RUGACIUNE PT DUHOVNICUL MEU

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, care pe desfrânata şi pe tâlharul i-ai primit, primeşte şi rugăciunea mea pentru robul tău, duhovnicul meu LEONTIE, ales de Tine să poarte povara păcatelor mele în faţa Ta, aşa cum Tu porţi povara lumii întregi în faţa Tatălui Ceresc.




Iartă-i toate greşelile lui pentru dragostea şi jertfa stăruitoare ca să pun început bun de pocainţă eu, oaia rătăcită. Cercetează-l degrabă şi vezi nevoile lui.



Vindecă-l de toată boala şi întinăciunea trupească şi sufletească şi de slăbiciunea firii celei căzute.



Izbăveşte-l de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de tot răul şi ispitele ce i-au venit pentru păcatele mele.



Sporeşte-i înţelepciunea, îndelunga răbdare, liniştea, pacea şi mulţumirea sufletească.



Înmulţeşte-i puterea, sporeşte-i blândeţea şi purtarea de grijă şi împlineşte toate cele de folos lui.



Dă-i minte luminată şi pricepere sfântă care se pogoară de la Tine, Împăratul Luminii.



Bine-sporeşte în el Doamne şi dăruieşte-l sănătos, îndelungat în zile, drept învăţănd cuvăntul adevărului Tău.
Amin!
(Metanie)



Împărate Ceresc, Mângâietorule, deschide stavila cerului şi plouă peste duhovnicul meu LEONTIE,belşug de har şi bogată milă.Pogoară-te asupra lui, odihneşte în el pururea şi revarsă peste el mulţimea îndurărilor Tale.
Amin!
(Metanie)

Maica Domnului, acoperă cu Atotputernicul tău Acoperământ pe robul tău, duhovnicul meu LEONTIE, şi roagă-te Bunului Dumnezeu să-l miluiască pentru rugăciunile tale. Izbăveşte-l de toată ispita trupească şi sufletească, curăţă-l, tămăduieşte-l, întăreşte-l şi sănătate deplină dăruieşte-i.
 Amin.
(Metanie)

Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te Domnului să miluiască şi să mântuiască pe duhovnicul meu LEONTIE,pentru rugăciunile tale.



Cuvioase Arsenie cel Mare, roagă-te Bunului Dumnezeu să miluiască şi să mântuiască pe duhovnicul meu LEONTIE,pentru rugăciunile tale.



Cele nouă Puteri Cereşti, Sfinţilor Români – mucenici şi muceniţe, cuvioşi şi cuvioase – Preacuvioşilor Părinţi ai noştri şi sfinţii a căror pomenire se face astăzi, împreună cu toţi sfinţii, rugaţi-vă lui Dumnezeu să miluiască şi să mântuiască pe PARINTELE MEU DUHOVNIC LEONTIE, pentru rugăciunile voastre.
Amin.Amin. Amin!

(Metanii)


(Arhimandrit Sofronie Saharov)



Canon de rugăciune pentru bolnavi




Rugăciunile începătoare:



Doamne miluieşte (de 12 ori)



Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!



Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!



Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru!
Psalmul 50 (de pocăinţă, al lui David, având în minte păcatele tale)



Cântarea 1



De demult, prin marea despărţită cu toiagul, ca prin pustie a trecut Israel şi în chipul crucii, Domnul pregăteşte Calea mântuirii noastre. Să-I aducem cântări de laudă Lui Dumnezeu Cel Minunat, că s-a Preaslăvit.



Milostive Doamne, auzi rugăciunea robilor Tăi care Ţi se roagă! În ziua necazului care a venit peste noi, căzând la Tine Mântuitorule Iisuse Hristoase, ne rugăm Ţie şi cerem Mila Ta. Uşurează boala robului Tău PARINTELE NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE şi zi-ne nouă precum sutaşului: Mergi, că fiul tău este sănătos!



Milostive Doamne, auzi rugăciunea robilor Tăi care Ţi se roagă! Cu rugăciuni şi cereri suspinăm înaintea Ta, Fiule al Lui Dumnezeu şi Te rugăm miluieşte-ne pe noi. Cu cuvântul ridică-l pe cel din pat PARINTELE NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE ca şi pe slăbănogul, zicându-i:
Iertate îţi sunt greşelile tale!



Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Sărutăm cu credinţă Chipul Tău Doamne, Iisuse Hristoase, şi celui bolnav PARINTELE NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE. Te rugăm dăruieşte-i vindecare, cum ai vindecat-o pe sluga sutaşului. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Preasfântă Doamnă Născătoare de Dumnezeu, ajutătoare ştiută a tuturor, nu ne trece cu vederea pe cei care cădem la Tine. Te rugăm ascultă rugămintea noastră şi roagă-L pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru să dăruiască sănătate bolnavuluiPARINTELE NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE, ca împreună cu noi să Te preaslăvească.



Cântarea 3



Cel care dintru nefiinţă pe toate le-ai adus cu Cuvântul zidindu-le, cu Duhul săvârşindu-le, Dumnezeule Preaînalt şi Atotţiitor, întru dragostea Ta mă întăreşte!



Milostive Doamne, auzi rugăciunea robilor Tăi care Ţi se roagă! Cel căzut la pământ în grea suferinţă Ţi se roagă Dumnezeule Multmilostiv, Iisuse Hristoase, şi împreună cu noi Te roagă PARINTELE NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE,să-i dăruieşti sănătate sufletului şi trupului său, precum lui Iezechiel care Ţi se tânguia Ţie.



Milostive Doamne, auzi rugăciunea robilor Tăi care Ţi se roagă! Caută Doamne la smerenia noastră şi nu pomeni fărădelegile noastre şi pentru credinţa bolnavului PARINTELUI NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE,cu cuvântul vindecă-i boala ca şi celui lepros, ca să slăvească, Doamne Dumnezeule, Numele Tău în veci!



Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Biserica pe care ai sfinţit-o Iisuse Hristoase, nu o da spre defăimare, ci ridică-l nevăzut pe cel care se află pe patul durerii, că ne rugăm în ea şi să nu zică cei necredincioşi: Unde este Dumnezeul lor? Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Către Chipul Tău Preacurat, Născătoare de Dumnezeu, ridicând mâinile noastre strigăm: Auzi rugăciunea robilor Tăi şi mântuieşte-l pe cel care zace în boală,PARINTELE NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE,ca ridicându-se din suferinţă, să împlinească făgăduinţele făcute pe patul durerii!



Sedealna



Pe mine cel care zac rănit de patimi în patul păcatului, cercetează-mă şi vindecă-mă ca pe soacra lui Petru şi ca pe cel slăbănog care şi-a luat patul şi s-a dus! Te rugăm, Doamne, cercetează-l pe cel bolnav PARINTELE NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE şi milostiveşte-Te de el, Dumnezeule Multmilostiv, Care ai purtat suferinţele neamului nostru!

Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cel care permiţi bolile şi le tămăduieşti, Cel care dai iertare tuturor celor care se pocăiesc de păcate, Unule Iubitorule de oameni Numai pe Tine, Te ştim Răbdător şi Milostiv, Doctor al sufletelor şi al trupurilor noastre. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Pe pat aflându-mă eu păcătosul plâng.
Dăruieşte-mi iertare, Doamne Dumnezeule şi mă ridică din boala aceasta şi de păcatele săvârşite în tinereţe, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, slobozire dăruieşte-mi. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Milostiveşte-Te şi mă mântuieşte, ridică-mă din patul durerii, că a slăbit tăria mea şi cu totul sunt cuprins de necaz. Maica Domnului Preacurată, vindecă suferinţele cumplite,ALE SLUJITORULUI TAU,PR.LEONTIE, că Tu eşti Ajutătoarea creştinilor!

Cântarea 4



Pus-ai spre noi iubire tare, Doamne, că pe Unul-Născut Fiul Tău pentru noi la moarte L-ai dat, ca să-Ţi cântăm cu mulţumire: Slavă Puterii Tale, Doamne!



Milostive Doamne, auzi rugăciunea robilor Tăi care Ţi se roagă! Cuprins de deznădejdea chinurilor cumplite şi de apropierea morţii, la viaţă întoarce-mă Hristoase,pe PARINTELE DUHOVNIC LEONTIE,şi dăruieşte-le mângâiere celor care plâng, ca împreună să lăudăm minunile Tale sfinte.



Milostive Doamne, auzi rugăciunea robilor Tăi care Ţi se roagă! Înaintea Ta Ziditorule ne căim de păcate, că nu vrei moartea păcătosului. Înviază-l şi dă-i sănătate bolnavului Parintelui nostru duhovnic LEONTIE, ca ridicându-se să-Ţi slujească Ţie, mărturisind împreună cu noi Bunătatea Ta.



Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Lacrimile lui Manase, pocăinţa ninivitenilor, mărturisirea lui David le-ai primit şi grabnic i-ai mântuit. Primeşte rugăciunile noastre, dăruindu-i sănătate
bolnavului LEONTIE,PARINTELE NOSTRU DUHOVNIC, pentru care Te rugăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor!
Amin!

Dăruieşte-ne nouă Mila Ta, Maică Sfântă, că întotdeauna nădăjduim la Tine şi cere sănătate bolnavului PARINTE-DUHOVNIC LEONTIE, întinzând mâinile Tale tămăduitoare către Domnul Dumnezeul nostru.
(AMIN,AMIN,AMIN!)



Cântarea 5



Dumnezeule nevăzut, pe Pământ Te-ai arătat şi cu Voia Ta cu oamenii ai vieţuit, iar noi închinându-ne la Tine alergăm ca să Te slăvim, să Te lăudăm şi să-Ţi mulţumim pentru toate, Iubitorule de oameni.



Milostive Doamne, auzi rugăciunea robilor Tăi care Ţi se roagă! Pe fiica moartă a lui Iair, ca un Dumnezeu ai înviat-o, iar acum smerindu-ne Te rugăm, Iisuse Hristoase Dumnezeule, să-l ridici din porţile morţii pe bolnavul PARINTELE NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE, că Tu eşti Calea, Adevărul şi Viaţa tuturor, Doamne!



Milostive Doamne, auzi rugăciunea robilor Tăi care Ţi se roagă! Înviind pe fiul văduvei şi lacrimile ei prefăcându-le în bucurie, izbăveşte-l de boală şi pe robul Tău,PARINTELE NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE, care pătimeşte, ca şi mâhnirea noastră să se prefacă în bucurie.



Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Ai tămăduit-o numai cu atingerea pe soacra lui Petru, bolnavă de friguri, şi acum milostiveşte-Te de bolnavul PARINTELE NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE, ca sculându-se să-Ţi slujească Ţie, precum Iona. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor!
 Amin!

Întinaţi, păcătoşi, lipsiţi de îndrăzneală către Tine, Preacurată Maică a Lui Dumnezeu, smerindu-ne să strigăm: roagă-L pe Fiul Tău, Iisus, ca să-i dea sănătate trupească bolnavului,
PARINTE AL NOSTRU IUBIT DUHOVNIC BUN,LEONTIE.
(AMIN!)


Cântarea 6



Adâncul păcatelor cel de pe urmă m-a cuprins şi slăbeşte duhul meu, dar întinde Stăpâne mâna Ta cea sfântă şi ca pe Petru, Îndreptătorule, mântuieşte-mă.



Milostive Doamne, auzi rugăciunea robilor Tăi care Ţi se roagă! Având nemărginită milostivire şi milă Iisuse Hristoase, Dumnezeule, auzi rugăciunile robilor Tăi.
Că Tu ai înviat-o prin Petru pe Tavita şi acum ridică-l pe cel bolnav PARINTELE NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE din suferinţă, auzindu-i pe rugătorii Bisericii.



Milostive Doamne, auzi rugăciunea robilor Tăi care Ţi se roagă! Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, Cel care ai dus neputinţele întregii lumi, Iisuse Hristoase şi pe Eneu prin Pavel tămăduindu-l, pe Tine Te rugăm acum ca pe cel bolnav PARINTELE NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE să-l vindeci, pentru rugăciunile Sfinţilor Apostoli.
(AMIN,AMIN,AMIN!)



Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Schimbă în bucurie, Iisuse Hristoase, plânsul celor intristaţi pentru cel care pătimeşte, ca primind de la Tine milă, să intre în casa Ta cu darurile cele făgăduite, slăvindu-Te pe Tine Cel din Treime, Unule Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Veniţi fraţilor să ne rugăm Maicii Lui Dumnezeu pentru bolnavul PARINTELE NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE, că Ea are putere să-i vindece pe bolnavi, nevăzut cu untdelemn, miruind duhovniceşte! Slăbănogit de felurite păcate şi de nenumărate fărădelegi, sufletul meu Te rog ridică-l, Doamne, cu Dumnezeiasca Ta iubire de oameni, ca pe slăbănogul cel de demult!
Te chem pe Tine, Cel plin de daruri Iisuse Hristoase şi Te rog dăruieşte-mi vindecare! Cel care ţii cu mâinile Tale marginile lumii, Dumnezeule Iisuse, Cel care cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt împreună Împărăţeşti, bolile le tămăduieşti, patimile le curăţeşti, pe cei orbi îi luminezi şi pe cel slăbănog l-ai vindecat cu Dumnezeiescul Cuvânt, făcându-l să-şi ia patul şi să meargă, pe Tine Te chemăm: Cel plin de daruri Hristoase, dăruieşte-mi vindecare PR.DUHOVNIC LEONTIE!

Vino Doamne să Te Slăvim, să Te Lăudăm şi să-Ţi Mulţumim!




Cântarea 7



Cei trei tinerii care nu s-au închinat chipului de aur, au cântat în mijlocul cuptorului încins: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat, Doamne!



Milostive Doamne, auzi rugăciunea robilor Tăi care Ţi se roagă! O, Preasfântă Cruce a Lui Hristos, cinstite Lemn de Viaţă Dătător, prin Tine moartea a pierit şi morţii au înviat şi acum pe bolnavul PARINTELE NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE vindecă-l şi îl învie, precum în vremurile Elenei – pe fecioara cea moartă.



Milostive Doamne, auzi rugăciunea robilor Tăi care Ţi se roagă! Doamne, ai vindecat prin cuvânt boala cea cumplită şi îndelungată a lui Iov, care bolnav şi plin de viermi stătea pe gunoi şi Ţi se ruga. Pentru bolnavul PARINTE AL NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE, ne rugăm Ţie: Ca un Bun, vindecă-l nevăzut cu rugăciunile Sfinţilor Tăi!



Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Ştim cu toţii că trebuie să murim, fiind aceasta Voia Ta Doamne, dar Te rugăm, Milostive, dăruieşte sănătate bolnavului PARINTE AL NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE şi preschimbă moartea în viaţă, dăruind mângâiere celor îndureraţi. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor!
Amin!

Mijloceşte şi ajută sărăciei noastre, Născătoare de Dumnezeu, că Tu ştii şi vremea şi ceasul când să-L rogi pe Fiul Tău să dea bolnavului PARINTELUI NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE SANATATE SI IERTAREA PACATELOR.


Cântarea 8



Ca să-I slujească Dumnezeului Cel Viu, au răbdat în mijlocul văpăii tinerii în Babilon şi au cântat minunată cântare Dumnezeiască zicând: Toate lucrurile Domnului pre Domnul lăudaţi-L!



Milostive Doamne, auzi rugăciunea robilor Tăi care Ţi se roagă! Stăpâne arată-i milă robului Tău PARINTELUI NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE, aflat în boală şi tămăduieşte-l, Milostive Iisuse Hristoase Dumnezeule! Nu-l da încă morţii spre judecată, ca să-Ţi aducă pocăinţă! Că Tu Însuţi ai zis: Nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu!



Milostive Doamne, auzi rugăciunea robilor Tăi care Ţi se roagă! Doamne Dumnezeule, minunile Tale preaslăvite şi la noi acum vor ajunge: pe cei răi goneşte-i, neputinţele surpă-le, rănile tămăduieşte-le, bolile vindecă-le şi de orice farmece şi răni izbăveşte-ne DUHOVNICUL NOSTRU,PARINTELE LEONTIE!


Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Doamne Iisuse, Care ai potolit vânturile mării şi în bucurie ai prefăcut frica ucenicilor, potoleşte acum cumplitele boli care îl chinuiesc pe robul Tău PARINTELE NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE, ca bucurându-ne să Te lăudăm pe Tine în veci. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!


Te rugăm Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, scapă-ne de răutăţile care ne-au aprins, de defăimările oamenilor răi, de feluritele neputinţe, de otrăvire, de farmece, de înşelările celui întunecat şi de moartea năpraznică.


Cântarea 9


Moise Te-a văzut în rug pe muntele Sinai, pe Tine Cea care în pântece ai purtat focul Dumnezeirii, iar Daniel Te-a văzut munte netăiat şi Isaia Te numeşte toiag odrăslit din rădăcina lui David.



Milostive Doamne, auzi rugăciunea robilor Tăi care Ţi se roagă! Izvorule al Vieţii, Dătătorule de Milă, Iisuse Hristoase, nu-Ţi întoarce faţa Ta de la noi! Uşurează-i suferinţele celui chinuit de boală PARINTELUI NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE şi ridică-l precum pe Avgar prin Tadeu, ca neîncetat să Te slăvească cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt.



Milostive Doamne, auzi rugăciunea robilor Tăi care Ţi se roagă! Crezând glasul Evangheliei căutăm făgăduinţa Ta, Hristoase: Cereţi şi vi se va da vouă! Pentru aceasta şi acum stând Te rugăm: Ridică-l sănătos din pat, pe PARINTELE NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE,cel surpat de chinul nesuferit ca împreună cu noi să Te slăvească pe Tine!



Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Doamne Dumnezeule Iisuse Hristoase, Te rugăm împreună cu acest bolnav, chinuit de suferinţă, de nevăzutele sale răni lăuntrice, să asculţi rugăciunile noastre şi pentru rugăciunile Maicii Tale Te rugăm dăruieşte-i vindecare celui bolnav PARINTE AL NOSTRU DUHOVNIC LEONTIE,ca toţi să Te preamărim. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Maica Domnului, Preacurată, ne rugăm Ţie ca împreună cu toţi Sfinţii, Îngerii, Arhanghelii, Proorocii, Patriarhii, Apostolii, Preacuvioşii şi cu Drepţii să vă rugaţi Lui Hristos, Dumnezeul nostru, să dăruiească sănătate bolnavului PARINTELE BOSTRU DUHOVNIC LEONTIE, ca împreună cu toţi să Te preamărim.


SLAVA TIE DOAMNE SI MULTUMIRE, PENTRU RASPUNS GRABNIC RUGACIUNILOR NOASTRE BIETI PACATOSI,PENTRU MILOSTIVIREA TA ASUPRA DUHOVNICULUI  LEONTIE - PASTORUL NOSTRU BUN INDRUMATOR,AVAND MARE ISPITA DIN PARTEA NOASTRA,A PACATOSILOR FIILOR SAI DUHOVNICESTI-NEVREDNICI DE MILA TA SI DRAGOSTEA PARINTELUI NOSTRU.
AJUTA-L,RIDICA-L DIN TOATA BOALA SI ISPITA CE AM FACUT LUI,SA NE PEDEPSESTI DOAMNE PE NOI,NU PE CURATUL SI NEVINOVATUL NOSTRU INVATATOR.
DOAMNE MULTMILOSTIVE,VEZI DUREREA DUHOVNICULUI NOSTRU SI USUREAZ-O DUPA MAREA MILA TA,IAR CU NOI TOTI CARE L-AM SUPARAT,FACA-SE VOIA TA,PENTRU TOATE,CU TOATE,IN TOATE!

DOAMNE IISUSE HRISTOASE,FIUL LUI DUMNEZEU,MILUIESTE-NE PE NOI PACATOSII!


Rugăciune de mulţumire:


Doamne Dumnezeule Multmilostiv şi Preaplin de Iubire, Îţi mulţumim că asculţi această rugăminte a noastră! Plini de pocăintă pentru nesfârşitele noastre păcate Te rugăm Doamne îndură-Te de noi, cei mici, neajutoraţi şi slabi, iară-ne şi păzeşte-ne de ispititor!
Prin smerenie, post şi rugăciune, prin faptele, gândurile şi vorbele noastre bune, Îţi cerem ajutor Ţie, Doamne, Maicii Sfinte, Sfântului Înger Păzitor, ca să rămânem sănătoşi pe calea îngustă care duce Spre Împărăţia Ta!
Îţi mulţumim, Doamne pentru viaţă, pentru îndurarea Ta şi pentru toate Darurile Tale Sfinte! Te iubim, Te slăvim şi Te preacinstim Doamne Dumnezeule! Slavă Ţie!
Amin!AMIN!

sursa:http://acvila30.wordpress.com/2011/02/05/canon-de-rugaciune-pentru-bolnavi/

Sfanta Mucenita Agata

Sfanta Mucenita Agata s-a nascut in cetatea Panormos, din insula Sicilia. Potrivit izvoarelor istorice, Sfanta Agata era foarte frumoasa si foarte bogata. A fost ceruta in casatorie de dregatorul Cvintian, insa, a refuzat pentru ca a ales sa traiasca pentru Hristos. Este incredintata unei femei necredincioase, Afrodisia, cu scopul ca aceasta sa o faca sa lepede credinta in Hristos. Avand in vedere ca nu a dat curs cererii in casatorie si ca nu a renuntat la renuntat la credinta in Hristos, va fi supusa la mai multe chinuri. Din acestea amintim ca i-a fost taiat pieptul, cu un cleste de fier.

Despre vindecarea sa in chip minunat, aflam din Sinaxarul zilei din 5 februarie: "La miezul noptii i s-a aratat Sfantul Apostol Petru, cu chipul batran si cinstit, purtand in mainile sale multe doctorii. Iata, eu stateam si priveam la tine in ceasul acela, cand ai rabdat chinurile si am cunoscut ca este cu putinta sa se tamaduiasca pieptul tau; pentru aceea am si venit aici". Sfanta mucenita Agata a raspuns: "Eu niciodata n-am obisnuit trupul meu cu nici un fel de doctorie, si acum mi se pare ca nu se cade a strica obiceiul cel bun, pazit din tinerete". Batranul i-a zis: "Si eu sunt crestin si nadajduiesc sa te tamaduiesc; am venit la tine, deci nu te rusina de mine".



Sfanta i-a raspuns, zicand: Tu esti barbat, iar eu fecioara, deci cum voi putea ca fara de rusine sa-mi descopar pieptul inaintea ta? Voiesc mai bine sa rabd inainte durerea ranilor mele, decat sa ma golesc inaintea ochilor barbatesti. Multumescu-ti, cinstite parinte, caci pentru mine ai venit aici, vrand sa tamaduiesti ranile mele, insa sa stii ca doctoriile cele facute de oameni nu se vor apropia de trupul meu niciodata". Iar batranul i-a zis: "De ce nu voiesti sa te tamaduiesc?" Sfanta a raspuns: "Am pe Domnul meu Iisus Hristos, Care le tamaduieste pe toate si care, cu voia si cu cuvantul Sau, ridica pe cei cazuti. Acela, de va voi, poate sa ma mantuiasca si pe mine, roaba Sa cea nevrednica".



Apostolul a zambit putin si i-a zis: "Acela m-a trimis la tine, fecioara, pentru ca eu sunt Apostolul Sau; deci, fii acum tamaduita". Zicandu-i acestea, s-a facut nevazut. Sfanta Agata privind apoi la trupul sau, a vazut ca toate ranile erau tamaduite.

Sfanta Mucenita Agata a trecut la cele vesnice in temnita. Datorita vindecarii sale, este considerata a fi ocrotitoarea femeilor bolnave de cancer la san.

Tot astazi, facem pomenirea:

- Sfintei Mucenite Teodula;

- Sfantului Cuvios Polieuct, patriarhul Constantinopolului;

- Sfantului Cuvios Teodosie din Scopelon;

- Sfantului Mucenic Antonie Atenianul.



Maine, 6 februarie, facem pomenirea Sfantului Vucol, episcopul Smirnei.


Sursa: CrestinOrtodox.ro

TESTAMENTUL MITROPOLITULUI BARTOLOMEU

Testamentul Înaltpreasfinţitului părinte mitropolit Bartolomeu (foto) a fost făcut public de reprezentanţii Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului.

 

T E S T A M E N T

 

Subsemnatul ANANIA VALERIU, pe numele de călugăr BARTOLOMEU, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului Albei, Crişanei şi Maramureşului, domiciliat în Cluj-Napoca, P-ţa Avram Iancu nr. 18, în vârstă de 88 de ani, aflându-mă în deplinătatea facultăţilor mintale, nesilit de nimeni, din voinţa mea liberă şi neviciată, dar cu sănătatea trupului din ce în ce mai şubredă şi cu sentimentul că nu mai e mult până când Domnul mă va chema acolo unde va crede El de cuviinţă, pentru cazul încetării mele din viaţă, însemnez aici câteva gânduri testamentare, spre cuvenită plinire şi fac următoarea dispoziţie testamentară:


Las toate drepturile mele de autor Fundaţiei „Mitropolitul Bartolomeu”, pe care am înfiinţat-o, din economiile proprii, pentru a oferi burse tinerilor merituoşi, dar lipsiţi de posibilităţi materiale.

Vreau ca drepturile mele de autor de pe urma Bibliei, la diortosirea căreia am lucrat 11 ani, să revină Fundaţiei „Mitropolitul Bartolomeu”.


Doresc ca Fundaţia „Mitropolitul Bartolomeu”, al cărei fondator sunt, să îmi ducă mai departe memoria, să nu fie niciodată desfiinţată, să nu-i fie schimbat scopul principal pentru care a fost înfiinţată, iar banii şi întregul ei patrimoniu să nu poată fi folosit în alte scopuri de către nimeni.


Fiind călugăr de la vârsta de 20 de ani, am renunţat la orice fel de moştenire de la părinţii mei, totul revenindu-le copiilor şi nepoţilor lor. Economiile mele băneşti din ultimii ani, depuse în conturile mele de la bancă sau în casa de fier pentru eventualele trebuinţe medicale şi aflate, sub semnătură şi cheie, în grija arhidiaconului Gavril Vârva, vor fi transferate în contul Fundaţiei „Mitropolitul Bartolomeu”.

 

Singura mea avere sunt biblioteca şi manuscrisele personale, precum şi colecţia de acte, scrisori şi fotografii, toate aflate în reşedinţa mea din Mânăstirea Nicula, pe rafturi şi în două seifuri metalice, sub auspiciile Fundaţiei Mitropolitul Bartolomeu, din al cărui colegiu director face parte şi stareţul acestei mânăstiri. Dacă şi când se va considera că acestea pot prezenta un oarecare interes pentru cultura românească, prefer ca la ele să aibă acces profesorul universitar Aurel Sasu, care mi-a dat acordul în acest sens.


Obiectele personale mărunte din reşedinţa de la Cluj vor rămâne pe seama instituţiei; cele din reşedinţă niculeană vor rămâne pe loc.
Doresc să fiu înmormântat în groapă de pământ reavăn, având deasupra piatra pe care mi-am pregătit-o din timp.
Să nu mi se acorde distincţii post mortem, de nici un fel.
La cârma Mitropoliei îmi doresc un urmaş vrednic şi demn, credincios Bisericii Ortodoxe, responsabil, integru, adversar al corupţiei de orice fel şi sub orice formă, care să continue şi să desăvârşească ceea ce am început eu. Dintre acestea:
1.Pictarea catedralei în tehnica mozaic.

2.Radio Renaşterea

3.Revista TABOR

4.Fundaţia „Mitropolitul Bartolomeu”

5.Policlinica „Sfântul Pantelimon”

6.Continuarea lucrărilor la mozaicurile din biserica „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca, sub coordonarea pictorului şi teologului italian Marko Ivan Rupnik.

7.Canonizarea şi cultul Sfântului Pahomie de la Gledin

8.Canonizarea şi cultul Sfinţilor Martiri Năsăudeni

9.Grădiniţa „Sfântul Stelian”

Cer iertare tuturor celor cărora le-am greşit, într-un fel sau altul, aşa cum şi eu, la rându-mi, îi iert pe toţi cei care, cu voie sau fără voie, mi-au greşit.

Declar că nu am copii, iar părinţii îmi sunt decedaţi.


Numesc executor testamentar, în baza art. 910 şi următoarele din Codul Civil pe preotul Bogdan Ivanov, actualul meu secretar de cabinet căruia îi încredinţez spre executare acest testament.


Orice Testament anterior acestuia devine nul şi neavenit.

† BARTOLOMEU VALERIU ANANIA

Sursa:

http://acvila30.wordpress.com/2011/02/04/testamentul-ips-bartolomeu-a-fost-facut-public-de-reprezentantii-arhiepiscopiei-ortodoxe-a-vadului-feleacului-si-clujului/

SUNTEM PREGATITI PENTRU IMPARATIA CERURILOR?

Nevoia de pregătire

Împărăţia cerurilor s‑a apropiat. Vine. A ajuns deja. Sfânta Treime vine. Domnul nostru Iisus Hristos vine. Vine şi cerul, vine Raiul, vine Noul Ierusalim, vin şi ar­ arhanghe­ii, şi îngerii, şi Preacurata Maică a Domnului, Sfinţii Apostoli şi toţi sfinţii. Se apropie viaţa cea veşnică, slava cea veşnică, împărăţia duhovnicească, nestricăciunea, pământul cel nou şi cerul cel nou, patria noastră. Iată, se apropie regăsirea noastră cu Dumnezeu. Iată, ajungem la moştenirea noastră cea veşnică. Iată, ajungem în sfârşit acasă, la bucuria cea nesfârşită, la dragostea cea adevărată, la pacea cea mult promisă, veşnica odihnă, adevărata nepătimire, binele cel de nedescris. În pu­ţină vreme le vom vedea pe toate şi ne vom desfăta de toate aces­ea. Peste puţin timp vom trăi fericirea cea veş­nică.



Aproape de ele însă vor fi şi lucrurile, şi evenimen­ele cele neplăcute. Vin şi iadul, şi abisul, şi Gheena, se apropie şi diavolul cu lucrurile sale cele mai de pe urmă. Se apropie şi moartea cea veşnică, şi singurătatea cea nes­fârşită, şi întunericul cel de nepătruns, şi focul cel nestins, şi viermele care nu doarme niciodată, şi plângerea, şi scrâşnirea dinţilor, şi, înainte de venirea împărăţiei, îna­nte de ajungerea iadului, vin toate cele pe care ni le pro­ocesc sfintele cărţi.



Vor veni Antihristul, profetul cel mincinos, vor veni şi alţi falşi Hristoşi, unelte ale sale. Va veni rătăcirea cea mai de pe urmă, va veni stăpânirea lui îngrozitoare. Se apropie războaie, şi foamete, şi epidemii, şi cutremure, şi prigonirea creştinilor, şi apostazia. Iată, ne va ajunge ura, ne va ajunge stricarea mărilor şi clipele cele mai grele din isto­ria lumii, şi, ceea ce este mai im­portant, Judecata viitoare.



Gândindu‑ne la acestea, fraţi ai mei preaiubiţi, ajungând la sfârşitul celor spuse despre Împărăţia cerurilor, despre cele ce vor fi înainte de aceasta şi după aceasta, să ne înt­rebăm: suntem oare pregătiţi pentru a le primi? Este de mare importanţă ca omul să fie pregătit pentru cele bune sau cele rele care vor veni. O veste rea, neaşteptată, îl poate marca pentru toată viaţa pe cel ce o aude, chiar şi o veste bună, primită pe neaşteptate, poate să aducă oprirea inimii sau vreun blocaj cerebral, în condiţiile în care nu există pregătirea necesară. Pe de altă parte, pentru situaţi­le naturale dificile oamenii trebuie să fie pregătiţi de fie­care dată: pentru a întâmpina ploile, inundaţiile, incendile, cutremurele, furtu­nile, epidemiile. Fiecare dintre noi simte nevoia să se pregătească din timp pentru venirea vreunei rude îndepărtate sau a unei persoane dragi şi, dacă toate acestea sunt valabile pentru întâmplări obişnu­te, nu trebuie oare să ne pregătim pentru acea unică în­tâmplare, pentru evenimentul unic al venirii Împărăţiei cerurilor, mai mult decât pentru celelalte evenimente? Oamenii trebuie să se pregătească pentru toate cele ce vor premerge, dar mai ales pentru venirea Împărăţiei ceruri­lor.



Putem zice că şi Dumnezeu Se pregăteşte pentru veni­rea noastră în Împărăţia cerurilor. Domnul Iisus Hristos ne spune despre ziua Judecăţii: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii! (Matei 25, 34). Dimpotrivă, celor răi le va zice: Duceţi‑vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui! (Matei 25, 41).



În parabola celor invitaţi la nuntă spune că: Iată, toate sunt gata (Luca 14, 17). Scriptura ne adevereşte că Dumnezeu a pregătit celor ce‑L iubesc cele ce ochiul nu a văzut şi urechea nu a auzit şi la care min­ea omului nu s‑a urcat (I Corinteni 2, 9). La fel ne învaţă că mântuirea noastră este deja pregăt­ită (cf. I Petru 1, 5) şi deci, dacă Dumnezeu S‑a pregătit pen­tru sfârşitul lumii şi pentru venirea Împărăţiei Sale, cred că trebuie ca şi noi, cu mult mai mult, să ne pregătim pentru venirea Sa.



Aceasta este, de ­ altfel, şi porunca Domnului nostru Iisus Hristos, când zice: Gătiţi calea Domnului. Drepte faceţi cărările Lui. Orice vale se va umple, şi orice munte, şi orice deal se va pleca. Căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase se vor face drumuri netede (Luca 3, 4‑5); Fiţi gata, căci în clipa în care nu vă aşteptaţi va veni Fiul Omului (Matei 24, 44); Vremea mea nu a sosit încă, dar vremea voastră totdeauna este „gata” (Ioan 7, 6); Să fiţi întotdeauna gata de a da răspuns (I Petru 3, 15). Iată deci că şi bunul exemplu, şi buna sfătuire a Domnului, dar şi porunca Lui ne îndeamnă că trebuie să ne pregătim pentru venirea Împărăţiei cerurilor şi pentru celelalte evenimente mari ce o vor însoţi.



Mă veţi întreba: „Ce să facem?” Iată ce trebuie să facem.



Îndrumările Domnului şi ale Sfintei Scripturi

Să ne rugăm



Domnul şi Scriptura ne îndeamnă să ne rugăm pentru Împărăţia cerurilor şi pentru intrarea noastră în ea şi să o cerem: Vie împărăţia Ta - în Rugăciunea cea Domnească (Ma­ei 5, 9). Să cereţi mai întâi de toate Împărăţia lui Dumnzeu (Matei 6, 33). Să cereţi cele de sus (Coloseni 3, 1).



Să împlinim poruncile lui Dumnezeu



Şi, iată, venind un tânăr la El, I‑a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac ca să am viaţă veşnică? [...] De vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. El I‑a zis: Care? Iar Iisus a zis: să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturi­seşti strâmb; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Matei 19, 16‑19). Acelaşi dialog îl găsim şi la Sfântul Evanghelist Luca (cf. Luca 18, 18).



Să iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru



Iată, un învăţător de lege s‑a ridicat, ispitindu‑L şi zi­când: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Iubeşte pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i‑a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi (Luca 10, 25‑28).



Să credem în Dumnezeu



Domnul a zis: Adevărat vă grăiesc, cel ce crede în Acela ce M‑a trimis are viaţă veşnică (Ioan 5, 24); Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică (Ioan 3, 36); Cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică (Galateni 6, 8). Domnul a zis că s‑a apropiat Împărăţia cerurilor. Să ne pocăim şi să credem în Evanghelie (cf. Marcu 1, 15).



Să ne lepădăm de noi înşine şi să‑L urmăm pe Hristos



Domnul a zis: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑şi ia crucea şi să‑Mi urmeze Mie (Mat­ei 16, 24).



Să trăim în Biserica Ortodoxă



Domnul a zis: Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui (Matei 16, 18). Trăind credincios în Biserică, nu vom ajunge în iad.



Să ne pocăim de păcatele noastre



Predica Domnului, a Sfântului Ioan Botezătorul şi a Sfinţilor Apostoli începea cu: Pocăiţi‑vă, căci s‑a apropiat Împărăţia cerurilor!



Să vindem cele ale noastre şi să împărţim săracilor



Într‑o zi L‑a întrebat un dregător, zicând: „Bunule Învă­ţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?” Şi Domnul i‑a răspuns: „Ştii poruncile lui Dumnezeu, împlineşte‑le!” Iar bogatul i‑a răspuns: „Toate acestea le‑am păzit din tineţe­ile mele.” Atunci Iisus, auzind, i‑a zis: „Încă una îţi lipseşte: vinde toate câte ai şi le împarte săracilor, şi vei avea comoară în ceruri, şi vino de urmează‑Mi Mie” (cf. Luca 18, 18‑22). Şi iarăşi a zis că cel ce îşi va părăsi casa, şi bunu­rile sale, şi pământurile sale de dragul lui Hristos va primi vi­aţă veşnică (cf. Marcu 10, 30).



Să nu ne preocupăm de bunurile materiale



Domnul a zis: Cereţi mai întâi de toate Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi zicând: ce vom mânca sau vom bea sau cu ce ne vom îmbrăca?, căci toate acestea le fac şi păcătoşii. Cunoaşte Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi ne­voie de toate acestea. Nu vă îngrijiţi deci de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răuta­ea ei (Matei 6, 31‑34).



Să ne pregătim pentru a da mărturie



Toate prorociile ne anunţă că va fi prigoană mare împotriva creştinilor. Poate va fi nevoie să mărturisim şi noi precum sfinţii mucenici, de dragul credinţei noastre în Domnul Iisus Hristos. Să fim gata de aceasta, căci Domnul a zis: Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este Împărăţia cerurilor! Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împo­riva voastră, minţind din pricina Mea! (Matei 5, 10‑11).



Să ne nevoim în nevoinţele bisericeşti



Biserica Ortodoxă ne pregăteşte bine pentru primirea Împărăţiei cerurilor, cu viaţa ei ascetică, sfinţitoare, pe care au trăit‑o toţi sfinţii Bisericii şi astfel au ajuns în Împărăţ­ie.



Să dobândim sfinţenia interioară şi curăţia inimii noastre



Propriu Ortodoxiei este accentul pe curăţia interioară şi pe sfinţenia inimii, ca o condiţie neapărat necesară a mântuirii, a intrării în Împărăţia cerurilor şi a convieţuirii cu Dumnezeu. Să ne pregătim deci inimile!



Să nu spunem numai cuvinte, ci să făptuim şi să împlinim voia lui Dumnezeu



Domnul a zis că nu va intra în Împărăţia cerurilor „oricine Îmi zice Doamne, Doamne”, ci acela ce „va face voia Tatălui Meu Celui ceresc” (cf. Matei 7, 21).



Să săvârşim binefaceri



Domnul va zice celor ce au făcut fapte bune în viaţa lor: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia! [...] Căci flămând am fost şi Mi‑aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi‑aţi dat să beau, străin am fost şi M‑aţi pri­mit, gol am fost şi M‑aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi M‑aţi cercetat, în temniţă şi aţi venit la Mine [...] Adevărat zic vouă, deoarece aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi‑aţi făcut (Matei 25, 34‑36, 40).



Să devenim smeriţi precum copiii



Cel ce se va smeri pe sine precum un copil acela va fi mai mare în Împărăţia cerurilor (cf. Matei 18, 3‑5).



Să ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele lui Hristos



Domnul a zis: Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică (Ioan 6, 54).



Să ne îngrijim de mântuirea noastră



Scrie Sfânta Scriptură: Cu frică şi cu cutremur să ne pregătim pentru mântuirea noastră (Filipeni 2,12). Iată acum vremea potrivită, iată acum ziua mântuirii! (II Corinteni 6, 2).



Să nădăjduim în mila lui Dumnezeu



Sfânta Scriptură ne învaţă că mântuirea noastră nu depinde de voinţa noastră sau de străduinţa noas­tră, ci de mila lui Dumnezeu (cf. Romani 9, 15‑16).

(…)

– Nădăjduiţi desăvârşit în harul ce vi se va da vouă, la arătarea lui Iisus Hristos (I Petru 1, 13).

– Maica Domnului ne‑a zis: Mila Domnului în neam şi în neam spre cei ce se tem de Dânsul (Luca 1, 50).



Să ne bucurăm de venirea Împărăţiei cerurilor



– Domnul a zis: Bucuraţi‑vă şi vă veseliţi, căci plata voastră multă este în ceruri! (Matei 5, 12).

– Bucuraţi‑vă, că numele voastre sunt scrise în ce­ruri! (Luca 10, 20).

– Sfântul Petru zice: Bucuraţi‑vă, ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare (I Petru 4, 13).

– Aliluia! Pentru că Domnul Dumnezeul nostru, Atotţiitorul, împărăţeşte. Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să‑I dăm slavă, căci a venit nunta Mielului şi mireasa Lui s‑a pregătit! (Apocalipsa 19, 6‑7).



Să aducem pretutindeni Vestea cea Bună



– Domnul a zis: Oriunde veţi merge, să propovăduiţi zicând: S‑a apropiat Împărăţia cerurilor (Matei 10, 7).

– În orice cetate veţi merge şi vă vor primi [...], să le zi­ceţi: S‑a apropiat Împărăţia cerurilor (Luca 10, 8‑9).





Să ne străduim ca încă de pe acum să vină în toate sufletele oamenilor Împărăţia cerurilor, mântuirea



Aceasta se numeşte misiune (apostolat). Toţi creştinii, în frunte cu clericii, trebuie să ne străduim pentru mântui­rea fraţilor noştri mai mici sau mai mari, cei care trăiesc fără ştiinţa Împărăţiei, fără cunoaşterea mântuirii, în întunericul păcatului. Scriptura zice: Cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi‑şi va acoperi mulţime de păcate (Iacov 5, 20) Această misiune poate fi realizată în multe feluri şi cu multe mijloace. Unul dintre aceste moduri îl constituie şi scrierea şi editarea cărţilor referitoare la Împărăţia cerurilor.



Îndemnurile sfinţilor

Toţi Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre au scris cărţi sau au ţinut cuvântări, predici, despre Împărăţia cerurilor. Toţi au dat sfaturi şi îndemnuri despre cum trebuie să ne pregătim pentru venirea ei. Am ales câteva dintre ele cu nădejdea că vor ajuta mai bine pe cititori să se pregătească pentru venirea Împărăţiei cerurilor.



Sfântul Grigorie de Nazianz



„Aceasta este viaţa pământească, fraţii mei, şi toate cele ce aparţin celor vii sunt trecătoare, vremelnice; acesta este jocul pământesc. Suntem un vis ce degrabă fuge şi o nălucire ce nu o poţi ţine. Suntem ca zborul pă­sării ce a trecut, ca urma corăbiei pe mare, ca cenuşa suntem, ca aburul, ca roua de dimineaţă, ca floarea pe care acum o sădim şi degrabă se usucă.”



„Să fugim deci de aici, fraţii mei! Să ne îmbărbătăm, să aruncăm visele şi să nesocotim nălucirile!”



„Să nesocotim neorânduiala, nefirescul şi înşelăciunea vieţii de aici, care fuge, care grabnic trece, şi să dorim să plecăm din această viaţă, care seamănă cu viaţa evreilor chinuiţi în Egipt. Şi de vreme ce ne vom elibera din viaţa aceasta grea şi întunecată, să ne mutăm în noul pământ al făgăduinţei lui Dumnezeu.”



Sfântul Efrem Sirul



„Veniţi, preaiubiţilor, veniţi, părinţi şi fraţi, voi care sunteţi turma cea aleasă a Tatălui Celui ceresc, voi oştenii cei însemnaţi ai lui Hristos, veniţi, fiii mei, să auziţi cu­vânt de mântuire pentru sufletele voastre. Veniţi să cercetăm cu atenţie de mai este vreme pentru aceasta, veniţi pentru a lua viaţa cea veşnică, veniţi pentru a «cumpăra» mântuirea sufletelor noastre. Umpleţi‑vă ochii cu lacrimi şi degrabă se vor deschide ceilalţi ochi ai cugetului vostru. Veniţi cu toţii, bogaţi şi săraci, stăpâni şi stăpâniţi, bătrâni şi tineri, veniţi, cei ce vreţi să fugiţi de pedeapsa cea veşnică şi de iadul cel nesfârşit şi vreţi să fiţi moştenitori ai Împărăţiei cerurilor.



Să‑L rugăm împreună cu Prorocul David pe milostivul şi iubitorul de oameni, Domnul nostru, zicând: Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta (Psalmi 118, 18). Luminează ochii mei ca nu cumva să adorm în somnul morţii.



(Din: Arhimandrit Spiridonos Logothetis, “Imparatia cerurilor si semnele vremurilor de pe urma”, Editura Sophia, Bucuresti, 2011)


Legaturi:


SA INCEPEM SA NE PREGATIM… CUM SI PENTRU CE?

PREGATITI-VA, DRAGII BUNELULUI, PREGATITI-VA!

Iara si iara… PERFUZII VITALE PENTRU INCERCARILE VREMURILOR

Duminica tanarului bogat: CUM FUGIM DE HRISTOS?

Ce avem noi de facut astazi pentru a ne mantui si pentru a ne pregati de incercarile ce vor veni?

CUM NE PREGATIM PENTRU CE VA URMA? POCAINTA, ASTAZI – INTRE “MUCENICIA VIRTUALA” SI INVATATURILE SFINTILOR

Cuv. Serafim Rose: Ce sa facem pentru a discerne si a rezista ispitelor acestor vremuri?

“VEDEŢI SĂ NU FIŢI AMĂGIŢI!” – Parintele Seraphim Rose ne arata de ce e nevoie sa cercetam semnele vremurilor

Monahul Moise Aghioritul despre sensul preocuparii cu semnele vremurilor: DE LA SPECULATII SI PANICA LA CERCETAREA LAUNTRICA SI PREGATIREA PRIN CAINTA

PARINTELE DIONISIE IGNAT – VREMURILE DIN URMA – SEMNE SAU EXAGERARI? (I)

Cuv. Seraphim Rose: ESTE MAI TARZIU DECAT CREDEM. VA MAI SUPRAVIETUI CREDINTA NOASTRA?

UN PETEC DIN CERUL INIMII AVVEI SELAFIIL SIBERIANUL: “Avem nevoie de cat mai multa rugaciune!”

Cuv. Paisie Aghioritul: “Arme” pentru razboiul nevazut al acestor vremi

CUV. PAISIE: “E STARE DE ALARMA. ESTE TREBUINTA DE MULTA RUGACIUNE CU DURERE”E vremea sa ne trezim din somn!

“DOMNUL NU-I LASA PE AI SAI” – Viata si harismele unui proroc al veacului XX: SFANTUL CUVIOS KUKSA DE ODESSA

DIN PROFETIILE CUVIOSULUI AMBROZIE LAZARIS: “Vor veni ani grei, dar nu va temeti!”

CE TRAIM ASTAZI? CE (NU) SE MAI POATE FACE?

“Sa nu ne ingaduim naivitatea, sa nu dormim in opinci”. CLARIFICARI SI AVERTISMENTE NECESARE PRIVIND PROFETIILE SI FALSELE PROFETII APOCALIPTICE

Ce am retinut din talcuirile si avertismentele CUVIOSULUI DANIEL GOUVALIS privitoare la Apocalipsa. Cum sa ne ferim de exegetii improvizati si de speculantii financiari ai profetiilor eshatologice? CUM TALCUIESC SFINTII PARINTI LEGATURA DINTRE LEPADARE SI ANTIHRIST

Sa ne reamintim duhul adevaratei marturisiri si care trebuie sa ne fie cautarea primordiala – PARINTELE ARSENIE MUSCALU
 
Sursa:Razboi intru cuvant

EPISCOPUL DAMASCHIN CORAVU

EPISCOPUL DAMASCHIN CORAVU – DE VREDNICĂ POMENIRE!- DESPRE ROLUL EPISCOPULUI. CUVÂNT ÎMPOTRIVA GLOBALIZĂRII ŞI A ECUMENISMULUI SINCRETIST, CARE LA VREMEA ÎNTRONIZĂRII SALE (25 MARTIE 2000) A STÂRNIT REACŢII.


februarie 3, 2011 Aetos33

sursa:http://acvila30.wordpress.com/2011/02/03/episcopul-damaschin-coravu-de-vrednica-pomenire-despre-rolul-episcopului-cuvant-impotriva-globalizarii-si-a-ecumenismului-sincretist-care-la-vremea-intronizarii-sale-25-martie-2000-a-starnit-r/


Prea Fericirea Voastră,

Înalt Prea Sfinţiile şi Prea Sfinţiile Voastre,

Prea Cuvioşiile şi Prea Cucerniciile Voastre,

Distinşi reprezentaanţi ai autorităţilor centrale şi locale de stat,

Iubiţi credincioşi,



„În această atmosferă de înălţare spirituală, care s-a creat astăzi în această catedrală voievodală prin săvârşirea sfintelor slujbe, îndeosebi a Sfintei Liturghii, doresc să mulţumesc Atotputernicului şi Milostivului Dumnezeu pentru marea Sa bunătate pe care a arătat-o acum faţă de smerenia mea, încredinţându-mi spre păstorire o Biserică locală, prin alegerea şi instalarea mea ca ierarh al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor.

Am ascultat cu multă atenţie cele menţionate în Gramata patriarhală şi cuvântul Prea Fericirii Voastre, din care au reieşit marile îndatoriri şi responsabilităţi pe care le are episcopul faţă de Dumnezeu, faţă de Biserică, faţă de oameni şi în mod special faţă de clerul şi credincioşii care i se dau spre păstorire, pentru a-i conduce pe calea mântuirii. Aceste îndatoriri ale episcopului reies din textul Sfintei Scripturi, mai ales din Epistolele Sfântului Apostol Pavel către Timotei şi Tit. Episcopul este doar un iconom şi administrator al tainelor lui Dumnezeu şi este chemat la chivernisirea casei lui Dumnezeu, care „este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului” (Corinteni 4, 1; Timotei 3, 15).

Episcopul Timotei al Efesului este sfătuit prin cuvinte ca acestea: „Dar tu, o omule a lui Dumnezeu… urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat mărturie înaintea multor martori… Să păzeşti porunca fără pată, fără vină, până la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos”. (I Timotei 6,11-12, 14); „Ţine dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinţa şi cu iubirea ce este în Hristos Iisus. Comoara cea bună ce ţi s-a încredinţat, păzeşte-o cu ajutorul Sfântului Duh, Care sălăşluieşte întru noi” (2 Timotei, 1,13-14); „Sileşte-te să te arăţi încercat înaintea lui Dumnezeu, lucrător cu faţa curată, drept învăţând cuvântul adevărului” (2 Timotei, 1, 15); „Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelungata răbdare şi învăţătura… Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin” (2 Timotei 4, 2, 5).

De asemenea, Episcopul Cretei Tit este îndemnat: „pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi… Întru toate arătate pe tine pildă de fapte bune, dovedind în învăţătură neschimbare… (Tit, 1 5, 7).

Sfântul Apostol Petru adresează îndemnuri asemănătoare păstorilor de suflete: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicia, ci cu voia bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste; nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde facându-vă turmei. Iar când se va arăta Mai-marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi”. (Petru 5, 2-4).

La aceste îndatoriri, care sunt valabile pentru toţi episcopii din toate timpurile, socotim că se adaugă şi îndatoririle acestora de a rezolva noile probleme şi provocări care sunt specifice epocii şi spaţiului geografic în care trăiesc aceştia.

Societatea românească de azi se confruntă cu o mulţime de probleme. Biserica şi deci episcopul trebuie să aibă o abordare a acestora, care poate coincide cu cea a Statului sau poate diferi de aceea. Crizei valorilor care caracterizează societatea contemporană, implicit cea românească, Biserica îi opune valorile revelateale moralei creştine care sunt veşnice, pentru că sunt garantate de autoritatea lui Dumnezeu care le-a descoperit. Crizei economice care creează probleme sociale, Biserica îi opune opera filantropică, iar statul cea de asistenţă socială. Baza filantropică creştină o constituie porunca Mântuitorului de a iubi pe aproapele şi a-l ajuta pe cel în lipsuri, El Însuşi identificându-se cu cei în nevoi.

O altă problemă este cea a atitudinii Bisericii, deci şi a episcopului faţă de ecumenism, al cărui scop este realizarea unităţii creştine. Această atitudine, poate fi negativă? Socotim că nu. Mântuitorul doreşte această unitate (Ioan 17,22). Ea însă nu se poate realiza decât prin acceptarea învăţăturii celei adevărate a Mântuitorului şi nu prin impunerea uneia sau acceptarea tuturor doctrinelor diferitelor denominaţiuni creştine. Datoria noastră ca ortodocşi este de a ne păstra credinţa şi a o face cunoscută celorlalţi.

Mondializarea sau globalizarea care urmăreşte în final unitatea politică, economică, culturală şi religioasă a lumii, prin desfiinţarea graniţelor de orice natură dinte oameni este o altă problemă a lumii noastre. Care este atitudinea Bisericii Ortodoxe şi a episcopilor faţă de acest fenomen? Dacă se are în vedere unitatea creaţiei ca operă a lui Dumnezeu, faptul că toţi oamenii au strămoşi comuni cu Adam şi Eva, că în faţa lui Dumnezeu toţi oamenii sunt egali ( Galateni 3, 28) desigur că această mondializare nu poate fi respinsă. Toată nedreptatea şi toate dezbinările sunt rodul păcatului. Dar dacă se are în vedere modul în care se încearcă realizarea mondializării în prezent prin desfiinţarea graniţelor şi barierelor pentru pătrunderea monopolurilor străine în detrimentul economiei locale, printr-un imperialism lingvistic şi cultural, prin realizarea unităţii religioase printr-un sincretism religios, acest lucru Biserica Ortodoxă nu-l poate accepta. Mai ales sincretismul religios. Adevărul este unul singur, mai ales când e vorba de unul religios. Mântuitorul spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6). Nu există mai multe religii sau credinţe adevărate, ci doar una sau cum se exprimă Sfântul Apostol Pavel: „Este un domn, o credinţă, un botez” (Efeseni 4, 5). Atâta timp cât se practică o discriminare a ţărilor sau uniunilor de ţări bogate în detrimentul cetăţenilor ţărilor sărace, cât nu există o egalitate de şanse pentru toţi oamenii terrei, cât timp se caută distrugerea identităţii personale a fiecărui om, a oricărei colectivităţi naţionale sau culturale, Biserica, episcopul, nu trebuie decât să lupte pentru lichidarea acestor inegalităţi şi nedreptăţi, pentru binele poporului şi şi credincioşilor încredinţaţi spre păstorire, pentru manifestarea diversităţii în libertate a persoanelor, raselor, popoarelor şi naţiunilor, care şi acestea fac parte din rânduiala lui Dumnezeu ca bază a organizării societăţii omeneşti. Mântuitorul trimite pe Sfinţii Apostoli să înveţe „toate neamurile”, pentru a intra în componenţa Bisericii ca neamuri, cu identitatea lor distinctă, specifică., pentru că Dumnezeu „a lăsat ca toate neamurile să meargă pe căile lor”( Fapte 14, 16). Acestea (neamurile) „vor duce slava şi cântarea lor” înaintea Dreptului Judecător (Apocalipsă 21, 26). Manifestarea în libertate a specificităţii persoanelor, popoarelor şi naţiunilor nu infirmă unitatea creaţiei şi răscumpărării oamenilor din robia păcatului de Mântuitorul, după cum Bisericile locale nu infirmă universalitatea sau catolicitatea Bisericii Ortodoxe, care constă în unitatea de credinţă şi trăire în Hristos, în păstrarea comunicării dintre acestea pe întreaga planetă. Pentru aceea socotim că poporul român şi Biserica sa naţională, Biserica Ortodoxă Română, îşi pot aduce aportul lor constructiv la realizarea Uniunii Europene, previzibil de realizat în viitorul apropiat, a structurilor euro-atlantice şi de ce nu, chiar la realizarea unei uniuni a naţiunilor unite la scară planetară, care este de dorit, dar imprevizibil de realizat.



Prea Fericirea Voastră,

Dreptmăritori creştini,



Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor este o eparhie tânără. Înfiinţarea ei este o realizare a Prea Fericirii Voastre, fapt pe care istoria deja l-a consemnat. Ea îşi desfăşoară activitatea mântuitoare pe tritoriul judeţelor Ialomiţa şi Călăraşi, o regiune românească binecuvântată de Dumnezeu cu pământ fertil, cu oameni harnici, iubitori de cultură şi devotaţi fii ai Bisericii strămoşeşti. Cercetările arheologice au scos la iveală dovezi că în această regiune a existat o continuitate de locuire din neolitic până în prezent. Pe parcursul a şase milenii populaţia de aici a trebuit să facă faţă vicisitudinilor timpului cu dese războaie, năvăliri şi migraţii de popoare. Pe aici au trecut împăraţi vestiţi, ca Darius al Persiei sau Alexandru Macedon, care, după ce a trecut Dunărea, pentru a ajunge la o cetate geto-dacă, a trebuit să-şi folosească armata de pedestraşi care să culce la pământ grâul cu suliţele pentru a face loc să treacă armata de călăreţi, ceea ce demonstrează fertilitatea pământului, hărnicia şi vitejia locuitorilor de aici, deoarece, după prădarea doar a unei cetăţi, a renunţat la cucerirea altora.

Creştinismul a pătruns aici din vremea apostolică, dacă nu direct, prin propovăduirea Sfântului Apostol Andrei, cel puţin prin vestirea Evangheliei de către ucenicii acestuia, datorită proximităţii acestor locuri cu Dobrogea, care se numea pe atunci Sciţia Mică. Descoperirile arheologice confirmă continuitatea vieţii creştine de-a lungul timpului. Acestui fapt se datorează ataşamentul locuitorilor de aici faţă de Biserica Ortodoxă, aceeaşi de atunci şi până azi.



Iubiţi credincioşi,



Avem de îndeplinit sarcini multe şi grele. Ele nu pot fi realizate numai de episcop. Nu numai episcopii şi clericii au îndatoriri şi responsabilităţi de îndeplinit, ci şi credincioşii. Biserica nu este alcătuită numai din cler, ci şi din credincioşi. Clerul, în frunte cu episcopii, au responsabilităţi mai mari decât laicii sau simplii credincioşi.

Împreună vom căuta să continuăm, consolidăm şi dezvoltăm cele realizate şi iniţiate în cei şase ani de arhipăstorire aici a Înalt Prea Sfinţitul Nifon.

Voi acorda atenţia cuvenită nevoilor spirituale din eparhie prin intensificarea lucrării instructiv-educative şi misionare de răspândire a cuvântului şi preceptelor morale ale lui Dumnezeu atât în şcoală, cât şi în biserici şi oriunde va fi nevoie, prin construirea de noi lăcaşuri de închinăciune, prin asigurarea cu personal clerical pregătit la toate bisericile şi prin punerea la dispoziţie de cărţi de zidire sufletească. Întotdeauna vă voi pomeni în rugăciunile mele şi vă rog să nu mă uitaţi nici dumneavoastră în rugăciunile de zi cu zi. Avem nevoie de rugăciunile unora faţă de alţii.



Voi căuta să sprijin pe cei care se găsesc în nevoi prin dinamizarea în măsura posibilităţilor, a operei caritabile în eparhie.

Voi căuta să fiu pentru toţi, clerici şi credincioşi, un părinte sufletesc şi vă încredinţez de toată dragostea mea părintească.



Prea Fericirea Voastră,



În încheiere doresc să Vă mulţumesc pentru iniţiativa de a înfiinţa Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor cu şase ani în urmă, pentru a răspunde mei bine la cerinţele religioase ale bunilor credincioşi de pe aceste meleaguri şi pentru efortul pe care l-aţi făcut de a mă instala ca cel de al doilea ierarh al acesteia. Prezenţa Prea Fericirii Voastre aici a dat o strălucire deosebită marelui praznic al Bunei Vestiri. Aceasta va rămâne de neuitat pentru toţi care s-au aflat astăzi aici şi nu numai. Prin actul săvârşit acum am redevenit fiu duhovnicesc al Prea Fericirii Voastre, aşa cum am fost pe perioada cât aţi păstorit Mitropolia Olteniei. Rog pe Bunul Dumnezeu să Vă răsplătească efortul şi Vă promit că nu voi uita cele citite în Gramata patriarhală, că datorez cinstire şi ascultare atât faţă de Prea Fericirea Voastră, cât şi faţă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Datorez recunoştinţă Înalţilor Ierarhi, distinşilor reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi judeţene care m-au onorat cu prezenţa la acest eveniment important din viaţa mea.

Înmânarea Cheii oraşuluii Slobozia, astăzi, cu prilejul instalării mele ca episcop al Eparhiei Sloboziei şi Călăraşilor, de către domnul primar Ioan Pinter, mă îndatorează mult faţă de acest municipiu generos şi, pe lângă mulţumirile cuvenite, promit că voi face tot ce îmi va sta în putinţă să corespund aşteptărilor conducerii şi locuitorilor acestui oraş.

De asemenea, doresc să mulţumesc din inimă Prea Fericirii Sale Hristodulos, Arhiepiscopul Atenei şi al întregii Elade, pentru felicitările şi mesajul transmis cu acest prilej printr-un împuternicit special, părintele profesor Konstantinos Karaisaridis.

Vă mulţumesc tuturor că aţi venit de departe sau de aproape să ne rugăm împreună, în această catedrală, Atotputernicului Dumnezeu, pentru a-L preamări şi a-I cere ajutor”.



Categories: ECUMENISM

Sfantul si Dreptul Simeon si Sfanta Prorocita Ana

Vechiul Testament a fost tradus din limba ebraica in limba greaca de 70 de intelepti, din porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului. Potrivit Traditiei, printre acestia s-a numarat si Sfantul si Dreptul Simeon. In momentul in care a ajuns la textul din Isaia 7,14: "Iata fecioara va lua in pantece si va naste fiu“, a inlocuit cuvantul "fecioara” cu "femeie”, gandind ca nu este posibil ca o fecioara sa nasca. Pentru necredinta sa, Dumnezeu i-a fagaduit ca nu o sa moara pana nu va vedea pe Mesia nascut din Fecioara (Luca 2, 25-26). La 40 de zile de la nasterea lui Hristos, se implineste fagaduinta facuta de Dumnezeu, caci Sfantul si Dreptul Iosif, indemnat de Duhul Sfant, va lua in brate pe Cel nascut din Fecioara si va spune: "Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta“. "Acum slobozeste" inseamna acum am inteles ca s-a implinit ceea ce s-a fagaduit. Aceasta rugaciune "Acum slobozeste“, este rostita de noi, la fiecare slujba a Vecerniei, adica la inceputul unei zile liturgice.



Dreptul si Sfantul Simeon a vestit si rastignirea lui Hristos, in momentul in care ii spune Fecioarei Maria ca prin sufletul ei va trece sabie.



Sfanta Prorocita Ana



De vederea Pruncului Mantuitor s-a bucurat si prorocita Ana. S-a emis ipoteza ca era o prorocita cultica, in sensul ca ea aducea jertfa pentru cei care erau nedreptatiti si aveau nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.



Tot astazi, facem pomenirea:

- Sfintilor Mucenici Adrian si Evul;

- Prorocului Azaria;

- Sfantului Mucenic Vlasie Bouarul;

- Sfantului Claudiu;

- Mucenicilor Pavel si Simon.



Maine, 4 februarie, facem pomenirea Sfantului Cuvios Isidor Pelusiotul.



Sursa: CrestinOrtodox.ro



Calendar Ortodox

Pentateuhul

Pentateuh



Parte componenta a Bibliei, cuprinde primele cinci carti ale Vechiului Testament: Facerea (Geneza), Iesirea (Exodul), Leviticul, Numerii si Deuteronomul.
 
 
Pentateuhul:


Cuvantul "Pentateuh", de originea greaca (pénte = "cinci“ si teuhos = "carte“), desemneaza primele cinci carti ale Vechiului Testament. Aceasta prima parte a Vechiului Testament este numita de catre evrei Tora adica "Lege”.



Legat de timpul exact cand aceasta parte a Sfintei Scripturi a fost impartita in cele cinci carti, reprezinta o intrebare al carei raspuns nu a putut fi aflat cu exactitate. Unii atribuie aceasta impartire inaintea traducerii Septuagintei; altii o atribuie insa autorilor acestei traduceri.



Fericitul Ieronim era de parere ca Sfantul Apostol Pavel face referire la aceasta diviziune in cinci carti in I Cor. 14:19. In orice caz, Filon si Iosif Flaviu erau familiari cu aceasta impartire in cauza.



Numele Pentateuhului si a cartilor cuprinse in el



Oricat de veche ar fi impartirea acestei parti a Vechiului Testament, evreii nu au avut initial un nume prin care sa o desemneze. Ei numeau aceasta parte a Bibliei hattorah (Legea), sau torah (Lege), sau sepher hattorah (Cartea legii), datorita naturii continutului sau.



De asemenea, au numit-o torath Mosheh (Legea lui Moise), sepher Mosheh (Cartea lui Moise), sepher torath Mosheh (Cartea legii lui Moise) pe seama autorului ei. Intregul text al Pentateuhului il atesta pe Moise drept autor, iar Biserica, in deplina concordanţa cu traditia si scolile rabinice, a omologat aceasta atestare inca din era apostolica. Ea se intemeiaza cu precadere pe faptul ca Insusi Matuitorul Iisus Hristos il prezinta pe Moise drept autor al Legii: "Oare nu Moise v-a dat Legea?“ (In 7, 19); "toate cele scrise despre Mine in Legea lui Moise...“ (Lc. 24, 44).



Originea revelata a legii mozaice a implicat si numele urmatoare: Legea lui Yahve (I Esdr. 7:10; etc.), Legea lui Dumnezeu (II Esdr., 8:18; etc.), Cartea legii lui Yahve (II Par. 17:9; etc.), Cartea legii lui Dumnezeu (Jos. 24:26; etc.).



Cuvantul lege, in expresiile anterioare, a fost tradus prin grecescul "nomos", in Septuaginta.



Noul Testament face referire la legea mozaica in diferite feluri: Legea (Mat. 5:17; Rom. 2:12; etc.); Legea lui Moise (Lc. 2:22; 24:44; Fapte 28:23); Cartea lui Moise (Mc. 12:26); sau simplu, Moise (Lc. 24:2; Fapte 15:21).



Chiar si Talmudul precum si cele mai vechi scrieri rabinice numesc prima parte a Bibliei "Cartea legii”, in timp ce in aramaica este numita simplu "Legea”. Cuvant grec pentateuchos, implica impartirea legii in cinci parti, aparand pantru prima data aproximativ in 150-75 i.Hr. in scrisoarea catre Flora trimisa de catre Valentinian Ptolemeul.



O dovada timpurie a numelui se presupune ca ar exista in pasajul lui Ipolit unde Psaltirea este numita "kai auto allon pentateuchon". Origen a folosit numele, precum si Sfantul Atanasie, si, de cateva ori, Sfantul Epifanie. In latina, Tertulian a intrebuintat forma la masculin Pentateuchus , in timp ce Isidor de Sevilla prefera forma de neutru Pentateuchum.



Forme anologe Octateuh, Heptateuh, si Hexateuh au fost folosite pentru a face referire la primele, opt, sapte, respectiv sase carti ale Bibliei. Scriitorii rabinici au adoptat expresia "cele cinci ale legii” sau simplu "cele cinci” desemnand cele cinci carti ale Pentateuhului.



Atat evreii palestinieni, cat si cei alexandrini au nume distincte pentru fiecare din cele cinci carti ale ale Pentateuhului. In Palestina, cuvintele de inceput ale catorva carti au servit drept titlu. De aici avem numele: bereshith, we'elleh shemoth sau simplu shemoth, wayyiqra, wayedhabber,si elleh haddebarim sau simplu debarim.



Chiar daca acestea erau de regula titlurile evreiesti a primelor cinci carti ale Vechiului Testament, anumiti scriitori rabinici le-au denumit pe ultimle trei, facand referire la continutul lor; acestia au numit cea de-a treia carte torath kohanim, sau legea preotilor; pe cea de-a patra, homesh happiqqudhim, sau cartea recensamantului; si pe cea de-a cincea, mishneh thorah, sau repetarea legii.



Evreii alexandrini au derivat numele grecesti date celor cinci carti potrivit continutului sau potrivit inceputilui fiecarei parti.



Astfel, prima carte este numita Genesis kosmou sau simplu Facerea; cea de-a doua , Exodus Aigyptou sau Iesirea; a treia , Leueitikon - Leviticul; a patra, Arithmoi; si cea de-a cincea, Deuteronomion - Deuteronom.



Aceste nume au trecut din Septuaginta in Vulgata si din aceasta aproape in toate traducerile ulterioare ale Vulgatei. Arithmoi a fost inlocuit prin cuvantul latin Numeri (Numerele), in timp ce celelalte nume si-au patrat forma.



Autenticitatea Pentateuhului



In ciuda atator atestari, originea mozaica si, deci, autenticitatea Pentateuhului este contestata de critica rationalista occidentala. Militantii ei afirma ca in textul acestei opere pot fi identificate cel putin patru documente sau traditii diferite, produse cu mult in urma lui Moise si compilate in ceea ce se cheama Pentateuhul. Aceasta teorie, numita "a documentelor“, inceputa moderat de Jean Astruc in 1753 si dezvoltata radical de Julius Wellhausen ( 1918), a fost acreditata de majoritatea traducatorilor si editorilor biblici din zilele noastre. Din punctul de vedere ortodox, autenticitatea Pentateuhului nu poate fi pusa la indoiala, si nici covarsitoarea lui importanta teologica.



Analiza Pentateuhului



Continutul Pentateuhului are deopotriva atat un caracter istoric, cat si legistlativ. Acesta ne prezinta istoria poporului ales de la crearea lumii pana la moasrte lui Moise, facandu-ne cunoscuta de asemenea legislatia civila si religioasa a israelitilor in timpul vietii lui Moise. Aceasta Lege nu se expune sistematic, nu este asezata in paragrafe, ca intr-un cod de legi, ci este expusa istoric, in ordinea promulgarii ei.



Facerea poate fi considerata ca o introducere la celelate patru carti. In ea sunt relatate crearea lumii si a neamului omenesc, prezentand intamplarile premergatoare Legii. Iesirea prezinta istorisirea eliberarii poporului ales din robia egipteana. Leviticul este caracterizat prin referintele asupra functiilor preotesti exercitate de tribul levitilor. Numerele prezinta numaratoarea sau recensamantul facut asupra poporului evreu in pustie. Deuteronomul, care se traduce, "A doua Lege“, reprezinta o reluare si detaliere a Legii primite de Moise in muntele Sinai.



Importanta teologica a Pentateuhului



Incheiem prin a prezenta un paragraf, preluat din "Studiul Vechiului Testament” pentru Institutele Teologice, care prezinta importanta teologica a Pentateuhului:



"Pentateuhul este temeiul istoric al intregii religii revelate. Fara Pentateuh intreaga ordine dogmatica si morala, atat a Vechiului cat si a Noului Testament, este istoriceste neexplicabila si nejustificata. Intreg Vechiul Testament si, la randul sau, intreg Noul Testament sunt urmarea fireasca a celor cuprinse in Pentateuh. Crestinismul intemeiat de Mantuitorul Hristos, istoriceste sta sau cade cu Pentateuhul. Pe Pentateuh se reazema fratietatea popoarelor, nascute din acelasi stramos: Adam. Pe el se reazema notiunea si ideea rascumpararii si a Rascumparatorului. Fara caderea in pacatul stramosesc nu are rost rascumpararea si, daca nu ne tragem din acelasi stramos, rascumpararea prin Mesia nu e universala, deci nici crestinismul nu este o lege divina pentru toate neamurile. Astfel, insesi temeliile crestinismului sunt compromise daca Pentateuhul nu e carte autentica, sfanta, inspirata, cu deplina autoritate divina si umana. Critica Pentateuhului deci e critica credintei crestine insesi.

De aceea i se da Pentateuhului cea mai mare importanta, atat din partea credinciosilor, cat si din partea necredinciosilor.”


Radu Alexandru

sursa:Crestinortodox.ro