul lui Hristos. Toate mironositele privesc cum Il bat in cuie si-L rastignesc intre cei doi talhari; aud ultimele cuvinte ale Mantuitorului si plang cu lacrimi amare cand Hristos isi da duhul, zicand : Savarsitu-s-a !
Dupa rastignire, cand Apostotii erau ascunsi de frica iudeilor, femeile, cu noaptea in cap, se apropie de Sfantul Mormant ca sa unga trupul Domnului, cum era obiceiul la evrei. Si tocmai atunci cand ajung la acolo si cautau trupul Domnului, gasesc mormantul Lui deschis si gol, iar un inger le spune ca Hristos a inviat, si le arata giulgiul infasurat alaturi.
Maria Magdalena, aceasta mironosita barbatoasa careia Iisus ii scoate sapte duhuri din fiinta ei si o face cea mai aprigi aparatoare a crestinismului si marturisitoare a lui Hristos, plangea la mormant cand celelalte femei plecasera. Ea cauta trupul Domnului, insa mormantul era gol. Apoi intalneste pe cineva la mormant si credea ca este gradinarul. De accea il intreaba : Doame, daca Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus si eu Il voi ridica (Ioan 20, 15).
Atunci acel gradinar, Care era Iisus Hristos, ii spune pe nume : Maria ! Tonul pe care l-a folosit Iisus Hristos, accentul cu care a spus, au facut ca Maria sa-L recunoasca. Desi era acelasi Iisus Hristos in carne si oase, cum Se arata El mai tarziu catre Apostoli, insa avea ceva schimbat. Fara indoiala era infatisarea Sa dumnezeiasca, chipul Sau transfigurat. De aceea nu era recunoscut decat de cei care aveau cu adevarat inima curata si ochi inimii luminati.
Atunci Maria L-a recunoscut si a cautat sa se apropie de El. Si Iisus i-a spus: Nu te atinge de Mine, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. Mergi la fratii Mei si le spune: Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru si la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru !
Nu dupa mult timp, Mantuitorul se arata ucenicilor Sai in Galileea, pe muntele Eleonului. Acolo avea sa-i gaseasca Iisus pe Apostoli adunati dupa inviere.
Iata deci, ca aceste sfinte femei au fost in preajma lui Iisus cel inviat, care Se arata din cand in cand, ca sa-i obisnuiasca pe toti cu trupul Sau inviat, pentru ca era o mare minune, caci pana atunci nimeni nu vazuse un trup inviat. Este vorba despre Hristos, Care a fost mort cu trupul si dovedit ca mort, pentru ca a fost rastignit pe Cruce. Apoi s-a facut aceasta verificare, impungand ostasii cu sulita in coasta Lui, din care a iesit sange si apa, cum spune Sfantul Evanghelist Ioan ( Ioan 19, 34 ). Semnele mortului te lasa convins ca era mort. De aceea au predat trupul lui Hristos, in mainile lui Iosif si Nicodim ca sa-L ingroape.
Ei Il pun in mormant pe Iisus Hristos, pecetluiesc mormantul cu o lespede foarte grea, ca sa nu poata nici un apostol sa-L caute si sa-I fure de acolo. Dar, cu toate aceste masuri, Iisus razbeste pietrele groase si grele si, prin inviere, iese afara cu dumnezeiasca Sa putere, incat ii incredinteaza, in timp de patruzeci de zile, pe Apostoli si pe femeile mironosite si pe alte sute de persoane, ca Iisus Hristos a inviat din morti. Astfel Hristos, prin inviere, este o garantie a invierii noastre. Pentru ca asa cum Iisus Hristos a inviat din morti, cum spune Sfantul Apostol Pavel, asa si noi vom invia din morti.
Desi mergem cu trupul in mormant si ne acopera cu tarana si ne mananca viermii, incat trupul se transforma in praf si pulbere, aceasta pulbere va invia si se va reface trupul nostru si vom fi ca si acum, aceleasi persoane; si ne vom uni cu sufletul viu si vom forma acelasi om, acelasi barbat, aceeasi femeie care am fost si pe pamant. Si, dupa faptele noastre bune sau rele, vom trece dincolo, la judecata lui Dumnezeu, si vom petrece vesnicia intreaga asa cum ne-am dus viata in aceasta lume.
boneaza-te la newsletter
Email
Introdu codul din imagine:
*
*
*
*
*
Ai intrebari, opinii despre acest articol? Adreseaza-te forumului!
*
*
*
*
*
17 Aprilie 2010
Vizualizari: 3987
Voteaza:
* Currently 3.5/5 Stars.
* 1
* 2
* 3
* 4
* 5
*
Adauga comentariu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.
* Pomelnice
* Publica articole
* Agenda pe mobil
* Newsletter
Fii alaturi de cei afectati de inundatii!
Dezbate articolul pe forum
Inchide Pentru a posta trebuie sa fi autentificat. Login sau Cont nou.
Titlu 250 Continut
Introdu codul din imagine:
Traseul manastirilor din Romania
Intra pe CrestinOrotodox.ro Harta pentru a-ti planifica traseul tau la manastirile din Romania.
Comunitatea Crestin Ortodox
Prieteni, Albume, Evenimente, Grupuri
Nou pe forum
* As dori si eu niste sfaturi va rog ...
* Ce avem in comun?
* eu fur, el fura. voi furati?
* Cum pot aduce la credinta pe cineva drag?
* Buna ziua prieteni
Reclama
img
img
Close
Cumpara reclama aici!www.bursadereclama.ro
CrestinOrtodox.ro Mobile
* Universul Credintei
* Acatiste
* Rugaciuni
* Predici - Predica
* Pastorale
* Slujbe si randuieli
* Sfaturi duhovnicesti
* Calendar Ortodox
* Sarbatori
* Craciun
* Paste
* Colinde
* Colinde Audio
* Datini, obiceiuri si superstitii
* Vietile sfintilor
* Retete de post
* Biserici si Manastiri
* Biserici si Manastiri din Romania
* Biserica in lume
* Harta Manastirilor
* Pelerinaje
* Parinti
* Educatie
* Arta bizantina
* Morala
* Istoria Bisericii
* Liturgica
* Drept bisericesc
* Dogmatica
* Secte si culte
* Organizarea Bisericii
* Religiile lumii
* Sanatate si stiinta
* Religie si filosofie
* Biblia
* Vechiul Testament
* Noul Testament
* Carti Ortodoxe
* Dictionare
* Dictionar mitologic
* Dictionarul Teologilor Romani
* Dictionar Religios
* Poezie Ortodoxa
* Povestiri cu talc
* Interviuri
* Editoriale
* Liturghie
* Credinta
* Diverse
* Remember
* Povestea numelor
* Reportaj
* Alte categorii
* Canoane
* Am uitat parola
* Cont nou
* Login
Tot site-ul
* Tot site-ul
* Sectiuni site
* Manastiri in Romania
* Articole
* Audio
* Stiri
* Carti ortodoxe
* Credinta pentru copii
* Dictionar
* Foto
Inchide
Utilizator / Email
Parola
Logare automata
* CrestinOrtodox.ro
* Sarbatori
* Penticostar
* Duminica Mironositelor
*
Sfintele Mironosite si femeile crestine de astazi
Trafic.ro - clasamente si statistici pentru site-urile romanesti
ICOANA POCAINTEI ADEVARATE
joi, 22 iulie 2010
SF MIRONOSITA MARIA MAGDALENA
Maria Magdalena, sarbatorita pe 22 iulie, era din semintia lui Neftalim, din Magdala Galileei, un sat situat intre orasele Capernaum si Tiberiada.
Maria Magdalena o desfranata?
Evanghelistul Luca mentioneaza ca Hristos a tamaduit-o de sapte demoni. In Evanghelii nu se face nicio mentiune cu privire la cel fel de demoni o posedasera. Unul din temeiurile pentru identificarea ei cu o desfranata, a fost acela ca Maria Magdalena preia imaginea Israelului infidel, descrisa de profeti ca o prostituata in privinta relatiilor sale cu Dumnezeu.
Alt motiv pentru sustinerea afirmatiei ca Maria Magdalena a fost o desfranata, sunt cateva fragmente gnostice, in care este privita ca fiind amanta lui Hristos. In Evanghelia lui Filip, de exemplu, ea este descrisa ca insotitoarea cea mai intima a lui Iisus:
"Insotitoarea Mantuitorului e Maria Magdalena. Hristos a iubit-o mai mult decat pe toti ucenicii Sai si obisnuia adesea sa o sarute pe gura".
Din diverse texte apocrife reiese ca ea a fost logodita cu Sfantul Ioan Evanghelistul, insa pentru ca acesta a lasat-o pentru a-L urma pe Hristos, Maria Magdalena a devenit prostituata:
"Fugind de aici la Ierusalim, fara sa-i pese de nasterea ei si uitand de legea lui Dumnezeu, s-a facut o prostituata vulgara si dupa ce de bunavoie a facut un bordel al destrabalarii, s-a facut pe drept cuvant un templu al demonilor, fiindca sapte diavoli au intrat deodata in ea si o chinuiau neincetat cu dorinte spurcate".
Sfanta Maria Magdalena
Maria Magdalena in Evanghelii
In Sfintele Evanghelii (Luca 8,2 si Marcu 16,9), Maria Magdalena este prezentata ca fiind "o femeie din care s-au scos sapte draci", dar si cea dintai care a adus vestea invierii lui Iisus apostolilor (Ioan 19, 25; 20, 1-19).
Maria Magdalena confundata cu alte femei
A fost confundata cu cele trei femei care au uns cu mir pe Mantuitorul. Doua sunt numite pacatoase, cea de la evanghelistii Luca si Marcu, pe cand cea de la evanghelistul Ioan este Maria, sora lui Lazar.
Evanghelistul Luca vorbeste de o femeie pacatoasa care "a inceput sa ude cu lacrimi picioarele Lui, cu parul capului ei le stergea si ungea cu mir picioarele Lui" (Luca 7, 36-50). Marcu vorbeste si el de o femeie pacatoasa, dar care toarna mir de mare pret doar pe capul lui Iisus si nu pe picioarele Acestuia (Mc. 14,3), in vreme ce Evanghelistul Ioan vorbeste de o femeie care unge numai picioarele Domnului, cu sase zile inainte de Pasti (Ioan 12, 13).
Nu avem nici un motiv sa vedem in femeia pacatoasa (desfranata) pe Maria Magdalena, tinand seama ca in Traditia bisericeasca, in imnologia cultica sau in scrierile Sfintilor Evanghelisti, nu se vorbeste de Maria decat ca a fost izbavita de sapte demoni.
Cea de-a treia femeie a fost vazuta ca fiind Maria din Betania, sora Martei, identificata fara temei scripturistic cu Maria din Magdala.
Maria Magdalena prezenta la rastignirea Mantuitorului
Maria Magdalena este prezenta la procesul lui Hristos, pe drumul Crucii si in momentul rastignirii Mantuitorului. Potrivit relatarii Sfantului Evanghelist Matei, ea a fost prezenta si la punerea Domnului in mormant. Dupa ce mormantul a fost pecetluit, femeile mironosite s-au intors in cetate, insa numai Maria Magdalena si Fecioara Maria au ramas langa mormant pana seara tarziu. Au fost nevoite sa plece pentru ca era vineri si Legea mozaica poruncea ca in ziua sambetei sa se odihneasca.
Maria Magdalena, "apostol al Apostolilor"
Din Evanghelii aflam ca in prima zi a saptamanii, duminica, femeile mironosite au venit cu miresme la mormantul lui Hristos, cu care aveau de gand sa unga, dupa obicei, trupul lui Iisus. Se pare ca Maria Magdalena, venita cu celelalte femei, ajunge prima la mormant si uimita de vederea pietrei ridicate si a mormantului gol, nu le mai asteapta pe celelalte femei si alearga sa le vesteasca apostolilor cele petrecute. Ea nu mai vede ingerul, care le intampina pe celelalte femei si nici nu-i asculta mesajul - ca Hristos a inviat.
La mormant ajung si Ioan si Petru. Maria Magdalena, care ii urmase pe cei doi ucenici, nu pleaca de la mormant, ramane aici sa planga. Gandul ei era ca trupul lui Iisus fusese furat. Pe cand plangea, potrivit Scripturii, i se arata doi ingeri. Dupa putin timp, i se arata si Hristos, pe care Il aseamana pentru inceput cu un gradinar, caruia ii cere sa-i vesteasca unde a fost pus Hristos. Dupa ce are loc recunoasterea lui Hristos, primeste misiunea sa merga si sa vesteasca ucenicilor: "Mergi la fratii Mei si le spune: Ma voi sui la Tatal Meu si Tatal vostru".
Maria Magdalena propovaduieste in Biserica primara
Potrivit Traditiei, Maria Magdalena va fi prezenta in Fenicia, Egipt, Siria si Roma, pentru a propovadui invatatura lui Hristos. Se vorbeste si de faptul ca l-a tamaduit pe imparatul Tiberiu (14-37 d.Hr.), care avea un ochi bolnav.
A fost inmormantata intr-o pestera din Efes, loc ce va deveni locas de tamaduire pentru multe neputinte. In anul 899, imparatul Leon al VI-lea Filosoful a poruncit ca moastele Sfintei Maria Magdalena sa fie mutate la Constantinopol, pentru a fi asezate in Manastirea "Sfantul Lazar“. Racla cu mana stanga a Sfintei Maria Magdalena este prezenta la Manastirea "Simonos Petra“ din Sfantul Munte Athos SI SE PASTREAZA PANA AZI IN STAREA EI,CALDA.
Maria Magdalena o desfranata?
Evanghelistul Luca mentioneaza ca Hristos a tamaduit-o de sapte demoni. In Evanghelii nu se face nicio mentiune cu privire la cel fel de demoni o posedasera. Unul din temeiurile pentru identificarea ei cu o desfranata, a fost acela ca Maria Magdalena preia imaginea Israelului infidel, descrisa de profeti ca o prostituata in privinta relatiilor sale cu Dumnezeu.
Alt motiv pentru sustinerea afirmatiei ca Maria Magdalena a fost o desfranata, sunt cateva fragmente gnostice, in care este privita ca fiind amanta lui Hristos. In Evanghelia lui Filip, de exemplu, ea este descrisa ca insotitoarea cea mai intima a lui Iisus:
"Insotitoarea Mantuitorului e Maria Magdalena. Hristos a iubit-o mai mult decat pe toti ucenicii Sai si obisnuia adesea sa o sarute pe gura".
Din diverse texte apocrife reiese ca ea a fost logodita cu Sfantul Ioan Evanghelistul, insa pentru ca acesta a lasat-o pentru a-L urma pe Hristos, Maria Magdalena a devenit prostituata:
"Fugind de aici la Ierusalim, fara sa-i pese de nasterea ei si uitand de legea lui Dumnezeu, s-a facut o prostituata vulgara si dupa ce de bunavoie a facut un bordel al destrabalarii, s-a facut pe drept cuvant un templu al demonilor, fiindca sapte diavoli au intrat deodata in ea si o chinuiau neincetat cu dorinte spurcate".
Sfanta Maria Magdalena
Maria Magdalena in Evanghelii
In Sfintele Evanghelii (Luca 8,2 si Marcu 16,9), Maria Magdalena este prezentata ca fiind "o femeie din care s-au scos sapte draci", dar si cea dintai care a adus vestea invierii lui Iisus apostolilor (Ioan 19, 25; 20, 1-19).
Maria Magdalena confundata cu alte femei
A fost confundata cu cele trei femei care au uns cu mir pe Mantuitorul. Doua sunt numite pacatoase, cea de la evanghelistii Luca si Marcu, pe cand cea de la evanghelistul Ioan este Maria, sora lui Lazar.
Evanghelistul Luca vorbeste de o femeie pacatoasa care "a inceput sa ude cu lacrimi picioarele Lui, cu parul capului ei le stergea si ungea cu mir picioarele Lui" (Luca 7, 36-50). Marcu vorbeste si el de o femeie pacatoasa, dar care toarna mir de mare pret doar pe capul lui Iisus si nu pe picioarele Acestuia (Mc. 14,3), in vreme ce Evanghelistul Ioan vorbeste de o femeie care unge numai picioarele Domnului, cu sase zile inainte de Pasti (Ioan 12, 13).
Nu avem nici un motiv sa vedem in femeia pacatoasa (desfranata) pe Maria Magdalena, tinand seama ca in Traditia bisericeasca, in imnologia cultica sau in scrierile Sfintilor Evanghelisti, nu se vorbeste de Maria decat ca a fost izbavita de sapte demoni.
Cea de-a treia femeie a fost vazuta ca fiind Maria din Betania, sora Martei, identificata fara temei scripturistic cu Maria din Magdala.
Maria Magdalena prezenta la rastignirea Mantuitorului
Maria Magdalena este prezenta la procesul lui Hristos, pe drumul Crucii si in momentul rastignirii Mantuitorului. Potrivit relatarii Sfantului Evanghelist Matei, ea a fost prezenta si la punerea Domnului in mormant. Dupa ce mormantul a fost pecetluit, femeile mironosite s-au intors in cetate, insa numai Maria Magdalena si Fecioara Maria au ramas langa mormant pana seara tarziu. Au fost nevoite sa plece pentru ca era vineri si Legea mozaica poruncea ca in ziua sambetei sa se odihneasca.
Maria Magdalena, "apostol al Apostolilor"
Din Evanghelii aflam ca in prima zi a saptamanii, duminica, femeile mironosite au venit cu miresme la mormantul lui Hristos, cu care aveau de gand sa unga, dupa obicei, trupul lui Iisus. Se pare ca Maria Magdalena, venita cu celelalte femei, ajunge prima la mormant si uimita de vederea pietrei ridicate si a mormantului gol, nu le mai asteapta pe celelalte femei si alearga sa le vesteasca apostolilor cele petrecute. Ea nu mai vede ingerul, care le intampina pe celelalte femei si nici nu-i asculta mesajul - ca Hristos a inviat.
La mormant ajung si Ioan si Petru. Maria Magdalena, care ii urmase pe cei doi ucenici, nu pleaca de la mormant, ramane aici sa planga. Gandul ei era ca trupul lui Iisus fusese furat. Pe cand plangea, potrivit Scripturii, i se arata doi ingeri. Dupa putin timp, i se arata si Hristos, pe care Il aseamana pentru inceput cu un gradinar, caruia ii cere sa-i vesteasca unde a fost pus Hristos. Dupa ce are loc recunoasterea lui Hristos, primeste misiunea sa merga si sa vesteasca ucenicilor: "Mergi la fratii Mei si le spune: Ma voi sui la Tatal Meu si Tatal vostru".
Maria Magdalena propovaduieste in Biserica primara
Potrivit Traditiei, Maria Magdalena va fi prezenta in Fenicia, Egipt, Siria si Roma, pentru a propovadui invatatura lui Hristos. Se vorbeste si de faptul ca l-a tamaduit pe imparatul Tiberiu (14-37 d.Hr.), care avea un ochi bolnav.
A fost inmormantata intr-o pestera din Efes, loc ce va deveni locas de tamaduire pentru multe neputinte. In anul 899, imparatul Leon al VI-lea Filosoful a poruncit ca moastele Sfintei Maria Magdalena sa fie mutate la Constantinopol, pentru a fi asezate in Manastirea "Sfantul Lazar“. Racla cu mana stanga a Sfintei Maria Magdalena este prezenta la Manastirea "Simonos Petra“ din Sfantul Munte Athos SI SE PASTREAZA PANA AZI IN STAREA EI,CALDA.
SINAXAR 22 IULIE
Sfanta Maria Magdalena a fost originara din Magdala, un sat pescaresc de pe tarmul vestic al Lacului Ghenizaret. Ea a fost tamaduita de sapte duhuri necurate de catre Hristos si dupa aceasta minune, a ales sa-L urmeze. Maria Magdalena a participat la rastignirea Mantuitorului si a fost prima persoana care a aflat de la un inger ca Iisus a inviat.
Potrivit Traditiei, Maria Magdalena L-a propavaduit pe Hristos si in Roma, unde l-ar fi convertit pe imparatul Tiberiu. Va ajunge si in Efes, spre a-i sta in ajutor Sfantului Ioan Evanghelistul in vestirea Evangheliei. Se pare ca ea a fost ingropata in pestera in care au dormit somnul de sute de ani Cei Sapte Tineri, pomeniti de Biserica pe 4 august.
Amintim ca racla cu mana stanga ce sta si azi calda a Sfintei Maria Magdalena este prezenta la Manastirea "Simonos Petra“ din Sfantul Munte Athos.
Mai este o mana (o parte) din Sfintele moaste ale Sfintei Mironosite in Zakynthos.
Aceasta este racla din Zakynthos
Potrivit Traditiei, Maria Magdalena L-a propavaduit pe Hristos si in Roma, unde l-ar fi convertit pe imparatul Tiberiu. Va ajunge si in Efes, spre a-i sta in ajutor Sfantului Ioan Evanghelistul in vestirea Evangheliei. Se pare ca ea a fost ingropata in pestera in care au dormit somnul de sute de ani Cei Sapte Tineri, pomeniti de Biserica pe 4 august.
Amintim ca racla cu mana stanga ce sta si azi calda a Sfintei Maria Magdalena este prezenta la Manastirea "Simonos Petra“ din Sfantul Munte Athos.
Mai este o mana (o parte) din Sfintele moaste ale Sfintei Mironosite in Zakynthos.
Aceasta este racla din Zakynthos
joi, 15 iulie 2010
SINAXAR 18 IULIE+8 AUGUST
ICOANA MAICII DOMNULUI DIN TOLGA
-prăznuită pe 18 iulie-
Icoana Tolga a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu s-a arătat pe 8 august 1314, ierarhului Prohor din Rostov (din schimă Trifon). Cercetându-şi episcopia, sfântul a vizitat împrejurimile Lacului Alb şi de acolo a străbătut malurile râurilor Sheksna şi Volga spre Yaroslavl. Odată cu căderea nopţii s-a oprit la 7 verste distanţă de Yaroslavl, pe malul drept al râului Volga unde curge în sens contrar râul Tolga.
La miezul nopţii, când toată lumea dormea, sfântul s-a trezit şi a văzut o lumină strălucitoare. Lumina provenea de la o coloană aprinsă pe celălalt mal al râului către care se întindea un pod. Luându-şi toiagul, sfântul a trecut pe malul celălalt şi apropiindu-se de coloana aprinsă a văzut în ea icoana Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu suspendată în aer. Uimit de aceasta, sfântul s-a rugat îndelung, iar când a plecat a uitat să-şi ia toiagul.
În următoarea zi, după slujba Utreniei, când sfântul Prohor se pregătea să-şi continue călătoria cu barca, au început să caute toiagul sfântului, dar nu l-au găsit nicăieri. Atunci sfântul şi-a amintit că l-a uitat pe cealaltă parte a râului, când a trecut peste acel pod minunat. Atunci sfântul a dezvăluit tuturor minunea şi a trimis ucenicii pe celălalt mal. Ei s-au întors spunând că în acea pădure au văzut icoana Maicii Domnului într-un copac, lângă care era şi toiagul.
Sfântul a trecut îndată pe celălalt mal cu toţi însoţitorii săi şi a recunoscut icoana care i s-a arătat. După ce s-au rugat firbinte înaintea icoanei, au tăiat copacii din locul acela şi au pus temeliile unei biserici. Când poporul din Yaroslavl a aflat, a venit în acel loc. La amiază biserica era deja construită, iar seara sfântul a sfinţit-o în cinstea Intrării în Biserică a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, unde a adus şi icoana descoperită, cinstită în ziua în care a apărut. Sfântul Prohor a construit mai târziu, aproape de această biserică, Mănăstirea Tolga. Sfântul Prohor a adormit pe 7 septembrie 1328.
Icoana Tolga a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu este prăznuită şi pe 8 august.
(traducere din limba engleză: Georgiana şi Lmh)
See also..
-prăznuită pe 18 iulie-
Icoana Tolga a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu s-a arătat pe 8 august 1314, ierarhului Prohor din Rostov (din schimă Trifon). Cercetându-şi episcopia, sfântul a vizitat împrejurimile Lacului Alb şi de acolo a străbătut malurile râurilor Sheksna şi Volga spre Yaroslavl. Odată cu căderea nopţii s-a oprit la 7 verste distanţă de Yaroslavl, pe malul drept al râului Volga unde curge în sens contrar râul Tolga.
La miezul nopţii, când toată lumea dormea, sfântul s-a trezit şi a văzut o lumină strălucitoare. Lumina provenea de la o coloană aprinsă pe celălalt mal al râului către care se întindea un pod. Luându-şi toiagul, sfântul a trecut pe malul celălalt şi apropiindu-se de coloana aprinsă a văzut în ea icoana Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu suspendată în aer. Uimit de aceasta, sfântul s-a rugat îndelung, iar când a plecat a uitat să-şi ia toiagul.
În următoarea zi, după slujba Utreniei, când sfântul Prohor se pregătea să-şi continue călătoria cu barca, au început să caute toiagul sfântului, dar nu l-au găsit nicăieri. Atunci sfântul şi-a amintit că l-a uitat pe cealaltă parte a râului, când a trecut peste acel pod minunat. Atunci sfântul a dezvăluit tuturor minunea şi a trimis ucenicii pe celălalt mal. Ei s-au întors spunând că în acea pădure au văzut icoana Maicii Domnului într-un copac, lângă care era şi toiagul.
Sfântul a trecut îndată pe celălalt mal cu toţi însoţitorii săi şi a recunoscut icoana care i s-a arătat. După ce s-au rugat firbinte înaintea icoanei, au tăiat copacii din locul acela şi au pus temeliile unei biserici. Când poporul din Yaroslavl a aflat, a venit în acel loc. La amiază biserica era deja construită, iar seara sfântul a sfinţit-o în cinstea Intrării în Biserică a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, unde a adus şi icoana descoperită, cinstită în ziua în care a apărut. Sfântul Prohor a construit mai târziu, aproape de această biserică, Mănăstirea Tolga. Sfântul Prohor a adormit pe 7 septembrie 1328.
Icoana Tolga a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu este prăznuită şi pe 8 august.
(traducere din limba engleză: Georgiana şi Lmh)
See also..
SFANTA MIRONOSITA MARIA MAGDALENA LA ATHOS
SFÂNTA MARIA MAGDALENA, CTITOR LA ATHOS
- ACOLO UNDE FEMEILE NU INTRĂ -
Sunt un păcătos... şi azi, la pomenirea Sfintei Maria Magdalena, vreau să scriu câtuşi de puţin despre măreţiile lui Dumnezeu oglindite în această veritabilă icoană a pocăinţei. Domnul şi Prea Curata Sa Maică mi-au purtat de mai multe ori paşii în Sfântul Munte al Athonului, dar primul meu pelerinaj a început cu aşa-numitele „Mănăstiri ale Stâncilor": Simono-Petra, Grigoriu, Dionisiu şi Sfântul Pavel. Toate se numesc cu numele ctitorilor lor: cuvioşii Simon, Grigorie, Dionisie şi Pavel. Aceste patru mănăstiri care au aproape aceeaşi vârstă se înalţă pe stânci înalte ca nişte cuiburi de vultur. Sunt construite pe râpe succesive şi prezintă o deosebită armonie arhitectonică. Pentru că toate sunt zidite pe stânci, au trebuit să fie adaptate pentru acordurile anaglifei cu terenul.
Aceste mănăstiri au mai fost numite „Mâinile care L-au pipăit pe Dumnezeul-Om" sau „Mâinile care L-au atins pe Nazarinean". E adevărat că aceste expresii par mai potrivite ca titluri pentru un film cinematografic sau serial TV, decât într-un ghid al pelerinului unde le-am întâlnit eu. Cu toate acestea, aceste expresii surprind o realitate:
La Mănăstirea Simono-Petra se păstrează cu mare evlavie mâna stângă a Sfintei Maria Magdalena, mână care a atins marginea veşmântului de lumină a Dumnezeu-Omului, Care i s-a arătat după Înviere. („Cel ce te îmbraci cu Lumina ca şi cu un veşmânt...", citim în Psalmul 103, giulgiurile fiind în mormânt).
La Mănăstirea Grigoriu se păstrează o parte din moaştele Sfântului Ierarh Ignatie Teoforul - „de-Dumnezeu-purtătorul", dar şi cel ce a fost purtat pe braţe de Dumnezeul-Om atunci când, copil fiind, a fost dat exemplu de nevinovăţie şi nerăutate, condiţii ale intrării noastre în Împărăţia cerurilor (cf. Matei cap. 18). Căci a zis Domnul: „Adevărat vă spun vouă că de nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca acest copil, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor". Tot aici se află şi capul Sfintei Fotini, femeia samarineancă cu care a vorbit Dumnezeul-Om la fântâna din Sihar. Fotini - viitoarea muceniţă a Bisericii primare împreună cu întreaga ei familie.
La Mănăstirea Dionisiu se păstrează cu mare cinste mâna dreaptă a „celui mai mare om născut din femeie" - Sfântul Ioan Botezătorul, mână cu care a atins „creştetul cel de văpaie" al Dumnezeului-Om la botezul din Iordan şi L-a arătat lumii ca „Miel al lui Dumnezeu, Care ia asupra Sa păcatele lumii". Părinţii dionisiaţi se bucură să aibă în mijlocul lor şi mâna dreaptă a Sfântului Apostol Luca, mână cu care a scris frumoasa sa Evanghelie despre Dumnezeul-Om.
La Mănăstirea Sfântul Pavel se află o parte din Darurile Magilor (aurul, smirna şi tămâia) care au fost sfinţite prin atingerea şi binecuvântarea a-tot-sfântului Prunc din Betleemul Iudeii, Dumnezeul-Om, „fără de Care nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut". Tot aici se află şi mâna dreaptă a Cuviosului Maxim Mărturisitorul, marele apărător al Ortodoxiei în veacul al VII-lea, mână, ce i-a fost tăiată pentru buna şi dreapta mărturisire împotriva eresului monotelit, mână care, duhovniceşte, a atins adâncul tainicului ocean al Înomenirii Logosului, de unde încredinţându-se şi învăţându-se prin „sfântă pipăire" a fost întărită şi înţelepţită prin Duhul a teologhisi în scris toată iconomia în trup a Dumnezeului-Om.
Dar azi e Sfânta Maria Magdalena şi cu vrednicie şi cu dreptate este să vestim lumii măreţiile lui Dumnezeu în ea.
Un loc deosebit între Sfintele Moaşte care se află în Mănăstirea Simonopetra îl are mâna stângă a Mironosiţei celei întocmai cu Apostolii, care se trăgea din Magdala. Această mână a Magdalenei este intactă, cu piele şi tendoane şi răspândeşte o bună-mireasmă cerească. Şi pe deasupra, cei care o sărută cu evlavie şi credinţă se încredinţează de faptul că este caldă.
În anul 1740, prădătorii romano-catolici Barberini[1] au furat mâna Sfintei Maria- această nepreţuită comoară a Mănăstirii Simonopetra. În anul 1765, ieromonahul Ioasaf din Mitilini reuşeşte să achite o parte din banii pretinşi şi în cele din urmă săvârşeşte şi readucerea moaştelor Sfintei Maria Magdalena în mănăstire.
În Sfânta Mănăstire Simonopetra, pentru multele minuni pe care le face până astăzi, Sfânta Maria Magdalena este considerată de către părinţi şi fraţi ca al doilea Ctitor al Mănăstirii. Şi iată doar câteva dintre minunile ei pe care părinţii mănăstirii le istorisesc închinătorilor:
În anul 1891, un incendiu care a pornit de la cuptor a distrus partea răsăriteană a mănăstirii. A ars biserica mare cu toate icoanele, vasele şi veşmintele. Policandrele şi sfeşnicele s-au topit şi a ars şi biblioteca de deasupra naosului. S-au prefăcut în cenuşă 250 de manuscrise şi toate cărţile tipărite. Ajutorul mănăstirilor athonite s-a făcut simţit imediat: s-au adunat 500 de lire de aur turceşti, din care 200 au fost oferite de Mănăstirea Vatopedi. Egumenul Neofit era atunci în Rusia pentru o colectă. La chemările sale pentru ajutor economic au răspuns mai degrabă simpli credincioşi decât ierarhia. Sfântul Ioan de Kronstadt a oferit personal 300 de ruble. Reuşita colectei a fost atribuită facerii de minuni a cinstitelor moaşte ale Sfintei Maria Magdalena, pe care egumenul le avea la el, iar de atunci sfânta este cinstită ca împreună-ctitor al mănăstirii şi este reprezentată în icoanele portabile alături de Cuviosul Simon, Izvorâtorul de mir.
În 1945, a izbucnit un mare incendiu în pădurile Sfintei Mănăstiri Iviron. Vântul sufla puternic, iar focul în câteva ore ajunsese la linia de vârf care constituie graniţa Mănăstirilor Iviron, Filotheu şi Xiropotamu cu pădurea noastră.
Toţi credeau că pădurile vor arde de tot. Fraţii mănăstirii noastre fuseseră informaţi la timp şi alergaseră la locul incendiului. Atunci, părinţii ieromonahi Neofit şi Pantelimon, mişcaţi de marea evlavie pe care o aveau faţă de moaştele Sfintei Maria, le-au luat cu ei. Nimeni nu se putea apropia de incendiu, pentru că exista teama de a fi înconjurat de focul dezlănţuit. Cu toate acestea - o, minunile Tale, Hristoase Împărate! Doar ce s-au apropiat părinţii cu Sfintele Moaşte înaintea focului, imediat focul a dat înapoi şi până a termina preoţii Aghiazma şi Paraclisul Sfintei Maria Magdalena, focul se stinse cu totul, spre marea uimire a părinţilor ce se adunaseră acolo.
O minune asemănătoare a avut loc în pădurea aceleiaşi mănăstiri prin aceleaşi Sfinte Moaşte în anul 1947.
În regiunea Galatista (Tesalonic), în anul 1911, apăruse un vierme care distrugea răsadurile. Locuitorii au chemat pe părinţii simonopetriţi cu moaştele Sfintei Maria Magdalena şi au făcut Aghiazmă. Imediat viermele distrugător a dispărut.
De asemenea, în anul 1912, în regiunea Epanomis din Tesalonic, apăruseră o mulţime de lăcuste. Locuitorii au rugat să li se trimită Sfintele Moaşte. După ce s-a săvârşit Paraclisul sfintei şi Aghiazmă, lăcustele au dispărut cu totul. Epanomiţii sunt foarte recunoscători şi astăzi Sfintei Maria Magdalena.
Şi alte multe minuni a săvârşit şi săvârşeşte Sfânta în fiecare zi celor care o cheamă cu credinţă.
Dea Domnul să avem şi noi rugăciunile, binecuvântarea şi marea minune a pocăinţei ei în toate zilele vieţii noastre, dar mai ales în cea din urmă zi a peregrinării noastre în această vale a plângerii, căci scris este: „În ce te voi găsi, în aceea te voi judeca!".
Monahul Leontie
[1] Barberini a fost o familie din nobilimea italiană care s-a remarcat în Roma secolului al XVII-lea. Influienţa lor a crescut odată cu alegerea în anul 1623 a cardinalului Maffeo Barberini în tronul papal ca papa Urban al VIII-lea. Realizările ecleziastice, diplomatice şi culturale ale pontificatului papei Urban VIII sunt de cele mai multe ori umbrite în percepţia omului modern de nepotismul extrem practicat de acest papă. De asemenea, Războiul dezastruos din Castro şi o „victorie pirică" cu care şi-a încheiat pontificatul au pătat reputaţia papei Urban VIII şi popularitatea membrilor familiei ce i-au supravieţuit. Dispoziţiile multe şi repetate ale papei de a înlocui vechile grinzi din bronz ale porticului Pantheonului pentru a folosi acest bronz pentru baldachinul Sfântului Petru şi pentru artileria papală au fost considerate un lucru mai puţin drept decât înţelept. Când un critic anonim a scris: „Quod non fecerunt barbari, fecerunt Barberini" („Ce nu au făcut barbarii, au făcut Barberinii".), papa a dispus mândru confecţionarea unei pisanii în care declara reutilizarea acestor grinzi pentru gloria şi apărarea bisericii.
vineri, 16 iul., 2010
Αθηνογένους ιερομ. Φαύστου μαρτ.
Advanced search
Postări recente.
Scrisoare de destăinuire a unui înșelat
Scrisoarea aceasta a fost scrisă de un grec aflat în străinătate către Monahul Teodosie de la Mănăstirea Sfântul Pavel... (21/6/2010)
Reîncarnarea
Reîncarnarea ncompatibilă credința Ortodoxă... (17/6/2010)
Adorarea Mamonei
Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica a III-a a lui Matei (Matei 6, 22-33)... (12/6/2006)
Cipru, insulă creştină
Predica Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea Sfântului Apostol Varnava... (11/6/2010)
Vai vouă, ecumenisti fățarnici!
Ceea ce a mustrat mai mult și a înfierat cu tărie Hristos în vremea lucrării Sale pământești a fost fățărnicia... (8/6/2010)
Să-l Mărturisim pe Hristos
"Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor şi Eu voi mărturisi pentru el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri..." (Matei 10, 32) (7/6/2010)
- ACOLO UNDE FEMEILE NU INTRĂ -
Sunt un păcătos... şi azi, la pomenirea Sfintei Maria Magdalena, vreau să scriu câtuşi de puţin despre măreţiile lui Dumnezeu oglindite în această veritabilă icoană a pocăinţei. Domnul şi Prea Curata Sa Maică mi-au purtat de mai multe ori paşii în Sfântul Munte al Athonului, dar primul meu pelerinaj a început cu aşa-numitele „Mănăstiri ale Stâncilor": Simono-Petra, Grigoriu, Dionisiu şi Sfântul Pavel. Toate se numesc cu numele ctitorilor lor: cuvioşii Simon, Grigorie, Dionisie şi Pavel. Aceste patru mănăstiri care au aproape aceeaşi vârstă se înalţă pe stânci înalte ca nişte cuiburi de vultur. Sunt construite pe râpe succesive şi prezintă o deosebită armonie arhitectonică. Pentru că toate sunt zidite pe stânci, au trebuit să fie adaptate pentru acordurile anaglifei cu terenul.
Aceste mănăstiri au mai fost numite „Mâinile care L-au pipăit pe Dumnezeul-Om" sau „Mâinile care L-au atins pe Nazarinean". E adevărat că aceste expresii par mai potrivite ca titluri pentru un film cinematografic sau serial TV, decât într-un ghid al pelerinului unde le-am întâlnit eu. Cu toate acestea, aceste expresii surprind o realitate:
La Mănăstirea Simono-Petra se păstrează cu mare evlavie mâna stângă a Sfintei Maria Magdalena, mână care a atins marginea veşmântului de lumină a Dumnezeu-Omului, Care i s-a arătat după Înviere. („Cel ce te îmbraci cu Lumina ca şi cu un veşmânt...", citim în Psalmul 103, giulgiurile fiind în mormânt).
La Mănăstirea Grigoriu se păstrează o parte din moaştele Sfântului Ierarh Ignatie Teoforul - „de-Dumnezeu-purtătorul", dar şi cel ce a fost purtat pe braţe de Dumnezeul-Om atunci când, copil fiind, a fost dat exemplu de nevinovăţie şi nerăutate, condiţii ale intrării noastre în Împărăţia cerurilor (cf. Matei cap. 18). Căci a zis Domnul: „Adevărat vă spun vouă că de nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca acest copil, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor". Tot aici se află şi capul Sfintei Fotini, femeia samarineancă cu care a vorbit Dumnezeul-Om la fântâna din Sihar. Fotini - viitoarea muceniţă a Bisericii primare împreună cu întreaga ei familie.
La Mănăstirea Dionisiu se păstrează cu mare cinste mâna dreaptă a „celui mai mare om născut din femeie" - Sfântul Ioan Botezătorul, mână cu care a atins „creştetul cel de văpaie" al Dumnezeului-Om la botezul din Iordan şi L-a arătat lumii ca „Miel al lui Dumnezeu, Care ia asupra Sa păcatele lumii". Părinţii dionisiaţi se bucură să aibă în mijlocul lor şi mâna dreaptă a Sfântului Apostol Luca, mână cu care a scris frumoasa sa Evanghelie despre Dumnezeul-Om.
La Mănăstirea Sfântul Pavel se află o parte din Darurile Magilor (aurul, smirna şi tămâia) care au fost sfinţite prin atingerea şi binecuvântarea a-tot-sfântului Prunc din Betleemul Iudeii, Dumnezeul-Om, „fără de Care nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut". Tot aici se află şi mâna dreaptă a Cuviosului Maxim Mărturisitorul, marele apărător al Ortodoxiei în veacul al VII-lea, mână, ce i-a fost tăiată pentru buna şi dreapta mărturisire împotriva eresului monotelit, mână care, duhovniceşte, a atins adâncul tainicului ocean al Înomenirii Logosului, de unde încredinţându-se şi învăţându-se prin „sfântă pipăire" a fost întărită şi înţelepţită prin Duhul a teologhisi în scris toată iconomia în trup a Dumnezeului-Om.
Dar azi e Sfânta Maria Magdalena şi cu vrednicie şi cu dreptate este să vestim lumii măreţiile lui Dumnezeu în ea.
Un loc deosebit între Sfintele Moaşte care se află în Mănăstirea Simonopetra îl are mâna stângă a Mironosiţei celei întocmai cu Apostolii, care se trăgea din Magdala. Această mână a Magdalenei este intactă, cu piele şi tendoane şi răspândeşte o bună-mireasmă cerească. Şi pe deasupra, cei care o sărută cu evlavie şi credinţă se încredinţează de faptul că este caldă.
În anul 1740, prădătorii romano-catolici Barberini[1] au furat mâna Sfintei Maria- această nepreţuită comoară a Mănăstirii Simonopetra. În anul 1765, ieromonahul Ioasaf din Mitilini reuşeşte să achite o parte din banii pretinşi şi în cele din urmă săvârşeşte şi readucerea moaştelor Sfintei Maria Magdalena în mănăstire.
În Sfânta Mănăstire Simonopetra, pentru multele minuni pe care le face până astăzi, Sfânta Maria Magdalena este considerată de către părinţi şi fraţi ca al doilea Ctitor al Mănăstirii. Şi iată doar câteva dintre minunile ei pe care părinţii mănăstirii le istorisesc închinătorilor:
În anul 1891, un incendiu care a pornit de la cuptor a distrus partea răsăriteană a mănăstirii. A ars biserica mare cu toate icoanele, vasele şi veşmintele. Policandrele şi sfeşnicele s-au topit şi a ars şi biblioteca de deasupra naosului. S-au prefăcut în cenuşă 250 de manuscrise şi toate cărţile tipărite. Ajutorul mănăstirilor athonite s-a făcut simţit imediat: s-au adunat 500 de lire de aur turceşti, din care 200 au fost oferite de Mănăstirea Vatopedi. Egumenul Neofit era atunci în Rusia pentru o colectă. La chemările sale pentru ajutor economic au răspuns mai degrabă simpli credincioşi decât ierarhia. Sfântul Ioan de Kronstadt a oferit personal 300 de ruble. Reuşita colectei a fost atribuită facerii de minuni a cinstitelor moaşte ale Sfintei Maria Magdalena, pe care egumenul le avea la el, iar de atunci sfânta este cinstită ca împreună-ctitor al mănăstirii şi este reprezentată în icoanele portabile alături de Cuviosul Simon, Izvorâtorul de mir.
În 1945, a izbucnit un mare incendiu în pădurile Sfintei Mănăstiri Iviron. Vântul sufla puternic, iar focul în câteva ore ajunsese la linia de vârf care constituie graniţa Mănăstirilor Iviron, Filotheu şi Xiropotamu cu pădurea noastră.
Toţi credeau că pădurile vor arde de tot. Fraţii mănăstirii noastre fuseseră informaţi la timp şi alergaseră la locul incendiului. Atunci, părinţii ieromonahi Neofit şi Pantelimon, mişcaţi de marea evlavie pe care o aveau faţă de moaştele Sfintei Maria, le-au luat cu ei. Nimeni nu se putea apropia de incendiu, pentru că exista teama de a fi înconjurat de focul dezlănţuit. Cu toate acestea - o, minunile Tale, Hristoase Împărate! Doar ce s-au apropiat părinţii cu Sfintele Moaşte înaintea focului, imediat focul a dat înapoi şi până a termina preoţii Aghiazma şi Paraclisul Sfintei Maria Magdalena, focul se stinse cu totul, spre marea uimire a părinţilor ce se adunaseră acolo.
O minune asemănătoare a avut loc în pădurea aceleiaşi mănăstiri prin aceleaşi Sfinte Moaşte în anul 1947.
În regiunea Galatista (Tesalonic), în anul 1911, apăruse un vierme care distrugea răsadurile. Locuitorii au chemat pe părinţii simonopetriţi cu moaştele Sfintei Maria Magdalena şi au făcut Aghiazmă. Imediat viermele distrugător a dispărut.
De asemenea, în anul 1912, în regiunea Epanomis din Tesalonic, apăruseră o mulţime de lăcuste. Locuitorii au rugat să li se trimită Sfintele Moaşte. După ce s-a săvârşit Paraclisul sfintei şi Aghiazmă, lăcustele au dispărut cu totul. Epanomiţii sunt foarte recunoscători şi astăzi Sfintei Maria Magdalena.
Şi alte multe minuni a săvârşit şi săvârşeşte Sfânta în fiecare zi celor care o cheamă cu credinţă.
Dea Domnul să avem şi noi rugăciunile, binecuvântarea şi marea minune a pocăinţei ei în toate zilele vieţii noastre, dar mai ales în cea din urmă zi a peregrinării noastre în această vale a plângerii, căci scris este: „În ce te voi găsi, în aceea te voi judeca!".
Monahul Leontie
[1] Barberini a fost o familie din nobilimea italiană care s-a remarcat în Roma secolului al XVII-lea. Influienţa lor a crescut odată cu alegerea în anul 1623 a cardinalului Maffeo Barberini în tronul papal ca papa Urban al VIII-lea. Realizările ecleziastice, diplomatice şi culturale ale pontificatului papei Urban VIII sunt de cele mai multe ori umbrite în percepţia omului modern de nepotismul extrem practicat de acest papă. De asemenea, Războiul dezastruos din Castro şi o „victorie pirică" cu care şi-a încheiat pontificatul au pătat reputaţia papei Urban VIII şi popularitatea membrilor familiei ce i-au supravieţuit. Dispoziţiile multe şi repetate ale papei de a înlocui vechile grinzi din bronz ale porticului Pantheonului pentru a folosi acest bronz pentru baldachinul Sfântului Petru şi pentru artileria papală au fost considerate un lucru mai puţin drept decât înţelept. Când un critic anonim a scris: „Quod non fecerunt barbari, fecerunt Barberini" („Ce nu au făcut barbarii, au făcut Barberinii".), papa a dispus mândru confecţionarea unei pisanii în care declara reutilizarea acestor grinzi pentru gloria şi apărarea bisericii.
vineri, 16 iul., 2010
Αθηνογένους ιερομ. Φαύστου μαρτ.
Advanced search
Postări recente.
Scrisoare de destăinuire a unui înșelat
Scrisoarea aceasta a fost scrisă de un grec aflat în străinătate către Monahul Teodosie de la Mănăstirea Sfântul Pavel... (21/6/2010)
Reîncarnarea
Reîncarnarea ncompatibilă credința Ortodoxă... (17/6/2010)
Adorarea Mamonei
Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica a III-a a lui Matei (Matei 6, 22-33)... (12/6/2006)
Cipru, insulă creştină
Predica Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea Sfântului Apostol Varnava... (11/6/2010)
Vai vouă, ecumenisti fățarnici!
Ceea ce a mustrat mai mult și a înfierat cu tărie Hristos în vremea lucrării Sale pământești a fost fățărnicia... (8/6/2010)
Să-l Mărturisim pe Hristos
"Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor şi Eu voi mărturisi pentru el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri..." (Matei 10, 32) (7/6/2010)
DIAVOLUL CA TEOLOG...
Diavolul ca teolog
Diavolul ca teolog Mareste imaginea.
Nu incape indoiala ca diavolul este cel mai bine pregatit si totodata cel mai subtil teolog. A aratatat-o cu prisosinta de-a lungul timpului. In istorie, el nu s-a ferit sa-i vorbeasca omului despre Dumnezeu. Dovada clara este erezia, falsificarea adevarului de credinta care, concretizata in pacat, avea sa conduca la falsificarea adevarului existential al omului.
Primul contact al omului cu fortele malefice s-a petrecut in rai. Aceasta intalnire, consemnata in Sfanta Scriptura, a lasat rani adanci in fiinta neamului omenesc si a intregului univers. Dumnezeu a permis ca omul sa-l intalneasca pe diavol, cu riscul ca raul sa-si faca locas in inima lui. Pentru om insa, acum este si inceputul luptelor duhovnicesti.
Caderea in pacat a primilor oameni a avut loc sub influenta malefica: "Sarpele era cel mai siret dintre toate fiarele de pe pamant, pe care le facuse Domnul Dumnezeu. Si a zis sarpele catre femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, sa nu mancati roade din orice pom din rai?" Iar femeia a zis catre sarpe: "Roade din pomii raiului putem sa mancam; Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Sa nu mancati din el, nici sa va atingeti de el, ca sa nu muriti!" Atunci sarpele a zis catre femeie: "Nu, nu veti muri! Dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul". Facere (3, 1-5)
Dialogul diavolului cu omul a fost dintru-nceput unul teologic. Dupa cum observam, primul cuvant rostit omului de catre diavol este Dumnezeu. "In numele Lui” initiaza sarpele discutia. Eva ii raspunde marturisind acel adevar pe care Dumnezeu i-l revelase. Diavolul il rastalmaceste si il prezinta protoparintilor falsificat. Acestia il accepta. Asadar, Adam si Eva au pacatuit pentru ca l-au lasat pe diavol sa le vorbeasca - asa cum numai el stie - despre Dumnezeu.
Omul a fost facut partas "teologiei diavolului”. Insa teologia propovaduita de el, intemeiata pe minciuna, nu este una a vietii, ci a mortii. De aceea, clipa in care omul alege sa urmeze diavolului si nu lui Dumnezeu, este o pregustare a mortii.
Dupa cuvantul lui Evagrie Ponticul, “teolog este cel care se roaga.” Altfel spus, teolog este cel care vorbeste mai intai cu Dumnezeu, iar mai apoi vorbeste despre El. Chiar daca diavolul "crede in Dumnezeu si se cutremura” (Iacob 2; 19), el nu se roaga Lui. Prin urmare este un fals teolog.
Prin pacat, omul ii ofera diavolului mai mult decat diavolul ii poate oferi lui. Diavolul nu daruieste pentru ca nu poate manifesta decat iubire de sine. De aceea, tot ceea ce ni se pare ca el ofera este de fapt amagire si inselare. Nu intamplator este numit “tatal minciunii”. In schimb, el isi gaseste satisfactia vazand omul rupt de Dumnezeu, de Cale, Adevar si Viata.
Diavolul cunoaste cat de mult il iubeste Dumnezeu pe om. Este o realitate asupra careia nu are nici cea mai mica putere. Incearca insa sa influenteze inima omului. O impietreste intr-atat incat sa nu mai poata primi iubirea dumnezeiasca si nici sa nu o poata manifesta fata de semeni si intreaga creatie.
Diavolul se foloseste de ispita iar lupta lui se duce la nivelul gandului si al ideilor. Mai mult, diavolul ne prezinta lucrurile intotdeauna in favoarea noastra. Dar sa nu pierdem din vedere ca intr-un final diavolul ramane cu ispita, iar noi ne alegem cu pacatul. El nu ne poate forta sa pacatuim. Pentru caderea in pacat noi suntem responsabili.
Parintii Bisericii ne indeamna sa ne deprindem cu trezvia, cu vegherea mintii si a inimii. Potrivit parintilor filocalici, trezvia presupune acea veghere continua asupra gandurilor si sentimentelor. Este acea stare despre care aflam dintr-o cantare minunata din Slujba Deniei: “Iata Mirele vine la miezul noptii si fericita este sluga pe care o va afla privegind”. Se cere de la noi sa priveghem neincetat la poarta mintii si la cea a inimii.
Marii duhovnici ne spun ca pe masura ce omul isi sfinteste viata, cu atat ideile si gandurile sale devin mai putine, caci scopul sau este sa dobandeasca “gandul lui Hristos" (I Cor. 2, 16);
Rugaciunea insotita de trezvie si marturisirea gandurilor (spovedania), trebuie sa fie armele noastre impotriva diavolului. Putem iesi intotdeauna invingatori in lupta duhovniceasca daca intampinam ispitele nu de unii singuri, ci chemandu-L pe Dumnezeu in ajutor: “Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant!“.
Daca in prezent asistam la o lume dezbinata, mai ales din punct de vedere religios, se datoreaza faptului ca pe balanta inimii omului, cuvantul diavolului cantareste mai mult decat cel al lui Dumnezeu. Diavolul ii lupta pe crestini mai intai prin erezie, falsificand adevarul revelat despre Dumnezeu. Abia apoi ii lupta prin patimi de tot felul. Erezia are cea mai mare putere de dezbinare in randul "poporului lui Dumnezeu" si diavolul cunoaste mai bine decat toti aceasta realitate.
Un Parinte a fost invinuit de toate pacatele si le-a acceptat, dar atunci cand a fost intrebat daca este eretic, a raspuns: "Nu sunt", caci de sunt pacatos, ma voi pocai, dar de sunt eretic, cine ma va ierta fiind departat de Dumnezeu?". Asemenea acestui parinte, fiecare dintre noi, trebuie sa luam seama ca nu cumva sa ne aflam in inselare, avandu-l pe diavol drept "calauza" catre Hristos.
Radu Alexandru
(Crestin Ortodox,Ro)
Diavolul ca teolog Mareste imaginea.
Nu incape indoiala ca diavolul este cel mai bine pregatit si totodata cel mai subtil teolog. A aratatat-o cu prisosinta de-a lungul timpului. In istorie, el nu s-a ferit sa-i vorbeasca omului despre Dumnezeu. Dovada clara este erezia, falsificarea adevarului de credinta care, concretizata in pacat, avea sa conduca la falsificarea adevarului existential al omului.
Primul contact al omului cu fortele malefice s-a petrecut in rai. Aceasta intalnire, consemnata in Sfanta Scriptura, a lasat rani adanci in fiinta neamului omenesc si a intregului univers. Dumnezeu a permis ca omul sa-l intalneasca pe diavol, cu riscul ca raul sa-si faca locas in inima lui. Pentru om insa, acum este si inceputul luptelor duhovnicesti.
Caderea in pacat a primilor oameni a avut loc sub influenta malefica: "Sarpele era cel mai siret dintre toate fiarele de pe pamant, pe care le facuse Domnul Dumnezeu. Si a zis sarpele catre femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, sa nu mancati roade din orice pom din rai?" Iar femeia a zis catre sarpe: "Roade din pomii raiului putem sa mancam; Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Sa nu mancati din el, nici sa va atingeti de el, ca sa nu muriti!" Atunci sarpele a zis catre femeie: "Nu, nu veti muri! Dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul". Facere (3, 1-5)
Dialogul diavolului cu omul a fost dintru-nceput unul teologic. Dupa cum observam, primul cuvant rostit omului de catre diavol este Dumnezeu. "In numele Lui” initiaza sarpele discutia. Eva ii raspunde marturisind acel adevar pe care Dumnezeu i-l revelase. Diavolul il rastalmaceste si il prezinta protoparintilor falsificat. Acestia il accepta. Asadar, Adam si Eva au pacatuit pentru ca l-au lasat pe diavol sa le vorbeasca - asa cum numai el stie - despre Dumnezeu.
Omul a fost facut partas "teologiei diavolului”. Insa teologia propovaduita de el, intemeiata pe minciuna, nu este una a vietii, ci a mortii. De aceea, clipa in care omul alege sa urmeze diavolului si nu lui Dumnezeu, este o pregustare a mortii.
Dupa cuvantul lui Evagrie Ponticul, “teolog este cel care se roaga.” Altfel spus, teolog este cel care vorbeste mai intai cu Dumnezeu, iar mai apoi vorbeste despre El. Chiar daca diavolul "crede in Dumnezeu si se cutremura” (Iacob 2; 19), el nu se roaga Lui. Prin urmare este un fals teolog.
Prin pacat, omul ii ofera diavolului mai mult decat diavolul ii poate oferi lui. Diavolul nu daruieste pentru ca nu poate manifesta decat iubire de sine. De aceea, tot ceea ce ni se pare ca el ofera este de fapt amagire si inselare. Nu intamplator este numit “tatal minciunii”. In schimb, el isi gaseste satisfactia vazand omul rupt de Dumnezeu, de Cale, Adevar si Viata.
Diavolul cunoaste cat de mult il iubeste Dumnezeu pe om. Este o realitate asupra careia nu are nici cea mai mica putere. Incearca insa sa influenteze inima omului. O impietreste intr-atat incat sa nu mai poata primi iubirea dumnezeiasca si nici sa nu o poata manifesta fata de semeni si intreaga creatie.
Diavolul se foloseste de ispita iar lupta lui se duce la nivelul gandului si al ideilor. Mai mult, diavolul ne prezinta lucrurile intotdeauna in favoarea noastra. Dar sa nu pierdem din vedere ca intr-un final diavolul ramane cu ispita, iar noi ne alegem cu pacatul. El nu ne poate forta sa pacatuim. Pentru caderea in pacat noi suntem responsabili.
Parintii Bisericii ne indeamna sa ne deprindem cu trezvia, cu vegherea mintii si a inimii. Potrivit parintilor filocalici, trezvia presupune acea veghere continua asupra gandurilor si sentimentelor. Este acea stare despre care aflam dintr-o cantare minunata din Slujba Deniei: “Iata Mirele vine la miezul noptii si fericita este sluga pe care o va afla privegind”. Se cere de la noi sa priveghem neincetat la poarta mintii si la cea a inimii.
Marii duhovnici ne spun ca pe masura ce omul isi sfinteste viata, cu atat ideile si gandurile sale devin mai putine, caci scopul sau este sa dobandeasca “gandul lui Hristos" (I Cor. 2, 16);
Rugaciunea insotita de trezvie si marturisirea gandurilor (spovedania), trebuie sa fie armele noastre impotriva diavolului. Putem iesi intotdeauna invingatori in lupta duhovniceasca daca intampinam ispitele nu de unii singuri, ci chemandu-L pe Dumnezeu in ajutor: “Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant!“.
Daca in prezent asistam la o lume dezbinata, mai ales din punct de vedere religios, se datoreaza faptului ca pe balanta inimii omului, cuvantul diavolului cantareste mai mult decat cel al lui Dumnezeu. Diavolul ii lupta pe crestini mai intai prin erezie, falsificand adevarul revelat despre Dumnezeu. Abia apoi ii lupta prin patimi de tot felul. Erezia are cea mai mare putere de dezbinare in randul "poporului lui Dumnezeu" si diavolul cunoaste mai bine decat toti aceasta realitate.
Un Parinte a fost invinuit de toate pacatele si le-a acceptat, dar atunci cand a fost intrebat daca este eretic, a raspuns: "Nu sunt", caci de sunt pacatos, ma voi pocai, dar de sunt eretic, cine ma va ierta fiind departat de Dumnezeu?". Asemenea acestui parinte, fiecare dintre noi, trebuie sa luam seama ca nu cumva sa ne aflam in inselare, avandu-l pe diavol drept "calauza" catre Hristos.
Radu Alexandru
(Crestin Ortodox,Ro)
SFINTII MUCENIICI EPICTET SI ASTION
Condacul 1
Pe Epictet, preotul cel preaintelept si pe Astion, ucenicul cel mult ravnitor, veniti toti sa-i laudam, ca acestia de o cinste cu Ermolae si cu Pantelimon fiind, impreuna au binevestit Evanghelia lui Hristos si intru adevar, dupa Andrei cel intai chemat, apostoli ai Dobrogei s-au aratat: pe bolnavi tamaduind, demonii gonind, au stralucit cu minunile si cu puterea cuvantului, pentru care si chinuri au rabdat de la chinuitori si bine incununandu-se, pururea se roaga pentru sufletele noastre. Pentru aceasta si noi ii fericim: Bucurati-va Sfintilor Epictet si Astion, doctorilor fara de arginti si mucenici ai lui Hristos!
Icosul 1
Bucura-te, cel ce ai dus viata neprihanita;
Bucura-te, ca ai avut dragoste desavarsita;
Bucura-te, ca Domnului te rogi neincetat;
Bucura-te, ca la cele inalte totdeauna ai cugetat;
Bucura-te, ca ochii orbilor ai deschis;
Bucura-te, ca pe slabanogi ai intarit;
Bucura-te, ca duhurile necurate le alungi de la noi;
Bucura-te, mare miluitor al celor din nevoi;
Bucura-te, ca pe leprosi ai curatat;
Bucura-te, ca la credinta i-ai chemat;
Bucura-te, ca pamantul Dobrogei il ocrotesti;
Bucura-te, ca in primejdii a noastra nadejde esti;
Bucura-te, sfinte Epictet, doctore fara de arginti si mucenice al lui Hristos!
Condacul 2
Ascultand cuvintele parintelui Epictet, inima ti-ai deschis, sufletul ti-ai curatit, si ai primit tainele credintei, apoi botezandu-te, ai urmat lui Hristos, dovedindu-te a fi rob prea iubit al lui Dumnezeu. Drept aceea, cunoscand si noi marea ta credinta, venim catre tine si cu umilinta te rugam: Izbaveste-ne, Sfinte mucenice Astion, de vesnica moarte, ca impreuna sa-I cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
Dorind, sfinte Astion, sa petreci viata ingereasca, ai parasit casa parinteasca si te-ai salasluit in cetatea Halmyrisului, unde te-ai aratat mare facator de minuni. Caci mergand spre Dunare, ai intalnit un om cu duh necurat, pe care indata l-ai izbavit cu rugaciunile tale si cu semnul sfintei cruci. Iar noi, minunandu-ne de unele ca acestea, cantam asa:
Bucura-te, ca ai fost inger pamantesc;
Bucura-te, cel ce esti om ceresc;
Bucura-te, ca prin smerenie cele inalte ai dobandit;
Bucura-te, ca pe vrajmas cu semnul crucii l-ai biruit;
Bucura-te, cel ce cu credinta ai savarsit minuni;
Bucura-te, cel ce ai inspaimantat pe pagani;
Bucura-te, de demoni izgonitor;
Bucura-te, mare biruitor;
Bucura-te, de boli vindecator;
Bucura-te, de chinuri izbavitor;
Bucura-te, grabnic ajutatorule;
Bucura-te, al Dobrogei aparatorule;
Bucura-te, sfinte Astioane, doctore fara de arginti si mucenice al lui Hristos!
Condacul 3
Un mare dregator alergand la tine, Parinte Epictet, a ingenuncheat in fata ta, rugandu-te sa-i tamaduiesti fiica paralizata. Iar tu, sfinte, rugandu-te lui Dumnezeu si trupul ei ungandu-l cu undelemn sfintit, indata s-a vindecat. Pentru aceea, parintii impreuna cu tine slaveau pe Dumnezeu cantand: Aliluia!
Icosul 3
Alta data, o femeie oarba a cerut de la tine vindecare, parinte Epictet, plangand si zicand: „Stiu cine esti si cred ca poti multe in fata lui Dumnezeu; de aceea ma rog sa nu dispretuiesti plansul meu si sa nu iei in desert rugaciunea mea.” Iar tu, sfinte, minunandu-te de credinta ei, ai vindecat-o si ea vazand lumina, a slavit pe Dumnezeu, pentru care iti cantam si noi unele ca acestea:
Bucura-te, ajutorul celor ce zac in neputinte;
Bucura-te, mangaierea celor mahniti si intristati;
Bucura-te, cel ce daruiesti lumina orbilor;
Bucura-te, cel ce aduci alinare credinciosilor;
Bucura-te, ca pe multi i-ai vindecat;
Bucura-te, dregatorul catre tine a strigat;
Bucura-te, scapare din ispite;
Bucura-te, dumnezeiescule parinte;
Bucura-te, chip duhovnicesc;
Bucura-te, doctor sufletesc;
Bucura-te, mult laudat ocrotitor;
Bucura-te, al credintei propovaduitor;
Bucura-te, sfinte Epictet, doctore fara de arginti si mucenice al lui Hristos!
Condacul 4
Viforul gandurilor desarte l-ai biruit cu smerita cugetare, caci tanar fiind, intelepciunea varstnicilor ai dobandit, mucenice Astion si ai biruit ispitele vietii acesteia. Pentru aceea te rugam, ajuta-ne sa scapam nevatamati de tulburarea gandurilor si greutatea necazurilor ce vin asupra noastra, ca impreuna sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Avand iubire de oameni, sfinte Astioane, te-ai retras si in taina te-ai rugat Domnului pentru omul cazut de la inaltime, ce zacea aproape mort. Iar Dumnezeu, ascultand rugaciunea ta, indata l-a facut sanatos, pentru care, minunandu-ne, iti cantam unele ca acestea:
Bucura-te, ca pentru omul cazut, in taina te-ai rugat;
Bucura-te, ca pe el de la moarte l-ai scapat;
Bucura-te, temelia vietii ceresti;
Bucura-te, acoperisul casei duhovnicesti;
Bucura-te, cel ce ai trecut prin vamile cele ceresti;
Bucura-te, cel de sanatate datator;
Bucura-te, cel ce pe bolnavi ai ridicat;
Bucura-te, cel ce pe multi ai vindecat;
Bucura-te, preafericite rugator;
Bucura-te, cel mult folositor;
Bucura-te, chip preacurat;
Bucura-te, om prea luminat;
Bucura-te, sfinte Astioane, doctore fara de arginti si mucenice ai lui Hristos!
Condacul 5
Frumusetea chipului si agerimea cugetului tau nu ai voit a le pune in slujba celor pamantesti, preafericite Astioane, ca neamul cel ales si bogatia tatalui tau drept uscaciune socotindu-le, ca un cerb prea sprinten ai alergat spre izvoarele cele pururea curgatoare ale invataturii lui Hristos, pe care si sorbindu-le din buzele preotului Epictet, indata te-ai aprins de dragostea cea dumnezeiasca si fara tagada in numele lui Hristos te-ai botezat, Caruia ii canti acum: Aliluia!
Icosul 5
Intelept fiind, parinte Epictet, te-ai aratat prin credinta copilului celui de cincisprezece ani, care era surd, mut si uscat la trup si vindecandu-l, el ti-a spus asa: „In Iisus Hristos se cuvine noua sa credem, o, prea fericite, caci El aduce oamenilor intotdeauna binefaceri, pana in ziua de azi”. Pentru aceasta, te rugam, parinte, sa primesti de la noi, nevrednicii, unele ca acestea:
Bucura-te, ca izvor nesecat de minuni te-ai aratat;
Bucura-te, ca mutul vindecat, veselindu-se, slava lui Hristos a dat;
Bucura-te, ca vazand minunea, multi din cetate s-au botezat;
Bucura-te, ca prin tine Hristos S-a preamarit;
Bucura-te, ca de dobrogeni esti mult iubit;
Bucura-te, ca romanii au evlavie catre tine;
Bucura-te, ca din intreaga tara vin sa se inchine;
Bucura-te, cel ce grabnic spre ajutor ne esti;
Bucura-te, ca te veselesti cu puterile ceresti;
Bucura-te, cel ce pe copii ii ocrotesti;
Bucura-te, izbavitorul celor umiliti;
Bucura-te, scaparea celor prigoniti;
Bucura-te, sfinte Epictet, doctore fara de arginti si mucenice al lui Hristosl
Condacul 6
Priveghind mereu asupra ucenicului tau Astion, parinte Epictet, si vazand tristetea de moarte ce il stapanea, ai alungat-o de la el, aratandu-i astfel puterea binecuvantarii preotului lui Hristos, pe care o daruieste si noua, pentru a birui indoiala si deznadejdea, ca impreuna cu toti sfintii sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6
Ca pe niste apostoli si ucenici ai lui Hristos v-au primit locuitorii cetatii Halmyris, caci semne si puteri apostolesti ati aratat cu adevarat: pe fata cea paralizata ati facut-o teafara doar cu cuvantul orbului vederea i-ati intors si pe indraciti i-ati slobozit, Pentru aceasta, multime multa se intorcea la Hristos binecuvantand pe Cel ce da oamenilor astfel de puteri, iar pe voi intru acest chip fericindu-va:
Bucurati-va, ca neamul ni l-ati adus la dreapta credinta;
Bucurati-va, ca ati invins prin rugaciune si nevointa;
Bucurati-va, zid al credintei neinvins;
Bucurati-va, al dragostei de Dumnezeu foc nestins;
Bucurati-va, folos deplin crestinilor;
Bucurati-va, ca pilda de vietuire voi ne-ati dat;
Bucurati-va, ca darul vindecarii de la Hristos ati luat;
Bucurati-va, ca de dusmani ne izbaviti;
Bucurati-va, ca de ispite ne feriti;
Bucurati-va, ca dulceata vietii trecatoare nu o ati indragit;
Bucurati-va, ca bratul celui rau voi l-ati zdrobit;
Bucurati-va, ca ura dusmanului cu rabdarea ati biruit;
Bucurati-va Sfintilor Epictet si Astion, doctorilor fara de arginti si mucenici ai lui Hristos!
Condacul 7
Cu cine va vom numara pe voi, preafericitilor, caci chipul cel ingeresc al calugariei purtand, ca niste apostoli Evanghelia ati propovaduit si doctori fara de arginti si facatori de minuni aratandu-va, inca si cununa muceniciei la urma ati luat, incat multe daruri si vrednicii au stralucit intru voi. Pentru aceasta, minunandu-ne, va fericim, cantand: Aliluia!
Icosul 7
Paganul Latronianus, comandantul provinciei, intrand in cetatea Halmyrisului a inceput prigoana impotriva crestinilor. Iar voi, sfintilor, ati fost parati ca unii care indepartati pe multi de la jertfele idolesti. Drept aceea, ati fost adusi in lanturi in temnita, dar temnita chilie de rugaciune ati prefacut-o si cu bucurie slaveati pe Dumnezeu in psalmi si rugaciuni pentru care si noi va laudam asa:
Bucurati-va, ca pe comandantul pagan cel cu suflet de fiara, l-ati biruit;
Bucurati-va, ca prin mari chinuri pe Hristos L-ati marturisit;
Bucurati-va, ca numele lui Hristos pe pamant L-ati propovaduit;
Bucurati-va, cei ce credinta idoleasca ati surpat;
Bucurati-va, caci cu nadejdea v-ati infrumusetat;
Bucurati-va, caci cu rabdare si dragoste ati biruit;
Bucurati-va, ca temnita biserica ati socotit;
Bucurati-va, ca lanturile nu v-au speriat;
Bucurati-va, ca biciuiri fara de numar ati rabdat;
Bucurati-va, ca prin credinta v-ati incununat;
Bucurati-va, ca in fata lui Latronianus ca soarele ati stralucit;
Bucurati-va, ca din dragoste pentru Hristos mult ati patimit;
Bucurati-va Sfintilor Epictet si Astion, doctorilor fara de arginti si mucenici ai lui Hristos!
Condacul 8
In zori, locul de judecata a fost pregatit, iar comandantul vroia sa va piarda. Atunci din inaltime putere primind si lumina harului stralucind ca soarele pe fetele voastre, sfintilor mucenici, judecatorul nu putea privi spre voi, iar multimea poporului ce era de fata, minunandu-se, a cantat impreuna cu voi lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Cu totul s-a spaimantat tiranul de prea minunata voastra barbatie, sfintilor, si de raspunsurile voastre s-a tulburat, caci cu indrazneala l-ati infruntat, zicand: „Suntem crestini, faca-se voia Domnului nostru cu noi!”. Pentru aceasta va laudam, zicand:
Bucurati-va, ca pentru Dumnezeu, toate durerile desfatari le-ati socotit;
Bucurati-va, ca rabdand chinuri, din dreapta credinta nu v-ati clintit;
Bucurati-va, foc nestins al dragostei dumnezeiesti;
Bucurati-va, ca prin rabdare ati uimit cetele ingeresti;
Bucurati-va, ca de curajul vostru paganii au ramas fara de glas;
Bucurati-va, ca nu v-ati spaimantat cand trupul vi l-au ars;
Bucurati-va, ca prin aceasta, cununa muceniceasca ati agonisit;
Bucurati-va, ca ura dusmanului sufletelor cu barbatie ati biruit;
Bucurati-va, invingatori ai stapanirii iadului;
Bucurati-va, mostenitori ai frumusetii raiului;
Bucurati-va, ca focul inimii voastre luminator al Dobrogei a fost;
Bucurati-va, margaritare de pret ale Bisericii lui Hristos;
Bucurati-va Sfintilor Epictet si Astion, doctorilor fara de arginti si mucenici ai lui Hristos!
Condacul 9
Pe scandura fiind schingiuiti, sfintilor mucenici, tiranii v-au sfasiat cu carlige de fier, cu faclii aprinse v-au ars trupurile si in cazane cu smoala clocotita v-au aruncat. Insa credinta voastra cea catre Domnul din toate chinurile v-a scos nevatamati si, neincetat marturisind pe Hristos, ati fost inchisi din nou in temnita. Vazand aceste lucruri mai presus de intelegere, ne minunam si cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
Ritorii cei mult vorbitori raman ca niste pesti fara de glas si nu pricep a spune cum voi, sfintilor mucenici, in trup omenesc vietuind, ati biruit chinurile mai presus de fire, facandu-va urmatori ai lui Hristos. Iar noi, preaslavind pe Domnul, Cel ce v-a intarit pe voi, laudam vitejia voastra si cu multumire graim asa:
Bucurati-va, frumusetea cea mare a neamului romanesc;
Bucurati-va, flori binemirositoare din manunchiul mucenicilor dobrogeni;
Bucurati-va, ca pentru slava si cinstea Imparatului ceresc ati luptat;
Bucurati-va, cei ce chinuri infricosatoare ati rabdat;
Bucurati-va, robi credinciosi ai Domnului, care toata voia Lui ati implinit;
Bucurati-va, cei ce inaintea stapanitorilor Adevarul ati marturisit;
Bucurati-va, cei ce vergile de frasin, in cununi de mucenicie le-ati prefacut;
Bucurati-va, ca Domnului prea iubiti fii v-ati facut;
Bucurati-va, propovaduitori fierbinti ai dumnezeiestii credinte;
Bucurati-va, ca ati infruntat maniile aprinse;
Bucurati-va, mostenitori ai bunatatilor celor vesnice;
Bucurati-va, grabnici rugatori pentru mantuirea noastra;
Bucurati-va Sfintilor Epictet si Astion, doctorilor fara de arginti si mucenici ai lui Hristos!
Condacul 10
Auzind unul dintre anchetatori, pe nume Vigilantius, cum pusi fiind la Chinuri, voi, sfintilor, nu ati incetat timp de 30 de zile a marturisi pe Hristos si auzind inca si cuvantul vostru cum ca oricine crede in Hristos va avea viata vesnica, nu s-a putut opri si a marturisit pe Hristos cu glas mare si venind la voi in inchisoare, a cerut botezul si impreuna cu voi a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10
Ca un adevarat parinte duhovnicesc ai indrumat pasii ucenicului tau Astion, spre Tatal cel ceresc, parinte Epictet, ca in clipa despartirii de lumea aceasta te-ai ingrijit mai intai de ucenicul tau iubit, pentru care invredniceste-ne si pe noi acestei iubiri parintesti, ca sa va cantam unele ca acestea:
Bucurati-va, cei ce cununi nevestejite ati primit;
Bucurati-va, cei ce in trupurile si in sufletele voastre, pe Dumnezeu L-ati preamarit;
Bucurati-va, ca mainile voastre la lucrarea faptelor bune le-ati ridicat;
Bucurati-va, ca pasii judecatorului pe calea cea adevarata ati indreptat;
Bucurati-va, cei ce nu v-ati lipit inima catre bogatie sau desfatare lumeasca;
Bucurati-va, ca la cele ceresti si la bucuria cea vesnica ati cugetat;
Bucurati-va, marturisitori ai dreptei credinte;
Bucurati-va, vrednici urmasi ai Apostolilor;
Bucurati-va, ca si in temnita ati facut ucenici;
Bucurati-va, ca in ceata mucenicilor cu bucurie ati fost primiti;
Bucurati-va, ca in rai cu sfintii va odihniti;
Bucurati-va Sfintilor Epictet si Astion, doctorilor fara de arginti si mucenici ai lui Hristos!
Condacul 11
Pe cand sfintii martiri rabdau cumplite chinuri in numele Iui Hristos, un calator din tara lui Astion, vazandu-l in fata scaunului de judecata si cunoscandu-l, degraba a dat de veste parintilor acestuia. Si venind ei in Halmyris, dupa martirajul sfintilor, au auzit despre faptele minunate ale fiului lor si primind botezul, au slavit pe Dumnezeu, cantandu-I: Aliluia!
Icosul 11
De tatal tau, Alexandru si mama ta, Marcelina, sfinte Astion, cu multa dragoste te-ai ingrijit. Precum odinioara Iisus a incredintat-o pe Maica Sa apostolului Ioan, asa si tu, sfinte, aratandu-te in vis lui Vigilantius, i-ai incredintat pe parintii tai. Acestia, impreuna cu sfintitul preot Bonosus, au mers apoi la maritul episcop Evanghelicus, rugandu-l sa-i boteze, si acesta, bucurandu-se intru Domnul, a savarsit Sfanta Taina; iar de la noi auzi unele ca acestea:
Bucura-te, ca pe parintii tai din paganatate i-ai scapat;
Bucura-te, ca si ei haina botezului au imbracat;
Bucura-te, ca din intristare tu i-ai izbavit;
Bucura-te, ca prin credinta ei te-au regasit;
Bucura-te, stalpul cel drept al monahilor;
Bucura-te, cinstea si podoaba credinciosilor;
Bucura-te, linistitorul sufletelor tulburate;
Bucura-te, ridicarea celor cazuti in pacate;
Bucura-te, fierbintele nostru ajutator;
Bucura-te, doctor tamaduitor;
Bucura-te, ca ai fost desavarsit in viata calugareasca;
Bucura-te, ca te-ai invrednicit de cununa muceniceasca;
Bucura-te, sfinte Astioane, doctorule fara de arginti si mucenic al lui Hristos!
Condacul 12
Dupa taierea capetelor, trupurile voastre, sfintilor mucenici, s-au facut albe la vedere precum zapada, iar cei ce erau stapaniti de vreo slabiciune trupeasca sau sufleteasca, atingandu-se de ele cu credinta si cu dragoste, degraba se indeparta de la ei toata suferinta si durerea. Pentru aceasta, crestinii, cu evlavie, au luat sfintele voastre moaste, le-au asezat intr-o cripta, peste care au inaltat in Halmyris o mareata biserica in cinstea voastra, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Venind popoarele barbare peste cetatea Halmyrisului, biserica in care se aflau sfintele voastre moaste a fost distrusa, dar prin purtarea de grija a lui Dumnezeu ele au scapat nevatamate, iar acum, dupa saptesprezece veacuri, ca un soare duhovnicesc au rasarit din pamant spre luminarea si mangaierea noastra. Iar noi, stiind multimea de tamaduiri ce s-a facut prin sfintele voastre moaste in vremurile de demult, cu dragoste cuprinzandu-le si sarutandu-le, cu bucurie mare nu ne pricepem a grai decat acestea:
Bucurati-va, ca cinstitele voastre moaste nevatamate au scapat;
Bucurati-va, ca la Praznicul Adormirii Maicii Domnului ele s-au aflat;
Bucurati-va, ca in Dobrogea, sfantului apostol Andrei i-ati fost urmatori;
Bucurati-va, ca dupa voi si mucenicii Zotic, Atal, Camasie si Filip au fost marturisitori;
Bucurati-va, cu sfintii Gherman si Ioan Casian in ceruri locuitori;
Bucurati-va, sfatuitori ai preotilor si monahilor povatuitori;
Bucurati-va, buni carmaci, care de potopul pacatelor ne feriti;
Bucurati-va, povatuitori credinciosi, cei ce ne indreptati pe noi la patria cereasca;
Bucurati-va, ca prin voi, Treimea a fost propovaduita;
Bucurati-va, ca prin voi, Unimea a fost preamarita;
Bucurati-va, lauda neamului crestinesc;
Bucurati-va, ca toti credinciosii Dobrogei va cinstesc;
Bucurati-va, Sfintilor Epictet si Astion, doctorilor fara de arginti si mucenici ai lui Hristos!
Condacul 13
Mult-patimitorilor pentru Hristos, sfintilor mucenici Epictet si Astion, primiti acum aceasta rugaciune de la noi, cei ce plecam genunchii inaintea sfintei voastre icoane si precum ati luminat ochii orbilor si ati daruit vindecare slabanogilor, tot asa tamaduiti-ne si pe noi de toata neputinta trupeasca si sufleteasca. Paziti-ne de tot raul cel aducator de moarte trupeasca si sufleteasca si din tot necazul grabnic ne izbaviti, pe noi cei care cinstim pomenirea voastra si marturisim minunile pe care cu puterea Sfintei Treimi le savarsiti celor ce cu credinta canta lui Dumnezeu: Aliluia!
(Acest Condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarasi Icosul intai si Condacul intai.
Rugaciune catre Sfintii Mucenici Epictet si Astion
Sfintilor Mucenici Epictet si Astion, cautati acum spre noi, cei ce cu umilinta cadem inaintea sfintei voastre icoane si cinstim sfintele voastre moaste si ca unii ce v-ati invrednicit de mare cinste inaintea Atotputernicului Dumnezeu, rugati-va Acestuia sa ne izbaveasca de toate necazurile si primejdiile si sa dea iertare de pacate sufletelor noastre. Si ca cei ce sunteti podoaba si ocrotitorii tinutului Dobrogei, impreuna cu sfintii martiri Zotic Atal, Camasie si Filip, purtati de grija multimii credinciosilor ce va aduc voua cinstire.
Primiti acum prinosul nostru de dragoste, lauda si multumire catre milostivul Dumnezeu si prin darul celui Atotputernic, vindecati bolile noastre sufletesti si trupesti, dupa cum ati vindecat si copila acelui mare dregator. Si precum in timpul vietii voastre multime de oameni ati vindecat, asemenea vindecati si sufletele noastre cele asuprite de patimi si dureri. Si dupa cum prin viata curata, credinta si sfanta nevointa, ati biruit puterea vrajmasilor diavoli si ati castigat mila Dumnezeului nostru Celui in Treime slavit, asa si pe noi intariti-ne in credinta si ajutati-ne sa fim biruitori in lupta cu pacatul, spre castigarea virtutilor in locasurile ceresti. Ca impreuna cu voi sa cantam lui Hristos Dumnezeu in Imparatia cea fara de sfarsit, ca Lui I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Cel fara de inceput al Lui Parinte si cu Preasfantul si Bunul si de viata Facatorul Lui Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin!
***
Sfintii Mucenici Epictet si Astion sunt cei mai vechi martiri din tara noastra, atestati de izvoarele aghiografice. Ei au patimit in anul 290, ca urmare a persecutiei lui Diocletian (284-305). Sfintii Epictet si Astion au primit moartea martirica in cetatea Halmyris, vechea cetate crestina asezata pe malurile Dunarii ce se numea in antichitate "Almyra“.
Sfantul Epictet era originar din partile Rasaritului. A primit harul preotiei si s-a invrednicit de darul vindecarii orbilor, ologilor si a celor demonizati.
Sfantul Astion era nepotul senatorului roman Iulian. Se converteste la crestinism in urma intalnirii cu preotul Epictet si impreuna cu acesta ajunge in cetatea Halmyris. Mai tarziu si tanarul Astion se invredniceste de darul facerii de minuni, tamaduind un indracit si facand sanatos pe un om ce cazuse de la inaltime si ramasese aproape mort.
In acel timp, soseste in Halmyris comandantul Latronianus. Acesta afla ca in oras au ajuns doi straini care prin cuvantarile lor au facut pe multi sa renunte la cinstirea zeilor. La porunca lui Latronianus, Epictet si Astion sunt arestati si intemnitati.
Nu si-au facut cunoscute rudele si nici locul de natsere, ci doar faptul ca sunt crestini. Au fost supusi la diferite chinuri, dar in urma lor au ramas nevatamati. In urma acestor minuni, comandantul a poruncit sa nu li se dea hrana si apa timp de 30 de zile. Vor iesi biruitori si dupa cele 30 de zile de infometare.
Latronianus, vazand ca nu-i poate invinge in nici un fel, a poruncit ca celor doi sfinti sa li se taie capul. Astfel, pe 8 iulie i s-a taiat mai intai capul lui Astion si apoi si preotului Epictet. Din actul martiric reiese ca trupurile celor doi erau albe ca zapada si ca cei ce se atingeau de ele primeau vindecare de orice boala erau cuprinsi. Trupurile acestora au fost ingropate de crestini.
Dupa Edictul de la Milan, din anul 313, trupurile Sfintilor Epictet si Astion au fost ingropate in cripta bazilicii episcopale din Halmyris. Au ramas necunoscute celorlalti crestini, pana in data de 15 august 2001, cand ele au fost descoperite si depuse in Catedrala arhiepiscopala din Constanta. In prezent, moastele Sfintilor Epictet si Astion sunt prezente in Manastirea Halmyris, iar la Constanta au ramas doar cateva particele din sfintele lor moaste.
Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Mare Mucenic Procopie;
-Sfantul Procopie din Ustiug,cel Nebun pentru Hristos (+1303)
- Sfintei Teodosia, mama Sfantului Procopie;
- Sfintilor doi tribuni Antioh si Nicostrat;
- Sfantului Mucenic Avda;
- Sfantului Teofil;
- Sfantului Mucenic Anastasie din Ioanina.
-Sf Cuv.Teofil Izvoratorul de Mir din Macedonia
Maine, facem pomenirea Sfintilor Mucenici Pangratie si Chiril.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
