Sfantul Evanghelist Luca

Sfantul Apostol si Evanghelist Luca  s-a nascut in Antiohia Siriei. Il intalneste pe Hristos in Teba Boetiei, loc in care se ingrijea de bolnavi in calitatea sa de medic. Crezand in El, Sfantul Luca ajunge sa se numere printre cei 70 de Apostoli. Impreuna cu Sfantul Apostol Cleopa, el L-a vazut pe Domnul inviat pe drumul catre Emaus (Luca 24). Dupa Pogorarea Sfantului Duh, Luca s-a intors la Antiohia si l-a ajutat pe Pavel sa vesteasca Evanghelia Domnului.A scris o Evanghelie si cartea Faptele Apostolilor adresate dregatorului Teofil. Evanghelia se remarca prin bogatia de pilde - 33 de parabole impodobesc Evanghelia Sfantului Luca.Dupa martiriul Sfantului Apostol Pavel, Sfantul Luca a predicat Evanghelia in Italia, Dalmatia, Macedonia si Grecia.Este socotit si patronul iconografiei crestine, el fiind cel care a pictat primele icoane ale Maicii Domnului, purtand in brate pe Hristos si prima icoana a Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.A trecut la cele vesnice la varsta de 80 de ani, cand niste pagani l-au spanzurat de un maslin in cetatea Tebei din Boetia.Constantie, fiul imparatului Constantin, a adus moastele sfantului din Teba si le-a asezat in Biserica Sfintilor Apostoli, sub sfanta masa, alaturi de cele ale Sfintilor Andrei si Timotei.Tot in aceasta zi, facem pomenirea:- Sfantului Mucenic Marin cel Batran;- Sfantului Cuvios Iulian;- A patruzeci de sfinti tineri;- Sfantului Mnason, episcopul Ciprului;-Sfintilor Mucenici Gavriil si Chirmidol.Sursa: CrestinOrtodox.ro Calendar Ortodox

CASATORIA CRESTINA SI MONAHISMUL

Intre credinciosii Bisericii putem auzi de multe ori discutii in care se compara monahismul cu casatoria, in care se poate vadea ca unii dispretuiesc rnonahismul, altii casatoria. Copiii sufera atunci cand parintii nu imbratiseaza cu toata inima casatoria si viata de familie. De aceea, as dori sa accentuez un fapt: casatoria este o cale de mantuire. Asemenea discutii, care compara casatoria cu monahismul, sunt arareori de folos. Fiecare persoana trebuie sa-si gaseasca propria cale de mantuire, cerand lui Dumnezeu sa-i arate drumul cel mai bun pentru el, drum pe care, mergand, sa poata "lucra pentru mantuirea lui" (Filipeni 2, 12) in conditiile in care se gaseste si care ii sunt date de Dumnezeu. Ne compromitem mantuirea nu prin alegerea unei cai de vietuire sau a alteia, ci cazand din voia lui Dumnezeu privitoare la noi personal. Nimeni nu este admis in monahism daca dispretuieste casatoria (cf. canoanele 9 si 10 ale Sinodului de la Gangra), iar casatorindu-se, nu trebuie sa dispretuiasca monahismul.Cuvintele lui Hristos despre monahism arata ca El il priveste ca un mod de viata care nu este accesibil tuturor (Matei 19, 11). (De ce anume este asa e o taina pentru noi -taina libertatii lui Dumnezeu si a libertatii noastre.) Avem in schimb cuvantul Sau plin de dumnezeiasca autoritate si de binecuvantare in sprijinul vietii de casatorie: "De la inceputul fapturii «barbat si femeie i-a facut» Dumnezeu. De aceea omul va lasa pe tatal si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup; asa ca nu mai sunt doi ci un singur trup" (Marcu 10, 6-9). Hristos a facut prima minune prefacand apa in vin la nunta din Cana Galileei (Ioan 2, 1-11). Din slujba Cununiei intelegem ca acest semn trebuie privit ca binecuvantarea lui Dumnezeu asupra casatoriei. Dumnezeu Insusi a dat umanitatii casatoria ca Sfanta Taina si ca mod de viata. Aceasta inseamna ea este o cale de mantuire, o cale ce duce la viata vesnica. Hristos n-a recomandat monahismul ca regula generala -porunca Lui este sa-L iubim pe Dumnezeu din toata inima, din tot sufletul si cugetul, si din toate puterile noastre, si sa ne iubim unii pe altii ca pe noi insine. Intrebarea care se pune crestinilor casatoriti care au copii nu este cum sa reduca la minimum obligatiile familiale, astfel incat sa fie "liberi" sa duca o viata "mai duhovniceasca", ci mai degraba: "Cum sa cultiv in viata mea de familie iubirea de Dumnezeu si de aproapele?"Un duhovnic a fost intrebat de un om casatorit: "Cum pot eu, traind in lume, sa fac voia lui Dumnezeu?" Batranul i-a raspuns: "In tot ceea ce faci, lucreaza impreuna cu Dumnezeu". A fi "impreuna lucrator cu Dumnezeu" (1 Corinteni 3, 9) in casatorie si in educarea crestina a copiilor este o indatorire mareata si sfanta.Viata crestina este o viata traita dupa chipul lui Dumnezeu Cel in Treime -o viata impreuna cu altii. Foarte rar se intampla sa ne aflam in completa singuratate sau sa fim chemati de Dumnezeu sa ne petrecem viata in pustie; in acest caz, suntem nevoiti sa traim in izolare. Pentru cei mai multi dintre noi, viata crestina inseamna viata intr-o comunitate de un fel sau altul. Chiar si pustnicii traiesc de obicei mai intai o vreme, uneori decenii intregi, intr-o co munitate monahala, inainte de-a se retrage in pustnicie. Dupa cum spune Sfantul Siluan: "Fratele meu este viata mea". Un om casatorit -si din punct de vedere teologic acesta este singurul mod corect de vietuire -poate spune: "Sotia (sau sotul) si copiii mei sunt viata mea. Sunt continutul vietii mele; si numai traind alaturi de ei va trebui sa invat o iubire asemenea lui Hristos". Criteriul sanatatii mele spirituale este urmatorul: in ce relatii ma aflu cu cei alaturi de care traiesc? Nu exista criteriu mai inalt. Calitatea vietii de familie este masura prin care se poate aprecia progresul duhovnicesc al celor ce traiesc in lume.Tot ce inveti despre casatorie, toata osteneala pentru bunul mers al casatoriei este spre mantuirea copiilor tai, si acesta nu e un lucru neinsemnat, ci are literalmente o valoare vesnica.Nu putem avea calauza mai buna in familie decat Sfanta Scriptura. Va recomand cu caldura sa recititi cat mai des cuvintele Sfintilor Apostoli privitoare, de exemplu, la viata de familie, si sa le primiti cu toata seriozitatea ca insusi cuvantullui Dumnezeu, vesnic actual in orice vreme. Cand citim Sfanta Scriptura, sa ne rugam lui Dumnezeu si autorului cartii respective sa ne ajute sa intelegem si sa implinim in propria noastra viata cuvantul pe care l-am citit. Crestinii casatoriti se pot inspira mai ales din Prima Epistola a Sfantului Apostol Petru si din Epistolele Sfantului Apostol Pavel catre Corinteni si catre Efeseni."Cinstita sa fie nunta intru toate si patul neintinat" (Evrei 13, 4). Multi oameni privesc azi cu mult prea multa usurinta relatiile sexuale. Pe de o parte, moravurile si standardele etice contemporane incurajeaza tot soiul de perversiuni, placeri si pofte nemasurate. Pe de alta parte, sunt oameni care incearca sa promoveze o atitudine crestina in casatorie mergand pana in aspectele cele mai intime, si, cu toate acestea, sunt gata sa dispretuiasca starea de feciorie. Mai sunt apoi si crestinii casatoriti care refuza partenerilor lor o relatie conjugala deplina in numele unei iluzorii chemari la o viata in curatie, in timp ce Sfantul Apostol Pavel ii indeamna pe cei casatoriti sa se infraneze numai de comun acord si cu scopul de a se inchina cu mai multa concentrare rugaciunii pentru o anumita perioada (1 Corinteni 7 , 5). Uneori aceasta stare de lucruri care poate crea o multime de probleme apare atunci cand unul din soti se intoarce la credinta sau traieste mai intens viata in Hristos abia dupa casatorie. Sfantul Apostol Pavel ne invata ca o casatorie trebuie sa continue daca partenerul necredincios e dispus sa-si accepte partenerul crestin. Intr-un asemenea caz, partenerului crestin ii revine o mare raspundere in fata lui Dumnezeu in ce priveste comportamentul fata de partenerul sau de casatorie si fata de familie. O convertire autentica sau un progres duhovnicesc il face pe crestinul casatorit sa-si traiasca viata de familie intr-o mare dragoste fata de cei din jur, cu dorinta de a face viata partenerului de casatorie cat mai placuta. (Nu putem lua drept exemple cazuri exceptionale, cum e cel al Sfantului Alexie, "omul lui Dumnezeu".) Din nefericire, adeseori se intampla ca un crestin sa inceapa sa predice familiei sale sau sa-si piarda interesul pentru tot ce e "lumesc". Sfantul Apostol Petru spune ca sotia credincioasa poate, prin comportamentul ei si “fara propovaduire" (1 Petru 3, 1), sa-si aduca sotul necredincios la credinta in Domnul. Atunci cand primim de la Dumnezeu un semn, o descoperire, sa ne amintim de Maica Domnului care "pastra cu credinta toate aceste cuvinte in inima sa" (Luca 2, 51). Dar asa cum dupa BunaVestire Maica Domnului a alergat intr-un suflet la vara ei Elisabeta sa caute incredintare despre aceasta minunata intamplare, tot asa si noi sa alergam sa cautam cuvant de incredintare de la duhovnicul nostru.Din "Sfaturi pentru o educatie a copiilor in ziua de astazi" – Maica Magdalena, Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul, Essex, Anglia. Sursa:Facebook/Ierodiakon Ioan Danci

...flori de la Violeta Chiriac

Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus: Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important. Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce. Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: Ai doar 8 minute!Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis. Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna. La fel se intampla demulte ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:Nu uita ce e cel mai important!Cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om. In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important. Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: Bogatia sufletului.Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: Bogatia sufletului!Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus: Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important. Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce. Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: Ai doar 8 minute!Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis. Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna. La fel se intampla demulte ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:Nu uita ce e cel mai important!Cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om. In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important. Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: Bogatia sufletului.Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: Bogatia sufletului!Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus: Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important. Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce. Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: Ai doar 8 minute!Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis. Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna. La fel se intampla demulte ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:Nu uita ce e cel mai important!Cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om. In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important. Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: Bogatia sufletului.Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: Bogatia sufletului!

O viata frumoasa: Sfaturi utile

O viata frumoasa: Sfaturi utile: Idei de retinut Furnicilor nu le plac castravetii. Inconjurati ascunzisurile acestora cu coji de castravete. Daca vrei sa obtii un cub tr...

Icoana Maicii Domnului cu trei maini

Panaghia Tricherousa - Icoana Maicii Domnului cu trei maini




Panaghia Tricherousa este o icoana de iconostas, foarte veche, cunoscuta ca "Icoana Maicii Domnului cu trei maini”. Icoana se afla in prezent la Manastirea Hilandar din Muntele Athos. Cei ce nu cunosc istoria acestei icoane inclina sa creada, in mod gresit, ca cele trei maini reprezentate sunt ale Maicii Domnului. Insa nu este asa. Initial era o icoana realizata intru totul dupa canoanele iconografice, asemanatoare cu Maica Domnului Hodogitria – "Aratatoarea caii”. Potrivit traditiei, aceasta icoana a Maicii Domnului era zestrea de familie a Sfantului Ioan Damaschin si o avea in casa lui din Damasc, chiar cand fusese intaiul sfetnic al stapanitorului saracinilor, califul musulman Ualid (705-715).



Dupa ce Sfantul Ioan Damaschin a tinut cuvantarile pentru apararea icoanelor, iconoclastii i-au taiat mana dreapta. Atunci Sfantul Ioan, tinand mana sa taiata, a cazut inaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerand sa-l vindece, si Maica Domnului intr-adevar a vindecat mana Sfantului, care s-a alipit in chip minunat la locul ei.


Drept multumire si recunostinta nemarginita, Sfantul Ioan a adaugat la icoana Maicii Domnului o mana din argint, in partea de jos, astfel incat da impresia ca Maica Domnului are o a treia mana. De atunci in aceasta icoana purtand numele "Cu trei maini” (sl.:Troerucica; gr.: Tricherousa), sub mainile Maicii Domnului, este reprezentata si mana Sfantului Ioan Damaschin.



Procesiune cu Icoana Panaghia Tricherousa:



Pana in secolul al XIII-lea, icoana a fost pastrata in Lavra Sfantului Sava, cand Sfantul Sava, primul Arhiepiscop al Serbiei, a venit aici in pelerinaj, iar parintii manastirii i-au daruit-o ca binecuvantare. Acesta a luat icoana in Serbia, iar mai apoi, in chip minunat a ajuns in Sfantul Munte Athos. In vremea unei rascoale civile din Serbia, in timpul domniei Regelui Urosh al V-lea, catarul care purta icoana in fata armatei s-a pierdut, ajungand in chip necunoscut la Hilandar.



Una dintre minunile Maicii Domnului, savarsite in Manastirea Hilandar, a avut loc in momentul in care calugarii au inceput sa se certe pentru a ocupa postul de staret. In acel moment, icoana Maicii Domnului Tricherousa a plecat singura, de unde era pusa mai inainte, si s-a asezat in scaunul de staret. Un calugar pustnic, cu viata sfanta, a venit la manastire si a spus celor de aici urmatoarele: "De acum inainte, pentru a evita mahnirea si cearta, nici un staret nu va mai fi ales in Manastirea Hilandar, din moment ce insasi Maica Domnului ocupa aceasta pozitie si conduce manastirea."



Manastirea Hilandar - Procesiune cu Icoana Tricherousa



Cu toate ca acest tip de icoana nu este cuprins in nicio erminie a zugravilor, exista chiar si in tara noastra, in special in nordul Moldovei, icoane ale Maicii Domnului, cu cea de-a treia mana. Bisericii "Maica Precista" din Ploiesti, Tarul Alexandru al II-lea al Rusiei, a donat in anul 1877, o icoana in care este reprezentata Maica Domnului cu trei maini. Icoana de acest tip a fost pictata pentru comercializare, si vanduta in reproduceri de sute de mii de exemplare, chiar prin intermediul Patriarhiei Romane. Din pacate, unii iconografi, care au pictat copii dupa aceasta icoana, au lasat o interpretare eronata in acest sens, ca si cum ar fi vorba despre cele trei maini ale Nascatoarei de Dumnezeu.



Pomenirea icoanei Tricherousa se face in 4 decembrie, de praznicul Sfantului Ioan Damaschin, si in chip deosebit in zilele de 28 iunie si 12 iulie.



Sursa:CRESTINORTODOX.RO

VALENTIN SFANTUL SFINTIT MUCENIC-EPISCOP DE INTERAMNA ITALIEI

Pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Valentin – Apărător al valorilor
familiei creştine


În fiecare an, la data de 30 iulie, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea unui ales apologet al valorilor moralei creştine. Este vorba de Sfântul Sfinţit Mucenic Valentin, episcopul Umbriei. Martirizat la Roma în a doua jumătate a secolului al treilea, el a rămas în conştiinţa Bisericii lui Hristos ca vindecător al celor bolnavi şi sfânt al iubirii creştine şi al familiei. În plină zi de sărbătoare, Sfântul Valentin îi binecuvântează pe credincioşii români, o părticică din sfintele sale moaşte fiind depuse în Biserica Delea Nouă, din Bucureşti.




Viaţa Sfântului Sfinţit Mucenic Valentin ne introduce în atmosfera primelor trei secole de creştinism. O perioadă tristă a Bisericii, un răstimp al persecuţiilor şi al prigoanei împotriva creştinilor, în care au înflorit şi s-au manifestat martirii, adică cei care L-au mărturisit pe Mântuitorul Hristos cu preţul vieţii lor. Sfântul Valentin s-a născut în jurul anului 175, în localitatea romană Interamna (astăzi localitatea Terni, din regiunea Umbria, Italia). A fost hirotonit preot de către Sfântul Felician de Foligno. Datorită vieţii sale virtuoase, Valentin va fi ales Episcop de Interamna, fiind hirotonit de către papa Victor I, în anul 197.



Remarcabil propovăduitor al Cuvântului lui Dumnezeu, făcător de minuni şi vindecător, Sfântul Valentin a fost foarte iubit de către toţi credincioşii săi. Mai mult, datorită credinţei sale puternice şi a bogatei activităţi taumaturgice, episcopul a convertit la creştinism importanţi dregători romani. Printre minunile săvârşite de mucenic amintim vindecarea fratelui tribunului roman Frontanus de o boală foarte grea; tămăduirea lui Cherimon, fiul vestitului filosof roman Craton, eveniment în urmă căruia s-au botezat Craton şi întreaga familie a acestuia, împreună cu trei tineri filosofi care au devenit ucenicii Sfântului Valentin: Procul, Efiv şi Apolonie. Nu trebuie omisă nici minunea vindecării tânărului Avundie, fiului eparhului cetăţii, precum nici blândeţea cu care Mucenicul lui Hristos, Valentin, a binecuvântat prin Taina Sfintei Căsătorii legătura dintre o tânără creştină cu un soldat păgân, proaspăt convertit la credinţa în Hristos. De altfel, acest din urmă eveniment i-a adus Sfântului Valentin calitatea de ocrotitor al iubirii şi al familiei creştine.



Trăind într-o perioadă a persecuţiilor împotriva creştinilor – este vorba de domnia împăratului Marcus Aurelius – Sfântul Valentin a fost arestat, torturat şi decapitat la Roma, la vârsta de aproape o sută de ani, din ordinul prefectului Placid Furius. Împreună cu Valentin au primit sfârşitul mucenicesc şi ucenicii acestuia: Procul, Efiv şi Apolonie, în anul 273. Cinstitele trupuri ale celor patru martiri au fost aduse şi îngropate în cetatea Interamna, în glas de rugăciune al poporului dreptcredincios adunat să-i întâmpine pe aceşti vrednici mucenici ai lui Hristos.



Sfântul Valentin, în mijlocul românilor



Prin osteneala preoţilor slujitori ai Bisericii Delea Nouă – Calist din Bucureşti, o parte din moaştele Sfântului Mucenic Valentin au fost dăruite de Episcopia din Terni, Italia, credincioşilor români, după cum ne informează ‘Ziarul Lumina’. Din anul 2005 (când au fost aduse moaştele sfântului) şi până în prezent, Sfântul Sfinţit Mucenic Valentin binecuvântează atât pe credincioşii parohiei, cât şi pe fiecare creştin care, cu umilinţă şi cu smerenie, poposeşte în sfântul lăcaş şi se închină cinstitelor moaşte.



Mai mult, Mucenicul Valentin îşi confirmă calitatea sa de sfânt al iubirii creştine şi al familiei prin binecuvântarea pe care o oferă cu blândeţe fiecărui copil şi tânăr nou-botezat, precum şi fiecărei perechi de tineri proaspăt căsătoriţi. Prin excelenţă, putem spune că dacă anul 2011 este anul Sfintelor Taine ale Botezului şi Cununiei, în prezenţa Sfântului Valentin şi sub purtarea lui de grijă, această sărbătoare a Tainelor lui Hristos dobândeşte valenţe continue, eterne.



Întreaga activitate pastoral-misionară şi social-culturală dezvoltată în cadrul Parohiei Delea Nouă – Calist îl are în prim-plan pe Sfântul Sfinţit Mucenic Valentin. Or, dacă avem în vedere faptul că duminică de duminică aici se împărtăşesc un număr considerabil de copii, dacă ţinem seama că fiecare pereche de tineri care urmează a se căsători trece pe la scaunul de spovedanie, dacă reflectăm la faptul că fiecare creştin aflat în suferinţă îşi găseşte alinarea în cadrul slujbelor cultului divin săvârşite cu regularitate şi la racla cu moaştele sfântului, atunci este lesne de înţeles de ce Sfinţitul Mucenic Valentin este vindecătorul celor bolnavi şi sfântul iubirii creştine, apologet al familiei ortodoxe. Prezenţa lui în mijlocul credincioşilor parohiei şi în mijlocul românilor este asemenea unui tezaur ortodox de o inestimabilă valoare şi preţuire.



Cu ocazia cinstirii Sfântului Sfinţi Mucenic Valentin, la Biserica Delea Nouă – Calist programul liturgic se va împleti cu activitatea misionar-filantropică. În ajunul serbării, pe data de 29 iulie, aseară, s-a oficiat slujba de priveghere (Vecernie, Acatist şi Litie). În ziua pomenirii sfântului, astăzi se va săvârşi slujba Utreniei, urmată de Sfânta Liturghie, unde sunt aşteptaţi la Sfânta Împărtăşanie atât copiii, cât şi creştinii evlavioşi care au ajunat şi au primit, prin Taina Spovedaniei, dezlegarea păcatelor. Sărbătoarea Sfinţitului Mucenic Valentin se va încheia cu agapa organizată de preoţii slujitori şi membrii Comitetului parohial, prilej cum nu se poate mai bun pentru comuniune, întâlnire şi socializare creştin-ortodoxă.



Trebuie subliniat faptul că, în ultimii ani, de bogăţia spirituală a fiecărui hram şi nu numai (Biserica Delea Nouă – Calist are două hramuri: ‘Praznicul Bunei Vestiri’ şi ‘Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil’), precum şi de sărbătoarea Sfântului Sfinţit Mucenic Valentin s-au bucurat şi creştinii aflaţi în situaţii dificile, bolnavi şi suferinzi. Activitatea social-filantropică a vizat şi centrele sociale de copii şi tineret, azilurile de bătrâni şi spitalele. Cu atât mai mult, cu ocazia cinstirii Sfântului Valentin, vindecător şi rugător pentru toţi cei aflaţi în suferinţă, se vor bucura spiritual de sărbătoarea parohiei şi bolnavii Centrului de îngrijire ‘Sf. Nectarie’, precum şi alte persoane încercate, cărora Parohia Delea Nouă – Calist le va oferi pachete.



Cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care îi numeşte pe sfinţi ‘casnici ai lui Dumnezeu’ (Efeseni 2,19), constituie un îndemn în plus al sărbătorii de astăzi. Având permanent pe Hristos în inimile şi gândurile noastre, să ne bucurăm duhovniceşte de prezenţa şi purtarea de grijă a Sfântului Sfinţit Mucenic Valentin, mărindu-l, cinstindu-l, închinându-ne lui şi înălţându-i rugăciuni ca să mijlocească, aşa cum spun şi cuvintele troparului, pentru sufletele noastre.



Locul Sfântului Valentin în calendarul ortodox



Sfântul Mucenic Valentin este cinstit de Biserica Ortodoxă Română în fiecare an, fiind amintit în calendarul ortodox la data de 30 iulie. Din nefericire, în absenţa unei culturi ortodoxe şi căzând pradă tradiţiei profane, multe persoane asimilează sărbătoarea sfântului cu data de 14 februarie. Ne aflăm însă, am putea spune, în faţa unui dublu paradox. Mai întâi datorită faptului că, deşi de ‘Valentineâs Day’ a auzit toată lumea, totuşi despre viaţa Sfântului Mucenic Valentin nu cunoaşte nimeni mai nimic. Pe de altă parte, cu toate că ziua de 14 februarie este dedicată unui ‘sfânt Valentin’, totuşi calendarul ortodox nu leagă de această dată calendaristică nici un sfânt cu acest nume.



Fundamentându-se pe o sărbătoare catolică, cu specific occidental, care odată cu trecerea timpului a căpătat accentuate valenţe profane, străine spaţiului ortodox, sărbătoarea Sfântului Valentin este denaturată şi transformată într-un eveniment de marketing şi într-o ‘sărbătoare fără sărbătorit’. Pilda de sfinţenie şi mucenicie a Sfântului Valentin, precum şi darul acestuia de videcător al celor bolnavi şi ocrotitor al virtuţii dragostei creştine şi al familiei pot fi aflate doar în Biserica lui Hristos, locul în care mucenicul creştin a predicat, a binecuvântat şi a mărturisit pe Dumnezeul cel Viu. Iar sărbătoarea lui, atât de dragă îndeosebi tinerilor, ar trebui să reprezinte un prilej cum nu se poate mai potrivit de rugăciune şi laudă aduse Mucenicului Valentin, ca unul care revarsă ajutorul său familiilor şi tinerilor de astăzi.



Valentin ‘cel puternic în credinţă…’



Din punct de vedere etimologic, morfemul Valentin/ Valentina este un nume augural, de origine latină, explicat în mod tradiţional prin participiul verbului valere, care se traduce prin a fi puternic, a fi sănătos. Într-adevăr, prin credinţa sa energică, prin faptele sale deosebite, prin moralitatea exemplară şi prin activitatea pastoral-misionară ireproşabilă, Sfântul Mucenic Valentin a confirmat tăria şi puterea credinţei în Hristos, precum şi sănătatea vieţii comunităţii pe care el a păstorit-o cu atâta interes.



Un lucru ce trebuie subliniat este faptul că în calendarul Bisericii Ortodoxe întâlnim mai mulţi sfinţi cu acest nume. Amintim astfel pe Sfântul Mucenic Valentin, preotul din Roma, care a primit moarte mucenicească în jurul anului 268 şi pe care Biserica noastră îl sărbătoreşte în fiecare an la data de 6 iulie; pe Sfântul Mucenic Valentin, episcopul de Terni, de a cărui pătimire am amintit mai sus, cinstit de Biserica Ortodoxă la data de 30 iulie; pe Sfântul Mucenic Valens (Valent) diaconul, originar din localitatea Elia, Ierusalim, devenit martir în anul 309, pomenit de Biserica Ortodoxă pe data de 16 februarie.



De asemenea, cu numele de Valentin, Biserica Ortodoxă cinsteşte şi un sfânt episcop din Germania, secolul al IV-lea, considerat protector împotriva epilepsiei, precum şi o sfântă muceniţă pomenită în fiecare an la data de 10 februarie.



Sursa: Basilica.ro

Categories: ORTODOXIE


**********************************


Sfantul Valentin al Ortodoxiei


 An de an, ziua de 14 februarie ne pune pe fiecare dintre noi, in calitate de crestini ortodocsi, in fata unui dublu paradox. In primul rand, de Valentine’s Day a auzit toata lumea, astfel incat, la o adica, oricine poate defini succint "sarbatoarea", in timp ce despre viata Sfantului Valentin nu cunoaste nimeni mai nimic.




In al doilea rand, multi sunt contrariati de faptul ca in aceasta zi nu intalnesc in Calendarul Ortodox niciun sfant care sa poarte acest nume. Intamplarea face ca nici Calendarul Romano-Catolic sa nu-l mai pomeneasca in aceasta zi, Sfantul Valentin fiind scos din calendar in 1969 din cauza ambiguitatii datelor referitoare atat la persoana sa, cat si la faptele care au condus la consacrarea lui ca sfant. In prezent, la 14 februarie, catolicii ii amintesc pe Sfintii Chiril si Metodie.



Asadar, nu gresim atunci cand spunem ca Valentine’s Day, cu tot "marketing-ul" aferent, este in Romania - si nu numai - o "sarbatoare" fara sarbatorit.



Despre Valentine’s Day s-a scris si s-a comentat suficient, pro si contra. S-a scris si s-a spus, din pacate, destul de putin despre Sfantul Valentin al Ortodoxiei, praznuit de Biserica in ziua de 30 iulie.







Sfantul Valentin s-a nascut in anul 175, la Interamna (Terni de astazi, in regiunea Umbria din Italia). A fost hirotonit preot de catre Sfantul Felician de Foligno, iar Episcop de Interamna de catre Papa Victor I, in anul 197.



Remarcabil propovaduitor al Evangheliei, facator de minuni si vindecator, a fost foarte iubit de catre credinciosii sai. El l-a vindecat pe fratele tribunului roman, Frontanus, de o boala foarte grea. Cand s-a imbolnavit Cherimon, fiul vestitului filosof Craton, acesta, urmand sfatului lui Frontanus, l-a chemat pe Episcopul Valentin la Roma. Cherimon suferea de o boala care ii schimonosea si ii contorsiona cumplit trupul. Dupa ce Sfantul Valentin a petrecut o noapte in rugaciune, Cherimon, complet sanatos, s-a aratat inaintea filosofului Craton, tatal sau. Atunci s-au botezat Craton si toata casa acestuia, impreuna si cu trei discipoli ai lui.







Sfantul Valentin a fost arestat, torturat si decapitat la Roma, la varsta de aproape o suta de ani, din ordinul prefectului Placid Furius, in timpul persecutiilor imparatului Marc Aureliu. Sfantul Valentin a fost ucis in secret, in timpul noptii, pentru a se evita rascoala populatiei din Terni.



Trei dintre discipolii lui Craton, Procul, Efiv si Apolonie, au fost si ei ucisi impreuna cu Sfantul Valentin, in anul 273.



Particele din moastele Sfantului Mucenic Valentin se gasesc la Biserica Delea-Noua Calist din Bucuresti. Sfintele Moaste au fost primite in dar de la Episcopia din Terni, Italia, in anul 2005.



In Calendarul Ortodox, pe langa Sfantul Ierarh Mucenic Valentin, praznuit pe 30 iulie, intalnim mai multi mucenici care au purtat acest nume: Sfintii Mucenici Marcu, Sotirih si Valentin - 24 octombrie, Sfanta Mucenita Valentina - 10 februarie, Sfantul Mucenic Valentin - 16 februarie; Sfantul Mucenic VASfantul Mucenic Valentin - 24 aprilie, Sfantul Valentin Preotul - 06 iulie, Sfanta Mucenita Valentina - 18 iulie.



Radu Alexandru






16 Februarie 2011



Vizualizari: 6871



Voteaza:

Currently 3.5/5 Stars. 1 2 3 4 5 Comentarii (4)Gabriel - Marian VladescuPostat la 2011-03-22 02:39

Ioan Albu, aceasta sarbatoare se numeste "Valentine's Day". Nu "Sfantul Valentin", cum zic romanii. E ziua indragostitilor, Biserica nu are de ce sa se opuna. Chiar de n-ar fi fost bine sub nicio forma ca aceasta sarbatoare sa existe, daca Biserica ar desfiinta-o, foarte multi tineri s-ar mania si nu ar mai merge la biserica, poate din acest simplu motiv. Doamne ajuta!



Ioan AlbuPostat la 2011-02-14 10:43

Dacă "Valentine's Day" nu are nici un fundament și e impusă prostește sub o mască a sfinției(probabil să-i dea greutate) de ce Biserica nu se opune în fiecare an împotriva acestei aberanții?



ion mirosanuPostat la 2011-02-14 09:02

Întorşi fiind cu faţa către vieţile noastre nu observăm că lumea una ne dă iar noi cealaltă ne luăm . Dacă privim şi luăm aminte la vieţile sfinţilor părinţi , mucenici şi toţi ceilalţi am putea lua aminte dar nu o facem ci ne afundăm şi mai mult în proasta înţelegere abordând faptele incerte , ulterior regretabile . Dragostea faţă de semeni este cred darul nostru cel mai de preţ , este tot ceea ce ne-a dat nouă Mântuitorul la venirea sa , din plin . Dorinţa omului de a transforma toată această dragoste este incredibilă . Oare înţelege ce face ? Înţelege el cum o percep cei care abia învaţă aceasta ? Ştie el ce sentimente teribile trezeşte într-o inimă de copil înfierbântat de dorinţi ? Eu invit la judecată simplă pe oricine , nu cred că va fi prea fericit nici dacă lucrurile se vor îndrepta direcţia oricum nu este cea bună .



Valentina IonitaPostat la 2011-02-11 14:38

Tot asa despre Sf.Mc Valentina nu se prea stie ca este praznuita pe 10 feb alaturi cu Sf.Sfintit Mc Haralambie...Inca de cand eram copil mi-am sarbatorit numele pe 10 feb si mi-aduc aminte ca de multe ori era cu cruce rosie...Chiar si dupa revolutie a fost cu cruce rosie de cateva ori...Se spune ca Sf Mc Valentina este singura sfanta care nu are moaste...Din cauza credintei ei foarte puternice in Dumnezeu a fost arsa. Dintre aceste două fecioare, Enata era din ţinutul Gaza, iar Valentina din Cezareea. Când ighemonul Firmilian sta la judecată, a fost adusă viteaza fecioară Enata, care fiind întrebată dacă se leapădă de Hristos, şi ea mărturisind că Hristos este Dumnezeu, a fost chinuită cumplit. Atunci cinstita Valentina şi ea fecioară fiind şi nesuferind să vadă neomenia şi cruzimea celor săvârşite, s-a umplut de îndrăzneală, şi când i s-a poruncit ca să aducă jertfă idolilor, căci acolo lângă scaunul de judecată, se găsea un jertfelnic, ea l-a izbit cu picioarele şi l-a surpat împreună cu focul ce era pe el. Atunci tiranul mânuindu-se, a chinuit-o cumplit şi pe ea. Şi încetând a le mai chinui, a hotărât să fie arsa Sf Mc Valentina în foc. După aceasta a fost adus la pătimire sfântul Pavel. Şi după ce a suferit mai multe chinuri şi s-a arătat mai presus de patimi, cu harul lui Hristos, a fost osândit la moarte de sabie. Iar el, mulţumind lui Dumnezeu şi rugându-se pentru cei de o credinţă cu el, a primit tăierea cinstitului sãu cap, dându-şi duhul în mâinile lui Dumnezeu.
Sursa:CrestinOrtodox.Ro
 
Sa avem parte de sfintele sale rugaciuni de pace si intelepciune cu binecuvantare cereasca spre mantuirea sufletelor noastre,ale tuturor celor care cu osardie cere ocrotire si ajutor in neputintele si nepriceperea vietii de-aici,invingand vrajmasii vazuti si nevazuti ce ne impiedica buna calatorie!
Pace si mantuire tuturor ce-i poarta frumosul nume VALENTIN,si-l tine ca patron OCROTITOR inaintea lui Dumnezeu Atotiitorul!Amin!

PROOROCUL ILIE RÂVNITORUL

                              PROOROCUL ILIE RÂVNITORUL

           PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA

LA SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI PROOROC ILIE TESVITEANUL

 

-20 IULIE-

         PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA


LA SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI PROOROC ILIE TESVITEANUL



’’Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Atotţiitorul’’(III Regi 19,10 )



Iubiţii mei, astăzi este sărbătorit un erou al credinţei şi al virtuţii, unul din cei mai mari bărbaţi ai lumii antice, ai epocii Vechiului Testament, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul.



Precum stea de stea se deosebeşte în strălucire şi floare de floare se deosebeşte în înfăţişare şi parfum, aşa şi fiecare sfânt are ceva deosebit, care-l distinge de toţi ceilalţi. De aceea, Biserica alături de numele fiecărui Sfânt pune câte un epitet: Pantelimon – Tămăduitorul, Dimitrie – Izvorâtorul de Mir, Spiridon – Făcătorul de Minuni, Cosma şi Damian – Cei-fără-de-arginţi; iar pe Proorocul de astăzi îl numeşte Râvnitor: Ilie Râvnitorul. Proorocul Ilie a avut râvnă.



Ce înseamnă râvnă? Inima să nu fie rece, ci să aibă un foc, o dorinţă puternică. Şi ce dorinţă a avut Ilie? A vrut ca toţi să-L cunoască pe adevăratul Dumnezeu, pretutindeni să fie închinat Dumnezeul cel Sfânt. Şi această dorinţă n-a ţinut-o ascunsă înlăuntrul său, n-a lăsat-o să rămână teorie, ci a manifestat-o, şi-a declarat-o.



***



„Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Atotţiitorul!” (III Regi 19,10 ).



Proorocul Ilie şi-a arătat dragostea şi râvna lui pentru adevăratul Dumnezeu în toate împrejurările, pe toate fronturile.



În primul rând, în epoca sa, poporul iudeu, poporul ales al lui Dumnezeu, s-a abătut, a părăsit calea Domnului. Au ajuns până în punctul în care şi-au făcut o statuie-idol, pe zeul Baal şi-i aduceau acestuia drept jertfe umane pe pruncii lor! Cum s-a întâmplat asta? Un proverb zice: “Peştele de la cap se strică”. Aşa şi cu idolatria. Au adus-o în poporul lui Dumnezeu regii Ahab şi Isabela. Dar cine a îndrăznit să-l mustre pe rege? Toţi tăceau. Doar unul a îndrăznit. Cine? Cel care nu avea nimic altceva decât o malotea (blană), un cojoc; dar cât valora cojocul acesta nu valorează bogăţiile tuturor celorlalţi. Acest sărman s-a suit la palatele împărăteşti şi l-a mustrat pe Ahab: Tu – i-a spus, tu rătăceşti poporul! (vezi III Regi 18,18 ).



“Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Atotţiitorul!”.



Dar şi împotriva nedreptăţii sociale şi-a arătat sensibilitatea. A ocrotit pe văduve, pe orfani, pe săraci, pe neputincioşi. Un om sărac, Nabot, avea o vie. Această vie era aproape de domeniul regal. Deşi era atât de mare averea regală, Ahab a vrut să ia şi via lui Nabot. Nu o dau, zice Nabot, este moştenirea mea părintească! Atunci Izabela a înscenat un proces şi a dispus ca Nabot să fie judecat. Într-adevăr, cu doi martori mincinoşi, care-l acuzau calomniator că L-a hulit pe Dumnezeu şi pe rege, Nabot a fost condamnat şi a fost executat prin ucidere cu pietre. Şi legea spune că averea celui condamnat la moarte revine regelui. Toţi văzuseră nedreptatea, dar stăpânea groaza şi frica. Cine să mustre nedreptatea şi crima? Cine altul? “Cojocul” – Ilie! La porunca lui Dumnezeu merge de-l găseşte pe Ahab şi-i zice: La celelalte răutăţi aţi adăugat şi asta: l-aţi ucis pe Nabot; dar acestea zice Domnul: Deoarece ai ucis şi ai moştenit, de aceea, unde a picurat sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii şi sângele tău (III Regi 20). După acestea, Izabela s-a mâniat, iar Proorocul Ilie a fugit şi s-a ascuns.



„Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Atotţiitorul!”



Acest Sfânt Profet s-a întors chiar şi împotriva clerului. Ce făceau acei „popi”? În loc să conducă poporul spre adevărata credinţă, aceştia l-au părăsit pe adevăratul Dumnezeu şi s-au închinat lui Baal, pe care l-au adus regii. Erau 450 de preoţi. Şi mâncau la masa Izabelei. Împotriva lor şi-a aruncat Ilie fulgerele. De ce l-aţi părăsit, le zice, pe adevăratul Dumnezeu? A chemat deci întreg poporul pe muntele Carmel şi a spus preoţilor lui Baal: Veniţi să dovedim cine are pe Dumnezeul cel adevărat. Luaţi pietre, zidiţi un jertfelnic, junghiaţi un viţel, şi rugaţi-vă dumnezeului vostru să trimită foc care să mistuie. Au făcut asta, dar în zadar strigau, invocând pe falsul lor dumnezeu. Ilie îi ironiza: Strigaţi mai tare, poate că Dumnezeul vostru doarme şi nu aude… Când deja începuse să se însereze, Ilie zice: Daţi-vă la o parte. Cheamă poporul să se apropie. Îşi ridică propriul jertfelnic, strânge lemne, junghie un animal, îl pune deasupra şi dispune să se toarne de trei ori apă din belşug peste el şi peste toate cele din jur, aşa încât să nu se creadă că ar putea exista pe undeva vreo sursă de foc. Îşi ridică apoi ochii la cer şi se roagă. Şi – ce putere are rugăciunea! – într-o secundă cerurile s-au deschis şi s-a coborât un foc care a mistuit toate. Atunci au crezut toţi, au căzut la pământ şi s-au închinat adevăratului Dumnezeu. Aşadar, porunceşte imediat: Acum, toţi ai lui Baal, în temniţă! Să nu scape nimeni, niciunul! Apoi i-a coborât acolo jos şi i-a junghiat pe toţi cei 450 (III Regi 18, 17-40). N-a făcut-o din răutate. Împlinea porunca lui Dumnezeu.



„Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Atotţiitorul!”



S-a întors în cele din urmă şi împotriva mulţimii. Era răspunzător şi poporul. Pentru că acesta nu urmase adevărul, ci minciuna. Până când, le zice, veţi şchiopăta de amândouă picioarele? (III Regi 18, 21).



Profetul Ilie nu a linguşit pe nimeni. A fost un râvnitor al Domnului.



***



Astăzi, iubiţii mei, este sărbătoarea lui. De ce sărbătorim? Ca să ne diversificăm plictiseala? Ca să ne distrăm? Sărbătoarea înseamnă imitarea sau urmarea sfântului. Cum putem să-i imităm noi pe prooroci? Putem noi să facem tot ce a făcut Ilie? Cine de pildă poate să treacă Iordanul cu cojocul? Asta este o minune. Minunile pe care le-a făcut el noi nu putem să le repetăm. Putem însă să-i imităm virtuţile, putem să-i imităm râvna.



Astăzi suntem în pericol. Eu mă tem de indiferenţă. Suntem indiferenţi. Numai cele materiale ne interesează. Doar de pâine şi de mâncare ne îngrijim să dăm copiilor noştri. Dar copilului nu-i trebuie doar hrană; îi trebuie şi învăţătură şi înţelepciune şi educaţie. Dar faţă de acestea, din nefericire, noi suntem indiferenţi. În timp ce fiii diavolului lucrează, ceilalţi din urmă, aşa numiţii conservatori îţi zic: „Păi, eu voi corecta dreptul?” În felul acesta stricăciunea merge mai departe. Hiliaştii (martorii lui Iehova) în urmă cu patruzeci de ani erau trei şi acum au devenit mai mult de 50.000. Şi ateii materialişti de dinainte de 1917 erau trei, acum sunt mii. Nu s-ar fi înmulţit aceştia, dacă noi am fi avut în noi puţin din focul pe care l-a avut Ilie. Eşti tată, eşti mamă, eşti învăţător, eşti poliţist, eşti preot? Nu fi nepăsător, nu fi indiferent! Arată grijă, să ai pasiune pentru slujba ta.



Suntem în Elada? Eu mă-ndoiesc. Am ajuns nişte necredincioşi. În această ţară mai demult n-ai fi auzit pe cineva înjurând. Acum nu trece o secundă fără să se audă o înjurătură. Va veni iarăşi Ilie. E sigur. Închipuiţi-vă că atunci când va veni va auzi înjurături. Acesta, care a apucat 450 de preoţi ai ruşinii şi i-a junghiat, îi va apuca şi pe toţi cei care înjură şi-i va pedepsi. Dacă ar veni acesta, “al doilea Înaintemergător” (Tropar), i-ar duce la mare, i-ar da morţii şi-ar înroşi apele cu ei.



Desigur, nu înţeleg că trebuie să facem şi noi aşa; autoritatea lui Ilie a fost o autoritate excepţională. Eu suspin şi plâng pentru că tu arăţi indiferenţă. Vei spune: Ce să fac? Dacă eşti femeie, iar bărbatul tău înjură, spune-i: Mănâncă tu, bărbate, că eu nu mănânc. Am cunoscut în Mesolonghi o femeie care în felul acesta l-a făcut pe bărbatul ei să înceteze cu înjurăturile. Nu îngădui înaintea ta ca Dumnezeu să fie hulit. Dacă sparg un geam, alergi la Poliţie. Pentru o înjurătură de ce nu mergi? Nu vrei să asculţi de mine?! Ascultă-l pe Sfântul Gură-de-Aur care zice: Când auzi pe cineva că înjură, vorbeşte-i, sfătuieşte-l o dată, de două ori, de trei ori. Dacă nu ascultă, atunci, ai mână? Loveşte-l. Cel ce loveşte pe cel ce înjură îşi sfinţeşte mâna.



Să vă luminaţi. Vă jur astăzi pe numele proorocului. Cel mai bun praznic şi cea mai bună cinste pentru un sfânt este să dezrădăcinăm acest spin care este în grădina noastră. Să închidem gurile hulitorilor. Îngrijiţi-vă toţi să dispară înjurătura şi toate gurile să devină o chitară interpretând un imn: “Lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii”. Amin.



† Episcopul Augustin



(20.07.1960, Omilie a Mitropolitului de Florina,

părintele Augustin Kandiotis, în Sfânta Biserică a Proorocului Ilie)



sursa:http://acvila30.wordpress.com/