"Omul este ceea ce mananca". Cu aceasta afirmatie, filosoful materialist german Feuerbach a crezut ca a pus capat tuturor speculatiilor "idealiste" despre natura umana. De fapt insa, el exprima, fara sa o stie, cea mai religioasa idee despre om. Pentru ca, mult inainte de Feuerbach, aceeasi definitie a omului a fost data de Biblie.
In relatarea biblica despre Creatie, omul este prezentat mai intai ca o fiinta infometata, si intreaga lume, ca hrana a sa. Indemnului de a se inmulti si de a stapani pamantul, potrivit primului capitol al Facerii, ii urmeaza porunca lui Dumnezeu data oamenilor de a manca din cele ale pamantului: "Iata va dau toata iarba, ce face samanta... si tot pomul ce are rod cu samanta intr-insul. Acestea vor fi hrana voastra...".
Omul trebuie sa manance pentru ca sa traiasca; el trebuie sa primeasca lumea in trupul sau si sa o transforme in propriul sine, in trup si sange. El este, intr-adevar, ceea ce mananca, si intreaga lume apare ca o atotcuprinzatoare masa de ospat pentru om. Si aceasta imagine a ospatului ramane in tot cuprinsul Bibliei imaginea centrala a vietii. Este imaginea vietii de la crearea ei si, la fel, imaginea vietii la sfarsitul si implinirea ei: "... ca voi sa mancati si sa beti la masa Mea in imparatia Mea".
Dar ce mananca si de ce? Aceste intrebari par naive si irelevante nu numai pentru Feuerbach. Ele au parut si mai irelevante pentru oponentii lui religiosi. Pentru ei, ca si pentru el, a manca constituie o functie materiala, si singura chestiune importanta era daca, pe langa aceasta, omul poseda o "suprastructura" spirituala. Religia a raspuns: da. Feuerbach a raspuns: nu. Dar ambele raspunsuri au fost date in cadrul aceleiasi opozitii fundamentale, a spiritualului fata de material. "Spiritual" contra "material", "sacru" contra "profan", "supranatural" contra "natural" - acestea au fost, timp de secole, singurele tipare si categorii inteligibile ale gandirii si experientei religioase. Iar Feuerbach, in pofida materialismului sau total, a fost de fapt un mostenitor firesc al "idealismului" si "spiritualismului" crestin.
Insa, asa cum am vazut, si Biblia incepe cu omul ca fiinta infometata, cu omul care este ceea ce mananca. Perspectiva insa este total diferita, pentru ca nicaieri in Biblie nu gasim dihotomiile care pentru noi sunt cadrul evident al tuturor abordarilor religiei. In Biblie, hrana pe care omul o mananca, lumea din care trebuie sa se impartaseasca pentru a trai ii este data de Dumnezeu si ii este data ca si comuniune cu Dumnezeu.
Lumea, ca hrana a omului, nu este ceva "material" si limitat la functii materiale, diferita, deci opusa functiilor specific "spirituale" prin care omul este legat de Dumnezeu. Tot ceea ce exista este darul lui Dumnezeu pentru om, si totul exista pentru a-L face pe Dumnezeu cunoscut omului, pentru a face din viata omului comuniune cu Dumnezeu. Este iubirea divina devenita hrana, devenita viata pentru om. Dumnezeu binecuvanteaza tot ceea ce El creeaza, iar in limbaj biblic aceasta inseamna ca El face din intreaga creatie semn si mijloc al prezentei si al intelepciunii, al iubirii si revelatiei Sale. "Gustati si vedeti ca bun este Domnul" (Ps. 33, 8).
Omul este o fiinta infometata. Dar el este infometat de Dumnezeu. Dincolo de toata aceasta foame a vietii noastre este Dumnezeu. Toata dorinta este, in cele din urma, o dorire a Lui. Cu siguranta omul nu este singura fiinta flamanda. Tot ce exista traieste mancand. Intreaga creatie depinde de hrana. Insa pozitia unica a omului in univers este data de faptul ca el singur binecuvanteaza pe Dumnezeu pentru hrana si viata pe care le primeste de la El. El singur raspunde binecuvantarii lui Dumnezeu cu propria sa binecuvantare.
Semnificativ pentru viata din gradina raiului este faptul ca omul da nume lucrurilor. De indata ce au fost create animalele, ca sa-i tina tovarasie lui Adam, Dumnezeu i le aduce pe acestea pentru a vedea cum le va numi: "...asa ca toate fiintele vii sa se numeasca precum le va numi Adam". Dar, in Biblie, un nume este infinit mai mult decat un mijloc prin care sa se distinga un lucru de altul. El descopera esenta insasi a unui lucru, sau mai degraba dezvaluie esenta acestuia, ca dar al lui Dumnezeu. A numi un lucru inseamna a arata intelesul si valoarea pe care i le-a dat Dumnezeu, a-l cunoaste ca venind de la Dumnezeu si a-i cunoaste locul si functia in cosmosul creat de Dumnezeu.
A numi un lucru inseamna, cu alte cuvinte, a-L binecuvanta pe Dumnezeu pentru el si prin el. Si, in Biblie, a-L binecuvanta pe Dumnezeu nu este un act "religios" sau "cultic", ci chiar mod de viata. Dumnezeu a binecuvantat lumea, l-a binecuvantat pe om, a binecuvantat ziua a saptea (adica timpul), si aceasta inseamna ca a umplut tot ce exista cu iubirea si bunatatea Sa, le-a facut pe toate, adica, bune foarte. Asa incat singura reactie naturala ("si nu supranaturala") a omului, caruia Dumnezeu i-a dat aceasta lume binecuvantata si sfintita, este de a-L binecuvanta si el pe Dumnezeu, de a-i multumi, de a vedea lumea asa cum o vede Dumnezeu si - in acest act de recunostinta si adorare - de a cunoaste, a numi si a stapani lumea.
Toate calitatile rationale, spirituale si de alt fel ale omului, care-l disting de celelalte creaturi, isi au centrul si realizarea finala in aceasta capacitate de a-L binecuvanta pe Dumnezeu, de a intelege, asa-zicand, sensul setei si foamei care constituie viata lui. "Homo sapiens", "homo faber"..., dar, mai intai de toate, "homo adorans".
Prima definitie a omului, cea de baza, este ca el este preotul El sta in centrul lumii si o unifica prin actul sau de binecuvantare a lui Dumnezeu, primind lumea de la Dumnezeu, oferind-o lui Dumnezeu. Si umpland lumea cu aceasta Euharistie, el transforma viata sa, cea pe care o primeste de la lume, in viata in Dumnezeu, in comuniune cu El.
Lumea a fost creata ca "materie", material al unei euharistii atotcuprinzatoare, si omul a fost creat ca preot al acestei cosmice slujiri sacramentale. Iar oamenii inteleg toate acestea, chiar daca instinctiv, si nu rational. Veacuri de secularism au esuat in stradania de a transforma actiunea de a manca in ceva strict utilitarist. Hrana este inca tratata cu veneratie.
A manca este inca o ceremonie - ultimul "sacrament natural" al familiei si prieteniei, al vietii care este mai mult decat "a manca" si "a bea". A manca continua sa fie inca ceva mai mult decat a mentine functiile organice. Desi oamenii poate nu inteleg ce este acest "ceva mai mult", totusi ei simt nevoia sa-l celebreze. Ei sunt infometati si insetati de viata sacramentala.
Nu este deci intamplator faptul ca relatarea biblica despre cadere se concentreaza din nou asupra hranei. Omul a mancat din fructul oprit. Fructul acelui pom, indiferent de semnificatia lui, era diferit de oricare alt fruct din gradina raiului; el nu i-a fost oferit ca dar omului. Pentru ca n-a fost dat, pentru ca n-a fost binecuvantat de Dumnezeu, era o hrana a carei consumare a fost condamnata a fi comuniune doar cu ea insasi, si nu cu Dumnezeu. Fructul oprit este imaginea lumii care este iubita doar pentru ea insasi, iar mancarea lui este imaginea vietii inteleasa ca scop in sine.
A iubi nu este usor, si omenirea a ales sa nu raspunda iubirii lui Dumnezeu. Omul a iubit lumea, dar ca scop in sine, si nu ca transparenta spre Dumnezeu. Si omul a facut acest lucru intr-un mod atat de consecvent, incat acesta a devenit ceva care pluteste "in aer". Este firesc pentru om sa experieze lumea ca opaca, si nu patrunsa de prezenta lui Dumnezeu. Pare firesc a trai o viata care sa nu fie multumire pentru darul lui Dumnezeu, care este lumea. Pare firesc a nu fi euharistic.
Lumea este o lume cazuta pentru ca s-a indepartat de constiinta ca Dumnezeu este totul in toate. Acumularea acestei lipse de cinstire fata de Dumnezeu este pacatul originar care vatama lumea. Chiar si religia acestei lumi cazute nu o poate vindeca sau rascumpara, pentru ca a acceptat restrangerea lui Dumnezeu la o zona numita "sacra" ("spirituala", "supranaturala"), opusa lumii, care este "profana". Ea a acceptat secularismul atotcuprinzator care incearca sa sustraga lumea de la Dumnezeu.
Dependenta fireasca a omului de lume era menita sa fie transformata in mod constant intr-o comuniune cu Dumnezeu, in care se afla toata viata. Omul era menit sa fie preot al unei euharistii, aducand lumea in dar lui Dumnezeu, si prin aceasta daruire el urma sa primeasca viata ca dar. Dar. in lumea cazuta omul nu are puterea preoteasca de a face acest lucru. Dependenta lui de lume devine un circuit inchis, si capaci: tatea lui de a iubi este abatuta de la tinta ei. El inca iubeste, este inca infometat. El stie ca este dependent de ceva ce este dincolo de el. Totusi dragostea si dependenta lui se raporteaza doar la lumea in sine. El nu stie ca a respira poate fi comuniune cu Dumnezeu. El nu-si da seama ca a manca poate insemna a primi viata de la Dumnezeu, mai mult decat in intelesul ei fizic. El uita ca lumea, aerul ei, mancarea ei nu pot aduce viata prin ele insele, ci doar in masura in care sunt primite si acceptate pentru Dumnezeu, in Dumnezeu si ca purtatoare ale darului divin al vietii. Luate in sine, ele pot produce doar aparenta vietii.
Atunci cand vedem lumea ca un scop in sine, totul capata o valoare in sine si, prin urmare, pierde orice valoare, pentru ca doar in Dumnezeu se gaseste intelesul (valoarea) a toate, si lumea este plina de sens doar atunci cand ea este "sacrament" al prezentei lui Dumnezeu. Lucrurile tratate doar ca lucruri in sine se distrug pe ele insele, pentru ca doar in Dumnezeu au ele viata. Lumea naturii, separata de izvorul vietii, este o lume muribunda. Pentru cel care considera ca hrana in sine este izvorul vietii mancarea este comuniune cu aceasta lume muribunda, este comuniune cu moartea. Hrana in sine este moarta, este viata care a murit si de aceea trebuie pastrata in frigidere, ca si un cadavru.
Pentru ca "plata pacatului este moartea". Viata pe care omul a ales-o a fost doar o aparenta a vietii. Si Dumnezeu i-a aratat ca el insusi a decis sa manance paine intr-un fel care pur si simplu il va reintoarce in pamantul din care atat el, cat si painea au fost luati. "Pentru ca tarana esti si in tarana te vei intoarce". Omul a pierdut viata euharistica, el a pierdut viata vietii insesi, puterea de a o transforma in Viata. El a incetat sa fie preotul lumii, si a devenit sclavul ei.
In relatarea biblica ni se spune ca aceasta s-a petrecut in "racoarea serii", adica noaptea. Si Adam, atunci cand a parasit gradina raiului, unde viata era menita sa fie euharistica - o oferire a lumii cu multumire lui Dumnezeu, a aruncat intreaga lume in intuneric. Intr-una din frumoasele cantari din imnologia bizantina, Adam este infatisat stand in afara raiului si plangand la portile lui. Aceasta este imaginea omului insusi.
(Extras din "Pentru viata lumii" - Parintele Alexander Schmemann}
Comentarii (1)
Mariana Thobo-Carlsen Postat la 2010-11-14 14:51
Excelente, subtile, foarte de folos reflectii. Genul de lucruri care ar trebui discutate cu copiii la orele de religie. Multumesc autorului selectiei pt. acest material si pentru cunostinta cu parintele Schmemann, de care nu stiam nimic. Spre folosul altora ca mine adaug ce am aflat si eu de pe internet: Alexander Schmemann (13 September 1921 - 13 December 1983) was a prominent 20th century Orthodox Christian priest, teacher, and writer. Schmemann was born in Tallinn (Reval) Estonia to Russian émigrés. His family moved to France, where he received his university education. He married Juliana Osorguine in 1943, before completing his theological studies at the Orthodox Theological Institute of St. Sergius in Paris (where he studied with the great Russian theologian, Sergei Bulgakov, amongst others) and was ordained a priest in 1946. Career From 1946-51, Fr Schmemann taught church history at St. Sergius. He was invited to join the faculty of Saint Vladimir’s Orthodox Theological Seminary, then in New York City, where he taught from 1951 onwards. When the seminary moved to its present campus in Crestwood, New York in 1962, Fr Schmemann assumed the post of dean, which he would hold until his death. He also served as adjunct professor at Columbia University, New York University, Union Theological Seminary and General Theological Seminary in New York. Much of his focus at St Vladimir's was on liturgical theology, which emphasizes the liturgical tradition of the Church as a major sign and expression of the Christian faith. Fr Schmemann was accorded the title of protopresbyter, the highest honor that can be bestowed on a married Orthodox priest. He held honorary degrees from Butler University, General Theological Seminary, Lafayette College, Iona College, and Holy Cross Greek Orthodox School of Theology. Activities He was an Orthodox observer for the Second Vatican Council of the Roman Catholic Church from 1962 to 1965. He was active in the establishment of the Orthodox Church in America and in its being granted autocephaly by the Russian Orthodox Church in 1970. His sermons were broadcast in Russian on Radio Liberty for 30 years. He gained a broad following of listeners across the Soviet Union, including Aleksandr Solzhenitsyn, who became his friend after emigrating to the West.
Adauga comentariu...
Cuptorul cu microunde - un bucatar otravitor:
Cuptorul cu microunde a devenit un obiect de uz casnic parca obligatoriu in orice bucatarie din lume. Acest tip de cuptor a ajuns un mijloc comod de a gati, incalzi sau dezgheta alimentele.
Comoditatea omului modern il face pe acesta sa inlocuiasca tot ce este vechi cu tot ce este modern si digital, fara a lua in calcul pierderile si riscurile pe care "digital-ul" le implica.
Cuptorul cu microunde este rapid si economic, insa este oare si sanatos ? Multi dintre cei ce folosesc astfel de cuptoare nu cunosc efectele microunde-lor asupra alimentelor ce le servesc, mai apoi, drept hrana, in vreme ce altii chiar se arata nepasatori, in pofida informarii obiective asupra lor.
Ce sunt microundele ?
Microundele sunt unde foarte scurte de energie electromagnetica, generate electronic, unde ce se afla si in natura, intr-o anumita forma naturala. Cu toate acestea, este uriasa diferenta dintre microundele produse de aceste cuptoare si cele emise de soare, in natura.
Pentru a crea microundele, cuptorul foloseste un curent alternativ. Undele electrice se schimba de la pozitiv la negativ, cu fiecare ciclu de unda. Curentul alternativ face ca aceste cicluri de unde sa aiba loc mult mai repede.
Moleculele de apa, aflate in orice aliment, au o incarcatura pozitiva si negativa. Astfel, cand aceste molecule de apa sunt expuse energiei creata de microunde, care se schimba de la pozitiv la negativ, moleculele de apa se rotesc.
Microundele generate de curentul alternativ determina moleculele de apa din mancare sa se roteasca de miliarde de ori pe secunda, ceea ce produce foarte multa frecare intre molecule. Aceasta frecare intre molecule are drept rezultat cresterea rapida a temperaturii, motiv pentru care timpul de incalzire a alimentelor la microunde este mai scurt decat la alte surse de energie.
Cuptorul cu microunde - un bucatar otravitor !
Preocuparea de baza a celor care produc astfel de cuptoare cu microunde este aceea de a limita cat mai mult iesirea microunde-lor din cuptor. Analiza chimica a alimentelor lasate la incalzit, in cuptor, nu a preocupat multa vreme pe nimeni. De ceva vreme insa, din ce in ce mai multi cercetatori trag semnale de alarme asupra schimbarilor chimice ce au loc in alimente, ca urmare a strabaterii lor de microunde.
Cantitatile enorme de energie care se produce intre molecule sunt suficiente pentru a cauza reactii adverse. Drept urmare, multe molecule noi si anormale iau nastere in urma contactului alemintelor cu microundele din cuptor. Noile molecule nu sunt recunoscute de organismul uman, ceea ce duce la o rea intrebuintare a lor de catre acesta. Intre moleculele alimentelor se stocheaza si o cantitate de energie daunatoare organismului uman. Urmarea: reactii cancerigene si toxice.
Microundele distrug si calitatea nutritionala a alimentelor. Potrivit cercetarilor, cei care consuma frecvent mancare incalzita la cuptorul cu microunde au in sange un continut scazut de hemoglobina, adica sangele lor nu va mai transporta suficient oxigen spre tesuturile care au nevoie de el. Mai mult chiar, in sange creste cantitatea de celule albe si de colesterol, scazand cantitatea de limfocite.
Foarte multe cercetari pe aceasta tema s-au facut in fosta Uniune Sovietica, la Institutul de Radio Tehnologie din Kinsk. Ca urmare a studiilor efectuate, in anul 1976, Uniunea Sovietica a scos in afara legii aceste cuptoare cu microunde, stabilind si o serie de reguli foarte stricte legate de expunerea la microunde.
Indiferent de tipul de mancare incalzit in aceste cuptoare, in toate au aparut chimicale care favorizeaza aparitia cancerului. Calitatea nutritiva a alimentelor gatite in cuptorul cu microunde a scazut si ea radical, undeva intre 50% si 90%. Functiile sistemului digestiv sunt supuse unor riscuri enorme, riscuri ce se transforma in certitudini, dupa o oarecare folosire mai indelungata a acestor alimente. Anomaliile hormonale pot aparea si ele: o destabilizare a potentialului electric al membranei celulare, pierderi ale memoriei, lipsa de concentrare, tulburari emotionale si o scadere semnificativa a inteligentei.
Drept concluzie, prepararea alimentelor in cuptorul cu microunde creeaza produse chimice noi, care sunt toxice si cancerigene. Chiar de nu ar fi atat de periculoase, desi sunt, microundele afecteaza enorm valoarea nutritionala a alimentelor, care este redusa semnificativ.
"Cine are urechi de auzit, sa auda" (Luca 8, 8). "Daca ati fi orbi n-ati avea pacat. Dar acum ziceti: Noi vedem. De aceea pacatul ramane asupra voastra" (Ioan 9, 41). Daca ne va intreba Hristos, la Judecata: "De ce v-ati sinucis, de ce v-ati otravit?", oare nu vom ramane atunci fara de cuvant, otravindu-ne singuri si constient cu alimente rele ?!
(Teodor Danalache)
**************************************************
Codex Alimentarius este numele unui cod universal de legi privind producerea, furnizarea si consumarea alimentelor. Acest cod de legi este dat in sarcina unei Comisii a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, comisie inter-guvernamentala. Tinta acesteia este de a se ajunge la un set stabil (obligatoriu) de legi universale privind alimentele. Dupa acest set de legi se va alimenta intreaga populatie a tarilor care il vor accepta si il vor legifera.
Codex Alimentarius a aparut inca din anul 1963, acesta fiind este opera Organizatiei Natiunilor Unite. ONU are misiunea de a asigura pacea mondiala, respectarea drepturilor omului, cooperarea internationala si respectarea dreptului international. Initial, Codex-ul s-a dorit a fi o protejare a consumatorilor din toata lumea fata de chimicale si pesticide. In cele din urma, el a hotarat folosirea chimicalelor si a produselor modificate genetic aproape fara nici o limita.
La alcatuirea Codex-ului, care se vrea universal, au contribuit Organizatia pentru Alimente si Agricultura si Organizatia Mondiala a Sanatatii. Astazi, comisia ce se ocupa cu Codex Alimentarius a devenit principala organizatie internationala care stabileste standardele in comertul mondial cu alimente.
Setul de legi cuprinse in Codex porneste de la principiul ca resursele Pamantului sunt limitate, el nemaiputand hrani pe toata lumea in mod natural. Drept urmare, se doreste trecerea la o alimentatie artificiala, bazata pe produse chimice, pe organisme modificate genetic, etc. Legile din acesta vizeaza toate alimentele, fie ele produse crude, preparate sau semipreparate.
Industria farmaceutica sustine Codex Alimentarius !...
Codex-ul este promovat inca de la inceput, initial destul de timid, insa astazi facand din ce in ce mai multe presiuni. Directorul Institutului de Cercetari Alimentare, prof. dr Gheorghe Mencinicopschi, sustine ca industria farmaceutica face presiuni enorme pentru legiferarea Codex-ului.
Industria farmaceutica are cel mai mare interes in privinta legiferarii lui Codex Alimentarius, prin acesta eliminandu-se complet orice potential concurent al acesteia. In lipsa oricarei alte variante, tot omul va ajunge dependent de produsele acestei industrii. Marile corporatii farmaceutice si de comert fac tot ce le sta in putere pentru a declara obligatoriu acest Codex Alimentarius, mai ales prin relatiile de interes cu guvernele si marile centre educationale din numeroase tari de renume.
Toti cei care sunt de acord cu Codex-ul, fie din nestiinta, fie din viclenie, sustin acelasi lucru: "Codex-ul cuprinde numai reglementari, iar nu documente cu caracter legislativ." Insa, cat de naivi sa fim ca sa nu vedem cum toate duc spre un singur lucru: legiferarea Codex-ului. Exista foarte multe interese care vizeaza legiferarea acestui Codex, iar toate sunt de natura financiara.
Cu cat se va obisnui lumea cu ideea si cu cat va capata putere in multe locuri din lume, cu atat Codex-ul se va apropia de legiferare. Organizatia Mondiala a Comertului (World Trade Organization) are in vedere supunerea tuturor tarilor din lume unei singure "legi", iar aceasta se doreste a fi "Codex Alimentarius". In mod firesc, tara care nu va accepta Codex-ul, va fi lipsita de anumite privilegii comerciale, iar in fata lipsirii de unele avantaje, legiferarea se va cere de la sine.
In data de 13 mai 2002, europarlamentarii au adoptat Codex Alimentarius, in favoarea industriei farmaceutice, ignorand petitiile contra acestuia a multor milioane de cetateni europeni.
In data de 14 iunie 2003, doctorul german Matthias Rath inainteaza Curtii de la Haye, din Olanda, un act de acuzare asupra companiilor farmaceutice, care fac nenumarate crime impotriva umanitatii, prin ascunderea a numeroase efecte secundare ale medicamentelor produse. Mai multe rapoarte ONU arata ca, din cele peste 200.000 de medicamente existente pe piata, doar a zecea parte sunt real utile, o parte dintre acestea putand fi si ele inlocuite de remedii naturiste.
Cele aproximativ 300 de reguli cuprinse de Codex sunt folosite drept baza a multor legi internationale, foarte mult folosindu-se de acestea Organizatia Mondiala a Comertului, care doreste o reglare unica a comertului mondial.
Desi se spune ca aceste reguli nu sunt inca obligatorii, lucrurile stau insa destul de rau. Organizatia Mondiala de Comert amendeaza fara mila tarile care nu importa anumite produse modificate genetic sau tratate chimic, lucruri declarate de Codex drept legale. Astfel, deoarece tarile Europei nu importa din America si Canada carne modificata genetic si alte asemenea produse, ele sunt nevoite sa plateasca amenzi imense catre Organizatia Mondiala de Comert.
Codex Alimentarius isi face loc si in Romania !
Ordonanta de Urgenta 43 a Guvernului Romaniei, data in ziua de 23 mai 2007, priveste introducerea deliberata in mediu si introducerea pe piata a organismelor modificate genetic (GM). Nu mai putin de 182 de deputati, dintr-un total de 196, au aprobat proiectul de lege cu pricina. Se doreste eliminarea produselor naturale si raspandirea celor modificate genetic, lucru trecut cu vederea parca in mod voit de cei aflati la conducerea.
In data de 26 mai 2009, Parlamentul Romaniei a adoptat si el Codex Alimentarius, adoptand proiectul de lege pentru aprobarea Ordonantei 43 din 23 mai 2007. Prin aceasta se ridica interzicerea de pe sapte dintre substantele chimice interzise anterior. Aceste substanta fusesera interzise, in mod unanim, in 176 de tari.
La data de 31 decembrie 2009, Romania, alaturi de alte 165 de state semnatare (95% din populatia planetei), semneaza implementarea Codex-ului. In mai putin de o luna de la acceptarea Codex-ului, la inceputul lunii ianuarie, Romania devine primul stat care accepta folosirea in agricultura a compusului chimic numit "initium", ingredient activ impus de Codex Alimentarius. Plantele modificate genetic si aditivii alimentari constituie prim pas in implementarea Codex-ului.
In lunile septembrie-octombrie 2009, Institutul de Sanatate Publica din Bucuresti a acordat avizul sanitar pentru produsele "Orvego" si "Enervin", ambele continand substanta activa "initium". Compozitia acestora este urmatoarea: 300g/l initium si 225 g/l dimetomorf (Orvego); 12% initium si 44% metiram (Enervin). Produsele vor fi produse si distribuite de compania germana BASF SE.
Folosirea de "initium" s-a facut inca din anul 2007, intr-ascuns, la Institutul Gheorghe Inescu Sisesti, aflat in subordinea Academiei Agricole si Silvice. Ministerul Agriculturii spune ca produsele testate in perioada anilor 2007-2008 nu s-au comercializat. Folosirea de "initium" in agricultura a inceput din luna iulie 2010, dupa intalnirea de la Roma. Potrivit declaratiei firmei germane BASF SE, produse obtinute in anul 2010 cu ajutorul substantei "initium" nu vor fi comercializate. Inca sunt numai teste.
Substanta chimica numita "initium" va fi folosita, pentru inceput, asupra culturilor de: struguri, cartofi, ceapa, rosii si castraveti. In fata adevaratelor intentii se pun urmatoarele doua: combaterea daunatorilor si micsorarea duratei de obtinere a roadelor. Se urmareste o productie mai buna, prin folosirea chimiei, cu toate ca 70% din suprafata tarii ramane inca necultivata.
Substanta "initium", ajunsa in organismul uman, intra foarte rapid in combinatii chimice daunatoare, crescand astfel rata riscului de cancer de colon cu 65%. Organismul uman nu are capacitatea de a elimina aceasta substanta in timp util. Astfel, pentru a fi eliminat din organism, 1 miligram de initium are nevoie de un an de zile. Daca este sa ne gandim cate miligrame din aceasta substanta ajung in corpul nostru, raspunsul este simplu: aceasta nu va putea fi niciodata eliminata.
Suplimentele alimentare vor fi catalogate drept medicamente !(...)
Toate suplimentele alimentare vor fi interzise, masurile in care acestea vor avea voie sa circule pe piata trebuind sa fie atat de mici incat sa nu poata avea nici un efect. Vitaminele, mineralele si plantele medicinale vor fi pe piata doar in doze in care nu mai pot avea nici un efect. Odata implementate nivelurile maxime (foarte joase) pe care au voie sa le atinga suplimentele alimentare, va creste evident si presiunea ca fiecare tara sa clasifice suplimentele drept medicamente.
Orice nou supliment alimentar aparut pe piata va trebui sa se supuna unor criterii prevazute de Codex, care va limita categoric eficienta (cantitatea) substantelor naturale din compozitia lui. De asemenea, in magazine siu farmacii se vor afla numai produsele acceptate de Codex.
Codex-ul urmareste scoaterea in afara legii a suplimentelor alimentare si a vitaminelor, limitand sever dozele in care acestea sa poate fi procurate, fara reteta medicala. Potrivit principiilor din Codex, intre suplimentele alimentare si medicamente nu este nici o diferenta. Disparand deci diferenta dintre acestea, suplimentele alimentare vor ajunge supuse legilor aspre privind medicamentele (drepturi de producator, drepturi de distribuire, retete, bani).
Multe dintre plante vor fi si ele drastic sanctionate. Usturoiul si menta, spre exemplu, vor fi comercializate numai de marile companii farmaceutice, acestea fiind clasate drept droguri usoare. Fiind declarat medicament, usturoiul va putea fi cumparat numai de la farmacie.
Toate produsele naturiste vor fi interzise, in locul lor fiind produse nu mai putin de 28 de produse chimice de sinteza. Cei 28 de produsi de sinteza farmaceutica, inlocuitori definitivi ai tuturor suplimentelor alimentare, disponibili numai in farmacii, vor putea fi luati numai pe baza de reteta.
Produsele modificate genetic vor fi comercializate fara nici o obligatia privind informarea consumatorilor asupra provenientei si a modului lor de producere. Inca si mai mult, tratarea cu antibiotice si hormoni a animalelor va deveni obligatorie pentru toti cetatenii supusi acestei legi.
Iulian Predescu
Comentarii (5)
Foarte bun articolul, ce putem face pentru a intarzia planurile acestor diavoli ?
*
kat tun Postat la 2010-12-12 13:58
Extrem de bun articolul... foarte interesant este de amintit si ca firma BASF (Austria), care apare de mai multe ori in acest articol este aceiasi cu cea care la primul razboi mondial a furnizat primele arme chimice, folosite atunci de armata germana impotriva soldatilor francezi. La vremea aceea, folosirea acelor arme a fost dezastruasa pentru ambele parti comabatante, vantul miscand substantele chimice de la transeele franceze catre cele germane... in final majoritatea soldatilor de pe acel front de lupta au murit in chinuri groaznice, iar ca rezultat armele chimice nu s-au mai folosit pana la terminarea razboiului fiind considerate prea periculoase si greu de controlat. Este interesant ca astazi aceiasi firma se implica in otravirea in masa a populatie prin sustinerea inlocuirii alimentelor naturale cu chimicale.
berdila vasile Postat la 2010-12-11 10:06
trist,dar ce putem face?cit de curind taranul nu va mai putea sa se hraneasca din gradinuta lui ca va fi ilegal cum este acum cu cinepa.bunicii mei cultivau cinepa,acum este drog canabis si te aresteaza daca cultivi.
*
Rodica MurariuPostat la 2010-12-10 14:19
Cred ca acesta este un lucru foarte grav . Cand trebuie sa iei o decizie de care depinde viata celor pe care ii conduci,trebuie sa gandesti daca nu este pusa in pericol sanatatea celor pentru care decizi, daca hotararea ta nu contravine legilor lui Dumnezeu.Apoi, cand iei astfel de decizie, fii tu cel care consumi primul astfel de produse.Eu nu as face-o!
*
DANIELA JILAVEANUPostat la 2010-12-10 11:01
Cred ca este ingrozitor daca se ajunge la alimentatia exclusiv artificiala.O sa fim o populatie de mutanti sau (MODIFICATI GENETIC !!!),Cred ca intr-adevar se doreste exterminarea pamintenilor in masa.Si acum suntem atacati chimic din toate partile dar nu cu efectul dorit de cine stie ce masoni,sau alte foruri cu interese ascunse care vor sa stapineasca lumea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu