Manastirea Plataresti - Calarasi-Bucuresti

Manastirea Plataresti este o manastire ortodoxa, aflata in comuna Plataresti, judetul Calarasi, la mica distanta de Bucuresti. Monument istoric si de arhitectura religioasa, manastirea din Plataresti a fost infiintata in anul 1642, de catre domnitorul Matei Basarab si sotia sa, Elena. Aceasta manastire este o ctitorie a domnitorului Matei Basarab, ridicata in amintirea unei lupte din 1632, cu tatarii. Ansamblul monahal cuprinde zidul de incinta, chiliile, casa domneasca si alte aneze, in centru aflandu-se Biserica Sfantul Mercurie, construita intre anii 1642-1646.

Lunga domnie a lui Matei Basarab a fost o epoca de mare crestere religioasa culturala, asa cum o arata numarul foarte mare de ctitorii voievodale, biserici, manastiri si case domnesti. Opera de ctitor a lui Matei Basarab se remarca prin faptul ca a reusit aduca pe pamantul tarii tot ceea ce considera ca este mai demn de a fi luat in seama la vremea respectiva din bogatia cultural-artistica a altor tari. El este socotit, alaturi de Sfantul Stefan cel Mare, unul dintre cei mai mari ctitori de biserici crestine din tara noastra.

Manastirea Plataresti - troita din sat

Manastirea Sfantul Mercurie - Plataresti este un monument remarcabil prin clara compozitie a formelor arhitecturale. La sfintirea bisericii au fost prezenti chiar domnitorul Matei Basarab si Elena Doamna. In Sfantul Locas se mai pastreaza si astazi portiuni din pictura originala, ca de pilda tablourile votive, care reprezinta pe domnitorul-ctitor, cu familia sa, pe marele ispravnic Albu Cluceru, care se si afla inmormantat in biserica, jupan Barbu, fratele voievodului si alti dregatori din vremea lui Matei Basarab, precum si chipul primului egumen, parintele Vasile.

Manastirea Plataresti - troita din sat:

Biserica si ulterior satul Plataresti isi trag numele de la primul egumen grec al manastirii, Plastara. De asemenea satul vecin - Podul Pitarului - aminteste de unul dintre ispravnicii ctitoriei, mentionat in textul pisaniei, Mitrea Pitarul. Manastirea se afla in apropiere de Manastirea Cernica, la aproximativ 15 kilometri, pe drumul spre Oltenita. Se poate ajunge aici cu transportul in comun, din Bucuresti, sau cu trenul.

Manastirea Plataresti - scurt istoric

Manastirea Plataresti, ctitorie a domnitorului Matei Basarab, este unul dintre cele mai frumoase monumente istorice din zona Bucurestiului, din secolul al XVII-lea. Referitor la intemeierea manastirii, traditia locului pastreaza exista mai multe ipoteze. Conform uneia dintre ele, domnitorul Matei Basarab ar fi ridicat manastirea pentru pomenirea celor cazuti in lupta de la Nenisor - Armasesti, impotriva lui Vasile Lupu, acesta fiind ajutat de tatari.

Dupa alta versiune, Manastirea Plataresti a fost ridicata in amintirea unei lupte cu tatarii, veniti sa ajute pe Radu Ilias, pretendent la domnie, in anul 1632. In traditia populara se regasesc elemente legate de acele evenimente: lacul din apropierea manastirii, numit "al tatarului" si stejarul langa care s-ar fi odihnit, dupa lupta, domnitorul Matei Basarab.

Manastirea Plataresti

Prima versiune aspra intemeierii este mai veridica, tinand seama de data ctitoriei, anul 1640, la scurta vreme de la victoria de la Nenisor, cat si de relatarea lui Paul de Alep, care a vizitat Manastirea Plataresti, in anul 1657, si care, printre altele aminteste de hramul manastirii, "Sfantul Mucenic Mercurie", sfant militar caruia i se aduce lauda pentru biruinta: "Ni s-a spus ca intr-unul din razboaiele sale cu Vasile Voievod, purtat in acest loc, el - Matei Basarab - a chemat in sprijinul sau rugaciunile Martirului - Sfantul Mercurie, care i-a aparut in vis si l-a insotit cu barbatie si cu tarie. In ziua urmatoare, cand s-a trezit din somn, a pus pe goana dusmanii sai cu mare rusine si infrangere, si drept aceea el a ridicat aceasta manastire." (Nicolae Iorga, "Calatori straini", VI).

Manastirea Plataresti este ultima mentionata din randul acelora zidite de "iznoava de intemei" in hrisovul din 27 noiembrie 1640, in care domnitorul intoarce manastirile inchinate de "mitropoliti si domni, oameni straini" ca "metoase dajnice la manastiri din Tara Greceasca si de la Sfanta Gora" deci manastirea dateaza inainte de anul 1646, cel mentionat in pisania bisericii.

Manastirea Plataresti

Pisania bisericii, sapata in piatra si asezata deasupra usii de intrare, este primul izvor scris care da informatii asupra manastirii. Este scrisa cu caractere chirilice, intr-o limba romana simpla: "Cu buna vrerea lui Dumnezeu ridicatu-au aceasta santa si dumnezeiasca manastire din temelie luminatul Domn Io Matei Basarab Voievod si doamna Elina intru lauda Sfantului slavit si mare mucenic Mercurie ca sa fie pomenit intru veci de veacu la rapaosul sufletelor, intru odihna dreptilor nesfarsita. Ispravnic au fost Pan Albu cluceriu; dupa moartea lui fost-au tatal lui pan Mitrea pitariul; igumen Vasile, aprilie 3 vleat 7154 (1646), pisal Pop Gheorghe."

Asezarea manastirii la sud de Bucuresti se integreaza nu numai unui program cultural dar si unui plan strategic. La inceputul domniei sale probabil la dorinta Portii Otomane, Matei Basarab nu a parasit Bucurestii, ulterior insa si-a schimbat resedinta la Targoviste. Orasul Bucuresti devenit mare centru mestesugaresc, era, din punctul de vedere al turcilor, o cetate de scaun mai usor de supravegheat.

Manastirea Plataresti

Pentru a fortifica aceasta zona de campie deschisa atat de des cotropita (la sud de turci iar la nord-est de tatari) Matei Basarab a intarit vechile lacasuri si curti boieresti, presarand tinutul cu noi biserici de manastire inchinate unor Sfinti Militari sau Sfintilor Arhangheli. Regiunea putea fi supravegheata in nord de la Manastirea Caldarusani (1637), intarita ca o cetate sau de la Manastirea Gherghita (1641) unde se pastra permanent o garnizoana.

In anul 1640, voievodul recladeste cetatea Giurgiului, iar intre anii 1646-1648, Doamna Elena ctitoreste Manastirea Negoiesti, inconjurata cu ziduri de aparare si avand un turn-clopotnita de unde se putea supraveghea tinutul mlastinos al Mostistei si confluenta Argesului cu Dunarea.

Manastirea Plataresti

Manastirea Plataresti este inzestrata de domnitorul Matei Basarab si de boieri cu mosii, padure si familii de robi, insa este devastata in repetate randuri de catre ostile otomane si tataresti. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, in cladirile manastirii isi avea sediul trupele austriece si apoi trupele ruse angajate in luptele pentru ocuparea cetatilor turcesti de la sud de Dunare.

De-a lungul timpului biserica a suferit mai multe modificari. Astfel turla de pe naos a cazut intre 1802 si 1838, ulterior executandu-se un turn orb pe baza fostei turle si un al doilea turn peste cele patru calote ale pronaosului si pridvorului. Fatada de vest a fost modificata pe la mijlocului secolului al XIX-lea. La inceputul secolului al XIX-lea o regasim functionand ca manastire, biserica insa fiind lipsita de turle, cazute probabil la cutremurul din 1802, acoperita cu sindrila si chiliile in mare parte stricate, avand nevoie de reparatii capitale.

Manastirea Plataresti

In anul 1836, manastirea este preluata de Departamentul Credintei, care o transforma in inchisoare de femei, stare ce dureaza pana in anul 1844, cand averea manastirii este transferata Mitropoliei Tarii Romanesti. Manastirea a fost sub autoritatea Mitropoliei Ungro Vlahiei pana in anul 1863, cand, in urma secularizarii averilor manastiresti, a fost transferata statului, functionand doar ca biserica de parohie.

In timpul primului razboi mondial biserica manastirii a fost transformata in depozit de alimente. Trupele de ocupatie bulgare si germane au distrus cea mai mare parte a bunurilor, iar arhiva manastirii a fost pusa pe foc. In perioada interbelica au loc lucrari de consolidare in urma unui recent cutremur si de modificare a ferestrelor. In anul 1930, patriarhul Miron Cristea redeschide manastirea, infiintand aici atelierele de lumanari ale Patriarhiei.

Intre anii 1960 si 1989, in timpul regimului comunist, manastirea este transformata in spital de alienati mintal, biserica - delimitata de restul ansamblului printr-un gard de placi de beton - ramanand ca biserica de parohie.

Manastirea Plataresti

Din anul 1985 se lucreaza la studiul istoric si proiectul de restaurare a bisericii de catre o echipa a Ministerului Culturii condusa de domnul arhitect Mihai Opreanu. Executia dureaza din 1991-1992 pana in 1997. Acum se renunta la cele doua turnuri oarbe de pe naos si pronaos construite la restaurarile anterioare, revenindu-se la turla care incadreaza biserica in stilul bisericilor din epoca sa (turla inalta de 18 metri). Au loc lucrari de consolidare si tot acum se revine la aspectul exterior cu caramida aparenta renuntandu-se la straturile de tencuiala. Are loc de asemenea restaurarea picturii din pronaos si a catapetesmei, pictura din naos, altar si pridvor neavand valoare istorica.

Manastirea este reinfiintata in anul 2000, ca manastire de maici, schimbandu-i-se alternativ destinatia (in 2004 devenind de calugari, iar in prezent de maici) si se incep demersurile pentru aprobarea restaurarii corpurilor de chilii si pentru retrocedarea terenurilor manastirii. Restaurarea incepe abia in anul 2007, cu corpul de nord, al doilea ca valoare istorica dupa Casa Domneasca, urmand a fi finalizata pana la sfarsitul anului 2008.



Manastirea Plataresti - Sfantul Mucenic Mercurie

In prezent manastirea nu dispune de posibilitati de cazare. Slujbele se desfasoara dupa randuiala calugareasca: cele 7 laude zilnic si Sfanta Liturghie, in 5 zile din saptamana, savarsite de vietuitoarele manastirii si de cei doi preoti slujitori. Biserica serveste si ca biserica de parohie, din dispozitia Preasfintitului Damaschin, episcopul Sloboziei si Calarasilor, incepandu-se demersurile pentru constructia unei biserici parohiale.

Pana astazi, la Manastirea Plataresti, s-a pastrat porunca de ctitor a lui Matei Basarab: "Ca cei ce vor carciumi si se vor vinde manastirea si vor calca acest hrisov sa fie blestemati. Blestem.. cu mana noastra am iscalit si pecetea cea mare a tarii noastre a o lega spre porunca."



Manastirea Sfantul Mercurie din Plataresti - arhitectura si podoabe



In ansamblu biserica are proportii robuste, inscriindu-se intr-o tipologie de influenta sarbeasca, apropiata, prin proportionarea si compozitia volumelor, de traditia bizantina. Dupa Nicolae Ghica-Budesti, Biserica din Pataresti se inscrie intr-o serie care incepe cu Manastirea Dealu (1502) si din care mai fac parte: Manastirea Bucovat (1570), Manastirea Tutana (1589), Manastirea Arnota (1633), Manastirea Brebu (1650), Manastirea Gura Motrului (1653), Manastirea Clocociov.

Caracterul comun al acestor biserici este pronaosul impartit in doua prin printr-un arc longitudinal. Cele mai multe au sau au avut doua turle gemene pe pronaos, ceea ce nu este exclus sa se fi intamplat si la Manastirea Pataresti, cel putin in intentia initiala. La toate aceste biserici naosul este treflat si are turla la origine. Zidurile bisericii au o grosime de aproximativ un metru, fapt ce le-a facut sa supravietuiasca diferitelor cutremure. Dimensiunile generale ale bisericii sunt 19,7 metri lungime si 10,2 metri latime, la absidele naosului.

Configuratia caracteristica pilastrilor cu fetele laterale in retrageri succesive, in plane radiale, nu paralele, a permis reconstituirea cu certitudine a formei turlei initiale, despre care nu s-a gasit nici un iconografic sau descriptiv. Se pastreaza decoratia initiala din secolul al XVII- lea. Invelitoarea turlei cat si a sarpantei a fost refacuta din olane.

Ansamblul pictural este minunat. Pictura interioara a bisericii dateaza din anul 1649, an consemnat pe un "filacteriu" aflat in portretul egumenului Vasile din pronaos. Pictura originala s-a pastrat insa numai in pronaos, iar in restul bisericii pictura este realizata din nou in anul 1990, fiind insa de un slab nivel tehnic si artistic.

Manastirea Plataresti - Familia Brancoveneasca



Pictura din pronaos este unul din rarele exemple de pictura de la jumatatea secolului al XVII-lea din Tara Romaneasca. Chipurile impresioneaza prin sinceritatea si minutiozitatea observatiei. Culorile de esenta nobila se imbina armonios si scot in relief viata de care sunt insufletite personajele si compozitiile. Superioara decorurilor din Manastirea Arnota si Manastirea Plumbuita, pictura bisericii din Plataresti ramane un document istoric si o marturie a amurgului traditiei artistice a Tarii Romanesti.



In primul cadru pe peretii de vest si partial cei de sud si de nord sunt infatisate chipurile in picioare ale ctitorilor: Jupan Barbu, fratele domnitorului Matei Basarab, Calea, sora domnitorului, Stanca, nepoata a acestuia si copii Stanco si Valsan. Separat sunt zugraviti ispravnicii Mitrea Pitarul, fiul sau, Albu Clucerul, si egumenul Vasile.



Portretul domnitorului si al doamnei Elena apareau in naos, fiind insa inlocuite cu o scena liturgica, de catre un pictor grec. Deasupra intrarii spre naos este infatisat Sfantul Mucenic Mercurie, pe tron, incadrat de scene din timpul martiriului sau, iar in restul picturii sunt scene din sinaxarul de peste tot anul.



Alaturi de familia brancovenilor, episcopi, egumeni, duhovnici sau mireni, "cinstiti si socotiti svetnici, dregatori si judecatori a toata masura, tocmitorii tarii si tuturor boierilor mari sau mici", au daruit manastirii clopote si icoane aurite, turme de vite si pamanturi.

In catapeteasma se afla patru icoane daruite de Matei Basarab manastirii: Domnul Iisus Hristos, Maica Domnului cu Pruncul, Sfantul Mare Mucenic Mercurie si Sfantul Mare Mucenic Dimitrie. Celelalte icoane ale catapetesmei sunt mai recente si inferioare ca realizare artistica.

Manastirea Plataresti



Actualele clopote au fost cumparate de enoriasii satului prin staruinta preotului paroh Mihail Platareanu (1878-1924). Manastirea avusese doua clopote daruite de Alexandru Ioan Cuza, in anul 1863 (drept despagubire pentru averile secularizate) care insa au fost luate de nemti in primul razboi mondial.



In arhiva bisericii nu s-a pastrat nici un document mai vechi in legatura cu Manastirea Plataresti. Se pastreaza insa 10 minee cu litere grecesti tiparite la Constantinopol, in 1843, un triod cu litere grecesti tiparit la Venetia in anul 1839, de asemenea un penticostar din 1820, o cazanie, un tipic, un octoih si 11 minee, toate scrise cu litere chirilice, in prezent aflate la Muzeul de Istorie din Slobozia.

I.Stan :

Am fost si eu de curand la aceasta Manastire. Se ajunge pe drumul spre Cernica. De la Manastirea Cernica au pus indicatoare si nu te poti rataci. Drumul este asfaltat doar un sector de drum, cam 10 km se merge pe drum de tara dar acceptabil. Manastirea este foarte frumoasa, dar in ruina. Am inteles ca in prezent sunt 9 maicute care se lupta sa readuca acel loc la frumusetea de odinioara. Este pacat ca un asemenea monument a fost lasat in paragina. Cei care aveti posibilitatea financiara, mergeti si acordati un spriin maicutelor! Chiar au nevoie! Binecuvinteaza Doamne pe cei ce iubesc podoaba casei Tale!

(Postat la 2010-09-08 16:52)



sursa:CrestinOrtodox.ro

Manastirea Slobozia - Sfintii Voievozi

EPISCOPUL DAMASCHIN CORAVU – DE VREDNICĂ POMENIRE!- DESPRE ROLUL EPISCOPULUI. CUVÂNT ÎMPOTRIVA GLOBALIZĂRII ŞI A ECUMENISMULUI SINCRETIST, CARE LA VREMEA ÎNTRONIZĂRII SALE (25 MARTIE 2000) A STÂRNIT REACŢII.

februarie 3, 2011 Aetos33 (Ziua inmormantarii  IPS Bartolomeu Anania)

Prea Fericirea Voastră,

Înalt Prea Sfinţiile şi Prea Sfinţiile Voastre,

Prea Cuvioşiile şi Prea Cucerniciile Voastre,

Distinşi reprezentaanţi ai autorităţilor centrale şi locale de stat,

Iubiţi credincioşi,

„În această atmosferă de înălţare spirituală, care s-a creat astăzi în această catedrală voievodală prin săvârşirea sfintelor slujbe, îndeosebi a Sfintei Liturghii, doresc să mulţumesc Atotputernicului şi Milostivului Dumnezeu pentru marea Sa bunătate pe care a arătat-o acum faţă de smerenia mea, încredinţându-mi spre păstorire o Biserică locală, prin alegerea şi instalarea mea ca ierarh al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor.

Am ascultat cu multă atenţie cele menţionate în Gramata patriarhală şi cuvântul Prea Fericirii Voastre, din care au reieşit marile îndatoriri şi responsabilităţi pe care le are episcopul faţă de Dumnezeu, faţă de Biserică, faţă de oameni şi în mod special faţă de clerul şi credincioşii care i se dau spre păstorire, pentru a-i conduce pe calea mântuirii. Aceste îndatoriri ale episcopului reies din textul Sfintei Scripturi, mai ales din Epistolele Sfântului Apostol Pavel către Timotei şi Tit. Episcopul este doar un iconom şi administrator al tainelor lui Dumnezeu şi este chemat la chivernisirea casei lui Dumnezeu, care „este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului” (Corinteni 4, 1; Timotei 3, 15).

Episcopul Timotei al Efesului este sfătuit prin cuvinte ca acestea: „Dar tu, o omule a lui Dumnezeu… urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat mărturie înaintea multor martori… Să păzeşti porunca fără pată, fără vină, până la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos”. (I Timotei 6,11-12, 14); „Ţine dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinţa şi cu iubirea ce este în Hristos Iisus. Comoara cea bună ce ţi s-a încredinţat, păzeşte-o cu ajutorul Sfântului Duh, Care sălăşluieşte întru noi” (2 Timotei, 1,13-14); „Sileşte-te să te arăţi încercat înaintea lui Dumnezeu, lucrător cu faţa curată, drept învăţând cuvântul adevărului” (2 Timotei, 1, 15); „Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelungata răbdare şi învăţătura… Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin” (2 Timotei 4, 2, 5).

De asemenea, Episcopul Cretei Tit este îndemnat: „pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi… Întru toate arătate pe tine pildă de fapte bune, dovedind în învăţătură neschimbare… (Tit, 1 5, 7).

Sfântul Apostol Petru adresează îndemnuri asemănătoare păstorilor de suflete: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicia, ci cu voia bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste; nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde facându-vă turmei. Iar când se va arăta Mai-marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi”. (Petru 5, 2-4).

La aceste îndatoriri, care sunt valabile pentru toţi episcopii din toate timpurile, socotim că se adaugă şi îndatoririle acestora de a rezolva noile probleme şi provocări care sunt specifice epocii şi spaţiului geografic în care trăiesc aceştia.

Societatea românească de azi se confruntă cu o mulţime de probleme. Biserica şi deci episcopul trebuie să aibă o abordare a acestora, care poate coincide cu cea a Statului sau poate diferi de aceea. Crizei valorilor care caracterizează societatea contemporană, implicit cea românească, Biserica îi opune valorile revelateale moralei creştine care sunt veşnice, pentru că sunt garantate de autoritatea lui Dumnezeu care le-a descoperit. Crizei economice care creează probleme sociale, Biserica îi opune opera filantropică, iar statul cea de asistenţă socială. Baza filantropică creştină o constituie porunca Mântuitorului de a iubi pe aproapele şi a-l ajuta pe cel în lipsuri, El Însuşi identificându-se cu cei în nevoi.

O altă problemă este cea a atitudinii Bisericii, deci şi a episcopului faţă de ecumenism, al cărui scop este realizarea unităţii creştine. Această atitudine, poate fi negativă? Socotim că nu. Mântuitorul doreşte această unitate (Ioan 17,22). Ea însă nu se poate realiza decât prin acceptarea învăţăturii celei adevărate a Mântuitorului şi nu prin impunerea uneia sau acceptarea tuturor doctrinelor diferitelor denominaţiuni creştine. Datoria noastră ca ortodocşi este de a ne păstra credinţa şi a o face cunoscută celorlalţi.

Mondializarea sau globalizarea care urmăreşte în final unitatea politică, economică, culturală şi religioasă a lumii, prin desfiinţarea graniţelor de orice natură dinte oameni este o altă problemă a lumii noastre. Care este atitudinea Bisericii Ortodoxe şi a episcopilor faţă de acest fenomen? Dacă se are în vedere unitatea creaţiei ca operă a lui Dumnezeu, faptul că toţi oamenii au strămoşi comuni cu Adam şi Eva, că în faţa lui Dumnezeu toţi oamenii sunt egali ( Galateni 3, 28) desigur că această mondializare nu poate fi respinsă. Toată nedreptatea şi toate dezbinările sunt rodul păcatului. Dar dacă se are în vedere modul în care se încearcă realizarea mondializării în prezent prin desfiinţarea graniţelor şi barierelor pentru pătrunderea monopolurilor străine în detrimentul economiei locale, printr-un imperialism lingvistic şi cultural, prin realizarea unităţii religioase printr-un sincretism religios, acest lucru Biserica Ortodoxă nu-l poate accepta. Mai ales sincretismul religios. Adevărul este unul singur, mai ales când e vorba de unul religios. Mântuitorul spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6). Nu există mai multe religii sau credinţe adevărate, ci doar una sau cum se exprimă Sfântul Apostol Pavel: „Este un domn, o credinţă, un botez” (Efeseni 4, 5). Atâta timp cât se practică o discriminare a ţărilor sau uniunilor de ţări bogate în detrimentul cetăţenilor ţărilor sărace, cât nu există o egalitate de şanse pentru toţi oamenii Terrei, cât timp se caută distrugerea identităţii personale a fiecărui om, a oricărei colectivităţi naţionale sau culturale, Biserica, episcopul, nu trebuie decât să lupte pentru lichidarea acestor inegalităţi şi nedreptăţi, pentru binele poporului şi şi credincioşilor încredinţaţi spre păstorire, pentru manifestarea diversităţii în libertate a persoanelor, raselor, popoarelor şi naţiunilor, care şi acestea fac parte din rânduiala lui Dumnezeu ca bază a organizării societăţii omeneşti. Mântuitorul trimite pe Sfinţii Apostoli să înveţe „toate neamurile”, pentru a intra în componenţa Bisericii ca neamuri, cu identitatea lor distinctă, specifică., pentru că Dumnezeu „a lăsat ca toate neamurile să meargă pe căile lor”( Fapte 14, 16). Acestea (neamurile) „vor duce slava şi cântarea lor” înaintea Dreptului Judecător (Apocalipsă 21, 26). Manifestarea în libertate a specificităţii persoanelor, popoarelor şi naţiunilor nu infirmă unitatea creaţiei şi răscumpărării oamenilor din robia păcatului de Mântuitorul, după cum Bisericile locale nu infirmă universalitatea sau catolicitatea Bisericii Ortodoxe, care constă în unitatea de credinţă şi trăire în Hristos, în păstrarea comunicării dintre acestea pe întreaga planetă. Pentru aceea socotim că poporul român şi Biserica sa naţională, Biserica Ortodoxă Română, îşi pot aduce aportul lor constructiv la realizarea Uniunii Europene, previzibil de realizat în viitorul apropiat, a structurilor euro-atlantice şi de ce nu, chiar la realizarea unei uniuni a naţiunilor unite la scară planetară, care este de dorit, dar imprevizibil de realizat.



Prea Fericirea Voastră,

Dreptmăritori creştini,

Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor este o eparhie tânără. Înfiinţarea ei este o realizare a Prea Fericirii Voastre, fapt pe care istoria deja l-a consemnat. Ea îşi desfăşoară activitatea mântuitoare pe tritoriul judeţelor Ialomiţa şi Călăraşi, o regiune românească binecuvântată de Dumnezeu cu pământ fertil, cu oameni harnici, iubitori de cultură şi devotaţi fii ai Bisericii strămoşeşti. Cercetările arheologice au scos la iveală dovezi că în această regiune a existat o continuitate de locuire din neolitic până în prezent. Pe parcursul a şase milenii populaţia de aici a trebuit să facă faţă vicisitudinilor timpului cu dese războaie, năvăliri şi migraţii de popoare. Pe aici au trecut împăraţi vestiţi, ca Darius al Persiei sau Alexandru Macedon, care, după ce a trecut Dunărea, pentru a ajunge la o cetate geto-dacă, a trebuit să-şi folosească armata de pedestraşi care să culce la pământ grâul cu suliţele pentru a face loc să treacă armata de călăreţi, ceea ce demonstrează fertilitatea pământului, hărnicia şi vitejia locuitorilor de aici, deoarece, după prădarea doar a unei cetăţi, a renunţat la cucerirea altora.

Creştinismul a pătruns aici din vremea apostolică, dacă nu direct, prin propovăduirea Sfântului Apostol Andrei, cel puţin prin vestirea Evangheliei de către ucenicii acestuia, datorită proximităţii acestor locuri cu Dobrogea, care se numea pe atunci Sciţia Mică. Descoperirile arheologice confirmă continuitatea vieţii creştine de-a lungul timpului. Acestui fapt se datorează ataşamentul locuitorilor de aici faţă de Biserica Ortodoxă, aceeaşi de atunci şi până azi.



Iubiţi credincioşi,

Avem de îndeplinit sarcini multe şi grele. Ele nu pot fi realizate numai de episcop. Nu numai episcopii şi clericii au îndatoriri şi responsabilităţi de îndeplinit, ci şi credincioşii. Biserica nu este alcătuită numai din cler, ci şi din credincioşi. Clerul, în frunte cu episcopii, au responsabilităţi mai mari decât laicii sau simplii credincioşi.

Împreună vom căuta să continuăm, consolidăm şi dezvoltăm cele realizate şi iniţiate în cei şase ani de arhipăstorire aici a Înalt Prea Sfinţitul Nifon.

Voi acorda atenţia cuvenită nevoilor spirituale din eparhie prin intensificarea lucrării instructiv-educative şi misionare de răspândire a cuvântului şi preceptelor morale ale lui Dumnezeu atât în şcoală, cât şi în biserici şi oriunde va fi nevoie, prin construirea de noi lăcaşuri de închinăciune, prin asigurarea cu personal clerical pregătit la toate bisericile şi prin punerea la dispoziţie de cărţi de zidire sufletească. Întotdeauna vă voi pomeni în rugăciunile mele şi vă rog să nu mă uitaţi nici dumneavoastră în rugăciunile de zi cu zi. Avem nevoie de rugăciunile unora faţă de alţii.

Voi căuta să sprijin pe cei care se găsesc în nevoi prin dinamizarea în măsura posibilităţilor, a operei caritabile în eparhie.

Voi căuta să fiu pentru toţi, clerici şi credincioşi, un părinte sufletesc şi vă încredinţez de toată dragostea mea părintească.


Prea Fericirea Voastră,

În încheiere doresc să Vă mulţumesc pentru iniţiativa de a înfiinţa Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor cu şase ani în urmă, pentru a răspunde mei bine la cerinţele religioase ale bunilor credincioşi de pe aceste meleaguri şi pentru efortul pe care l-aţi făcut de a mă instala ca cel de al doilea ierarh al acesteia. Prezenţa Prea Fericirii Voastre aici a dat o strălucire deosebită marelui praznic al Bunei Vestiri. Aceasta va rămâne de neuitat pentru toţi care s-au aflat astăzi aici şi nu numai. Prin actul săvârşit acum am redevenit fiu duhovnicesc al Prea Fericirii Voastre, aşa cum am fost pe perioada cât aţi păstorit Mitropolia Olteniei. Rog pe Bunul Dumnezeu să Vă răsplătească efortul şi Vă promit că nu voi uita cele citite în Gramata patriarhală, că datorez cinstire şi ascultare atât faţă de Prea Fericirea Voastră, cât şi faţă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Datorez recunoştinţă Înalţilor Ierarhi, distinşilor reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi judeţene care m-au onorat cu prezenţa la acest eveniment important din viaţa mea.

Înmânarea Cheii oraşuluii Slobozia, astăzi, cu prilejul instalării mele ca episcop al Eparhiei Sloboziei şi Călăraşilor, de către domnul primar Ioan Pinter, mă îndatorează mult faţă de acest municipiu generos şi, pe lângă mulţumirile cuvenite, promit că voi face tot ce îmi va sta în putinţă să corespund aşteptărilor conducerii şi locuitorilor acestui oraş.

De asemenea, doresc să mulţumesc din inimă Prea Fericirii Sale Hristodulos, Arhiepiscopul Atenei şi al întregii Elade, pentru felicitările şi mesajul transmis cu acest prilej printr-un împuternicit special, părintele profesor Konstantinos Karaisaridis.

Vă mulţumesc tuturor că aţi venit de departe sau de aproape să ne rugăm împreună, în această catedrală, Atotputernicului Dumnezeu, pentru a-L preamări şi a-I cere ajutor”.


Categories: ECUMENISM, ORTODOXIE
 
sursa:http://acvila30.wordpress.com/2011/02/03/episcopul-damaschin-coravu-de-vrednica-pomenire-despre-rolul-episcopului-cuvant-impotriva-globalizarii-si-a-ecumenismului-sincretist-care-la-vremea-intronizarii-sale-25-martie-2000-
 
***

 
Slujbă de pomenire pentru cel de-al doilea ierarh al Eparhiei Sloboziei şi Călăraşilor, Preasfinţitul Damaschin, la un an de la trecerea la Domnul

La un an de la mutarea la cele veşnice a fericitului întru adormire Episcopul Damaschin, cu binecuvântarea Preasfinţitului Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, a avut loc slujba de pomenire a celui de-al doilea ierarh al eparhiei noastre, Preasfinţitul Damaschin.


Rugăciunea de pomenire a adus împreună la Catedrala „Înălţarea Domnului” din Slobozia mai mulţi ierarhi alaturi de PS Vincenţiu - Episcopul Sloboziei şi Calaraşilor: IPS Teodosie - Arhiepiscopul Tomisului, IPS Calinic – Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, PS Casian – Episcopul Dunării de Jos, PS Galaction – Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, PS Visarion – Epsicopul Tulcii şi PS Ambrozie – Episcopul Giurgiului, preoţi şi credincioşi care au fost fii duhovniceşti ai vrednicului ierarh.



Astfel, în ziua de sâmbătă, 17 aprilie, la ora 9:30, a fost săvârşită Sfânta Liturghie la Catedrala unde odihneşte trupul chiriarhului pomenit şi dupa aceea, slujba parastasului.


Vladica Damaschin

***

Manastirea Slobozia este una dintre marile manastiri din sud-estul tarii. Manastirea se afla in campia Baraganului, pe malul stang al Ialomitei, in orasul Slobozia, avand biserica inchinata Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, numiti si "Sfintii Voievozi", si fiind ctitorie a lui Enache Caragea si a voievodului Matei Basarab (1632 - 1654).



Manastirea Slobozia, inchinata Sfintilor Voievozi Mihail si Gavriil, a fost zidita pe o mosie primita de catre postelnicul Enache Caragea, de la Alexandru Ilias, in anul 1616. Pentru a lucra pamantul manastirii, langa manastire sunt adusi mai multi robi, cu aceasta ocazie, ei fiind scutiti de toate darile si taxele. De la "slobozirea" acestora de dari si-a luat si locul numele actual, anume "Slobozia".

De-a lungul vremii, manastirea a purtat mai multe nume, dintre care le amintim pe urmatoarele: "Manastirea Slobozia lui Ianache", "Manastirea Sfintii Voievozi" sau "Manastirea Slobozia Veche". Datorita asezarii manastirii in apropierea drumului national 2A Bucuresti - Constanta, aceasta este usor accesibila tuturor acelora care simt nevoia unui popas duhovnicesc.




Manastirea Sfintii Voievozi din Slobozia - scurt istoric



Jafurile si navalirile paganilor in manastire au dus la pierderea multora dintre vechile documente. Astfel, nu se poate spune nici astazi data exacta a zidirii manastirii. In orice caz, pimul ei ctitor, conform vechilor documente, a fost postelnicul Ianache Caragea, care a mai ctitorit si Manastirea Sfantul Sava, din Iasi. Acesta a ridicat manastirea din Slobozia drept mangaiere pentru credinciosii din satul Vaideei. Dupa zidire, manastirea a fost inchinata Manastirii Dochiariu, din Sfantul Munte Athos.



Cel de-al doilea mare ctitor al Manastirii Slobozia este voievodul Matei Basarab (1632-1654), domn al tarii Romanesti, renumit pentru numarul insemnat de ctitorii bisericesti. Dupa cutremurele din anul 1627, manastirea s-a prabusit. Astfel, noul ctitor va reface in intregime manastirea, cu biserica si incinta. Tot acum va fi adaugat si puternicul zid de caramida, domnitorul daruind manastirii o salba de mosii si danii.



Manastirea Slobozia - Sfintii Voievozi



Potrivit traditiei locului, in anul 1636, slujba de sfintire a manastirii a fost condusa de patriarhul ecumenic dim Constantinopol, impreuna cu mai bine de 500 de preoti, de fata fiind si voievodul.



Tabloul votiv al actualei biserici il infatiseaza pe Matei Basarab tinand in maini o biserica simpla, modesta, in forma de nava, cu o singura turla, lipsita de aspectul monumental si impunator al ctitoriilor voievodale. Din vechea ctitorie s-au pastrat crucea, cele doua icoane de deasupra catapeteasmei si cele patru icoane mari: Domnul Iisus Hristos, Maica Domnului, Sfintii Voievozi si Sfantul Ioan Botezatorul, icoane care se afla pe catapeteasma bisericii de astazi.

Pana in secolul al XIX-lea, in manastire nu sunt amintite lucrari de reparatie sau renovare. Dupa cutremurul din anul 1838, biserica si clopotnita sunt destul de avariate. Cu aceasta ocazie, in anul 1842, egumenul Gavriil de Smirna va rectitori manastirea, mult mai impunatoare decat cea veche.

In perioada comunista manastirea este desfiintata devenind biserica de mir. Prin hotararea Sfantului Sinod, in toamna anului 1993, a fost infiintata Episcopia Sloboziei si CaIarasilor, cu sediul la Slobozia. La 6 februarie 1994, Manastirea Sfintii Voievozi a gazduit instalarea Preasfintitului Nifon, ca primul episcop al Sloboziei si Calarasilor. S-a renovat pictura, s-a reconstruit corpul de chilii de pe latura vestica si s-a reinfiintat asezamantul monahal. Biserica Sfintii Voievozi a devenit catedrala episcopala.

Manastirea Sfintii Voievozi din Slobozia - arhitectura



Biserica din Manastirea Slobozia este o biserica in forma de cruce greaca, avand trei turle, dintre care cea mare din lemn, imbracata fiind in tabla. Ferestrele sunt inalte, cu chenar de piatra simplu. Interiorul bisericii este bine proportionat; pronaosul este despartit de naos prin patru coloane ce sustin cafasul. Naosul are abside laterale, iar o catapeteasma de lemn desparte naosul de absida altarului.



Manastirea Slobozia - Sfintii Voievozi



Ansamblul monahal din Slobozia constituie o simbioza intre stilul bizantin traditional si influentele neo-clasice si romantice neo-gotice. Iconografia este influentata si ea de stilurile occidentale. In pictura se reflecta inclinatia spre scene cu o mare incarcatura emotionala. Ele nu fac o trimitere la dogma crestina, ci sunt mai degraba scene profund umane. Artistul preia din arta realista occidentala anumite elemente de decor, cum ar fi: folosirea excesiva a norilor cu scopul de a delimita o scena si a face ca efectul revelator sa fie continuu.

Manastirea Slobozia - Sfintii Voievozi

Pictura originala era executata in tehnica fresco, cu interventii, in anumite locuri, in tempera, in special in redarea fondurilor. incercari de restaurare au fost efectuate in anii 1900, 1908 si mai ales intre 1935 si 1937, lucrari care au contribuit insa mai mult la deteriorarea decat la restaurarea picturii. intre anii 1995-1997, o echipa de pictori restauratori din partea Ministerului Culturii, de la Directia Monumentelor Istorice, a redat acestui sfant locas stralucirea sa de odinioara.

Un obiect de o valoare inestimabila este chivotul, care contine fragmente de Sfinte Moaste ale unor sfinti precum: Sfantul Ioan Hrisostom, Sfantul Dumitru, Sfantul Ilodor, Sfantul Procopie, Sfantul Artemie, Cinstitul lemn al Sfintei Cruci, Sfantul Pantelimon, Sfantul Haralambie si Sfantul Mercurie. in aceasta racla s-a mai pastrat o batista din panza, brodata cu fire de aur, donata de Elena Doamna, sotia lui Matei Basarab Voda, cu ocazia sfintirii bisericii manastirii, in anul 1636.

Manastirea Slobozia - Sfintii Voievozi

Adresa: strada Manastirii, nr.1, localitatea Slobozia, judetul Ialomita, cod 920 073

Telefon: 0243.235.245



Sursa: CrestinOrtodox.ro

Manastirea Slobozia - Sfintii Voievozi