Viata in Hristos a Sfintei Maria Magdalena

Viata in Hristos a Sfintei Maria Magdalena

La 22 iulie calendarul ortodox pomeneste pe Sfanta Mironosita, cea intocmai cu Apostolii, Maria Magdalena. Femeile mironosite sunt praznuite de Biserica, laolalta, in a treia duminica dupa Invierea Domnului. Sfintele Evanghelii amintesc despre Maria (mama lui Iacob si Iosi), Maria lui Cleopa, Salomeea (mama fiilor lui Zevedei), Ioana (femeia lui Huza, iconomul lui Irod), Suzana, Marta si Maria (surorile lui Lazar din Betania) si Maria Magdalena. Au primit numele de mironosite intrucat Dumnezeu a randuit ca ele sa fie acele purtatoare de mir care, alaturi de Maica Domnului, au privegheat pe Mantuitorul Hristos in timpul Sfintelor Sale Patimi, cand era parasit chiar de cei mai apropiati.Maria Magdalena era din semintia lui Neftalim, din Magdala Galileei, un sat pescaresc de pe tarmul vestic al Lacului Ghenizaret, intre orasele Capernaum si Tiberiada. Evangheliile nu mentioneaza nimic despre anii tineretii fragede a Mariei, dar Traditia consemneaza ca era tanara, frumoasa la chip si instarita. Evanghelistul Luca noteaza ca Iisus Hristos a izbavit-o de sapte demoni, moment din care a inceput o noua viata, alaturandu-se celor ce-L urmau in propovaduirea Sa. Şi-a impartit averea saracilor si s-a alaturat grupului Mantuitorului, urmandu-L in cetatile din Iudeea si Galileea si ascultand cuvintele despre imparatia lui Dumnezeu.In relatarile evanghelistilor, numele Mariei Magdalena este amintit in fruntea celorlalte femei mironosite, probabil datorita ravnei cu care urma pe Iisus Domnul, alaturi de Maica Sa. Dincolo de momentele placute, in care alaturi de multimi savura cuvintele minunate ale lui Hristos si lua parte la minunile Sale savarsite in popor, Maria Magdalena si-a aratat dragostea si devotamentul in fata cumplitelor patimi la care Fiul lui Dumnezeu a fost supus. Cu un curaj atipic unei femei, nu s-a dezlipit de Fecioara Maria, fiindu-i sprijin in greaua incercare de a-si vedea Fiul si Mantuitorul osandit pe Cruce. Atunci cand chiar si apostolii L-au abandonat si s-au risipit in multime, ea Il urma. In curtea arhiereului, la procesul din fata lui Pilat, pe drumul Crucii, Ii era alaturi si primea chiar cuvinte de incurajare din partea Celui osandit. Iar la umbra Sfintei Cruci, pe Golgota, se gaseau doar Maria, mama lui Iisus, Ioan, ucenicul cel iubit, si Maria Magdalena. A ramas credincioasa lui Dumnezeu, nu numai in zilele de glorie, in care multimile Ii cantau Osana, Fiul lui David!, ci si atunci cand au strigat catre Pilat: Rastigneste-L!. Dupa cuvintele Sfantului Evanghelist Matei, a fost prezenta si la punerea Domnului in mormantul nou sapat in piatra. I-a fost dat sa vada cum Iosif din Arimateea si Nicodim, ucenicul Domnului, coboara trupul lui Iisus de pe Cruce, Il infasoara in giulgiu curat si Il depun in mormantul rece. Dupa ce piatra a fost pecetluita, femeile mironosite s-au intors in cetate impreuna cu Iosif si Nicodim, numai Maria Magdalena si cealalta Marie, Nascatoarea de Dumnezeu, au ramas langa mormant, sezand in preajma. Şi pentru era vineri, seara tarziu, iar Legea mozaica poruncea ca in ziua sambetei sa se odihneasca, s-au retras si au mers la casa lor, iar a doua zi s-au odihnit, respectand porunca Legii. Dupa odihna sabatului, au hotarat sa revina la mormant cu miresme pentru a imbalsama trupul Mantuitorului.Sfintele Evanghelii relateaza cum femeile mironosite, in grupuri, revin de mai multe ori la mormant, unde primesc vestea Invierii. Dintre toate, Sfanta Maria Magdalena este singura care s-a intors la mormant de patru ori, situatii prezentate succesiv de evanghelisti. Evanghelistul Ioan descrie cum, in ziua cea dintai a saptamanii, dis-de-dimineata, Maria Magdalena a venit la el si la Sfantul Apostol Petru, marturisindu-le ca a gasit piatra ridicata de pe mormant. Insotita de cei doi ucenici, au observat ca mormantul era gol, giulgiurile erau puse jos, iar mahrama era infasurata. Intorcandu-se Petru si Ioan la ai lor, Maria Magdalena a ramas singura in fata mormantului, tanguindu-se. Motivul lacrimilor reiese din raspunsul dat ingerilor in vesminte albe ce sedeau deasupra mormantului, intreband de ce plange: Ca au luat pe Domnul meu si nu stiu unde L-au pus. Şi intorcandu-se, inaintea ei statea Insusi Hristos Domnul cel Inviat, punandu-i aceeasi intreabre. Iar ea, crezand ca este gradinarul acelor locuri, L-a intrebat daca nu cumva L-a luat, sa-i spuna unde L-a pus, ca ea sa-L ridice. Milostivindu-se Iisus de suferinta ei, a chemat-o pe nume, iar ea, recunoscandu-L, a cazut la pamant, numindu-L Invatator. Şi indata a primit porunca misiunii de a deveni apostol al Apostolilor, vestind ucenicilor Sai ceea ce vazuse. Dupa ce, prin caderea Evei in ispita, a intrat pacatul in lume, si prin pacat, moartea, biruinta asupra mortii a fost randuita a fi vestita pentru prima data de o femeie.De la Invierea Domnului si pana la Inaltare, a ramas la Ierusalim, langa Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu. Alaturi de Maica Domnului si de Sfintii Sai Apostoli va fi participat la minunea Inaltarii Domnului pe Muntele Maslinilor, dar si in casa cu foisor, in ziua Cincizecimii, cand Duhul Sfant cel fagaduit S-a pogorat in chip de limbi de foc peste cei prezenti. Traditia confirma ca Maria Magdalena si-a continuat misiunea apostoleasca de propovaduire a invataturii crestine in Biserica primara, facand calatorii misionare in Egipt, Fenicia, Siria, Galia si chiar la Roma. La Roma, Traditia spune ca a ajuns chiar in fata imparatului Tiberiu (14-37 d.Hr.), pe care l-a tamaduit, avand un ochi bolnav. In acele vremuri, cand cineva dorea sa apara in fata imparatului, trebuia sa aduca si un dar pentru el. Legenda spune ca Maria Magdalena s-a prezentat in fata imparatului Tiberiu doar cu un ou de gaina, conform obiceiului vremii de a se oferi oua drept daruri in prima zi din an sau cu ocazia zilei de nastere a cuiva. Oferindu-i oul imparatului, si-a prezentat salutul: Hristos a inviat!. Raspunsul imparatului a fost ca este greu de crezut ca se poate trezi cineva din moarte, asa cum oul pe care l-a primit de la ea nu-si poate schimba singur culoarea in rosu. In acel moment s-a petrecut minunea inrosirii oului in mana imparatului, devenit simbol al Invierii lui Hristos, iar Maria Magdalena se bucura de respectul Cezarului Romei. Apoi, i-a spus imparatului ca in provincia romana Iudeea, Iisus Galileeanul, un Om Sfant, tamaduitor si puternic prin puterea lui Dumnezeu in fata oamenilor, a fost executat dupa instigarile mai-marilor preotilor iudei, iar sentinta a fost confirmata de procuratorul Pontiu Pilat. Istoricul Eusebiu de Cezareea consemneaza ca Pontiu Pilat a fost destituit din functie in anul 36 si chemat sa raspunda in fata imparatului pentru slaba sa administratie, in timpul careia in Iudeea se inregistrasera provocari, violente si miscari populare, consemnand ca fie s-a sinucis, fie a fost executat. De asemenea, au fost convocati si arhiereii Ana si Caiafa. Caiafa si-a aflat sfarsitul in drum spre Roma, in Creta, iar Ana a fost torturat, fiind inchis intr-o piele de bivol. Revenita la Ierusalim, Maria Magdalena si-a continuat activitatea de propovaduire. Impreuna cu Sfantul Maxim, unul dintre cei 70 de ucenici ai Mantuitorului, au fost prinsi de iudei si abandonati, alaturi de alti crestini, in mijlocul marii, fara hrana, pe o corabie fara panze si fara vasle, naufragiind pana la Marsilia, in Galia. Acolo au debarcat vii si nevatamati, prin puterea lui Dumnezeu, insa s-au aflat tot in fata unor pagani ce ii dispretuiau. A inceput Sfanta Maria Magdalena a le vorbi despre singurul Dumnezeu adevarat, chiar in fata guvernatorului roman al provinciei, Ipatie, venit impreuna cu sotia sa pentru a jertfi idolilor, ca sa aiba un copil. Dupa mai multe cuvantari ale Sfintei, acesta a primit-o in palatul sau si i-a cerut sa-l povatuiasca in credinta crestina. Iar prin mijlocirea Mariei, a fost binecuvantat de Dumnezeu cu un prunc, insa sotia i-a murit cand l-a adus pe lume. Dupa o vizita la Roma si un pelerinaj la Ierusalim, s-a intors acasa si si-a aflat sotia vie, supravietuind prin rugaciunile si grija Sfintei Maria Magdalena. Dupa aceasta minune, Ipatie s-a botezat dimpreuna cu toata casa sa.Sfarsitul vietii Mironositei Maria Magdalena o gaseste pe aceasta in Efes, unde l-a regasit pe Sfantul Ioan, ucenicul cel iubit, ce o avea in grija pe Fecioara Maria, Maica Domnului. Continuand activitatea apostoleasca pana in cel din urma ceas, a trecut la cele vesnice, fiind ingropata la intrarea intr-o pestera, unde aveau sa adoarma si cei sapte tineri martirizati in Efes, pomeniti de Biserica noastra la 4 august. Acea pestera a devenit locas de binecuvantare si de tamaduire a multor neputinte, pana in anul 899, cand imparatul bizantin Leon al VI-lea Filosoful a poruncit stramutarea sfintelor sale moaste la Constantinopol, pentru a fi asezate in ctitoria sa, Manastirea Sfantul Lazar. Racla cu mana stanga a Sfintei Maria Magdalena este cinstita la Manastirea Simonos Petra din Sfantul Munte Athos. Desi, uneori, Sfanta Maria Magdalena este asimilata diferitelor femei pacatoase prezentate in Evanghelii, acest lucru nu este atestat nicaieri in Traditia bisericeasca, nici in imnologia cultica sau in scrierile Sfintilor Evanghelisti, care afirma doar ca Domnul a izbavit-o de sapte demoni ce o chinuiau, fara a face referire la viata sau moravurile sale dinaintea intalnirii Mantuitorului.

 Sursa: ziarullumina.ro

Iată câteva din titlurile (apelativele) pe care i le dă Biserica:

Apostol către Apostoli - "Apostolii au vestit învierea lui Hristos întregii lumi. Dar Maria a vestit învierea lui Hristos chiar Apostolilor: ea le-a fost apostol apostolilor!"1 p.15

Întocmai-cu-Apostolii - "Maria Magdalena este considerată de către Biserica crestină ca fiind "întocmai-cu-Apostolii", pentru că a fost primul sol trimis de Domnul Însusi să vestească învierea Sa."1 p.14

Mironosită (De-mir-purtătoare) - "Ea a cumpărat mir si mirodenii pentru a unge trupul Domnului îngropat, spre a-I aduce, potrivit obiceiului evreiesc, o cât mai mare cinstire. Această faptă, care este motivul pentru care Maria Magdalena a ajuns să fie cunoscută ca mironosită [femeie purtătoare de mir] i se potrivea, întrucât doi dintre Evanghelisti o asază cea dintâi între cele câteva femei care au urmat-o, făcând acelasi lucru, iar un al treilea o identifică numai pe ea ca săvârsind această vrednică faptă (cf. Matei [28,1]; Marcu [16,1]; Ioan [20,1])."1 p.9

Identitatea

Ea este adesea confundată cu alte femei din Noul Testament.

Frederica Mathewes-Green2 scrie: "Ea nu este Maria din Betania (o cetate la sud de Ierusalim), sora Martei si a lui Lazăr, care a uns capul lui Iisus. Nu este prostituata care a uns picioarele lui Iisus si le-a sters cu părul ei. Este de înteles că acestea sunt confundate, iar în Occident cele trei femei au fost în mod traditional luate împreună sub numele Mariei Magdalena]], confuzie perpetuată până la Ultima ispită a lui Iisus, Codul lui DaVinci si alte lucrări."

Karen Rae Keck (cf. Legături externe) scrie: "Se crede că Sfântul Grigorie Dialogul (Papa Grigorie cel Mare) este cel care a început această traditie în Biserica Occidentală, traditie neacceptată de Biserica Răsăriteană, care o identifică pe Sfânta Maria cu 'femeia păcătoasă' din capitolul al saptelea din Luca."

Apariţii în Scriptură

După ce Domnul scoate din ea sapte diavoli, urmează lui Hristos, slujindu-I:

Luca 8,2-3: "2 Şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, şi Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor."

Ea este de fată la Răstignirea Domnului şi la îngroparea Lui:

Matei 27,55-61: "Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I, între care era Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosi, şi mama fiilor lui Zevedeu. Iar făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care şi el era un ucenic al lui Iisus. Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea. Şi Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat de in, şi l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă, şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, s-a dus. Iar acolo era Maria Magdalena şi cealaltă Marie, şezând în faţa mormântului".

Este prima care Îl vede pe Domnul înviat:

Marcu 16,1-10: "Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau. Şi înviind dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni. Aceea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu El şi care se tânguiau şi plângeau."

Ioan 20,1-18: " Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut piatra ridicată de pe mormânt. Deci a alergat şi a venit la Simon-Petru şi la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, şi le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt şi noi nu ştim unde L-au pus. Deci a ieşit Petru şi celălalt ucenic şi veneau la mormânt. Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt. Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat. A sosit şi Simon-Petru, urmând după el, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos, iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un loc. Atunci a intrat şi celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut. Căci încă nu ştiau Scriptura, că Iisus trebuia să învieze din morţi. Şi s-au dus ucenicii iarăşi la ai lor.

Iar Maria stătea afară lângă mormânt plângând. Şi pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt. Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus. Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus. Zicând acestea, ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi ridica. Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreieşte: Rabuni! (adică, Învăţătorule). Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru. Şi a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul şi acestea i-a zis ei".

Tradiţii

Slujirea apostolică

"Conform traditiei si mărturiei mai multora dintre Sfinţii Părinţi şi scriitori bisericeşti, sfânta Maria Magdalena l-a ajutat pe Sfântul Apostol si Evanghelist Ioan Teologul în slujirea sa evanghelică, rămânând acolo până ce ea însăsi a adormit în pace si a fost înmormântată în acea cetate."1 p.23

Ouăle pascale

Conform traditiei, în timpul unei cine cu împăratul Tiberius Caesar, Maria Magdalena vorbea despre Învierea Domnului. Împăratul a râs de ea, zicând că un om nu se poate scula din morti, după cum oul pe care îl tinea în mână nu se putea face rosu. Oul s-a înrosit imediat. Aceasta este una din explicatiile traditiei pascale a înrosirii de ouă cu ocazia sărbătorii Paştilor.

Imnografie

Tropar (glasul al 4-lea):

Lui Hristos, Cel ce pentru noi S-a născut din Fecioară, cinstită Marie Magdalena, ai urmat, si ai păzit îndreptările si legile Lui. Pentru aceasta astăzi preasfintită pomenirea ta prăznuind, te lăudăm cu credintă si te cinstim cu dragoste.

Condac (glasul al 4-lea):

Dumnezeu Cel mai presus de fiintă umblând în lume cu trup, mironosită, adevărată următoare te-a primit pe tine, ceea ce toată dragostea ta ti-ai dăruit-o către Dânsul. Pentru aceasta si tămăduiri prea multe ai făcut si, după ce te-ai mutat acum în ceruri, pentru lume te rogi pururea.

Condac (glasul al 3-lea) [1]:

Stând înaintea Crucii Mântuitorului, împreună cu Maica Domnului pătimind, preaslăvita Maria Magdalena, cu lacrimi adus-a rugăciune si a strigat: Ce este această străină minune? Cel ce tine lumea în mâinile Sale alege să pătimească: Slavă puterii Tale, Doamne!

Iconografie

Sfânta Mironosită Maria Magdalena, atunci când este zugrăvită singură, poartă în mână o cruce.

Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, Bucuresti, 2000, pp. 116, 118, 127, 164, 210) indică scenele si chipurile în care poate apărea Sfânta Maria Magdalena în icoane.

Astfel, Sfânta se zugrăveste în icoana Răstignirii, în cea a Coborârii de pe Cruce a trupului Domnului, la plângerea Lui, la îngroparea lui, în icoana Învierii, într-o parte, apoi împreună cu femeile mironosite la mormânt, când îngerul le vesteste Învierea, apoi în reprezentarea venirii Apostolilor Petru si Ioan la mormânt.

Deoparte (si aceasta este poate cea mai cunoscută reprezentare) este zugrăvită atunci când Domnul i se arată îndeosebi ei, în grădină, după cum urmează:

[E zugrăvit] Mormântul si înăuntru doi îngeri sezând, îmbrăcati în haine albe; si Hristos, stând în picioare înaintea mormântului si tinându-si haina cu o mână, si cu cealaltă tinând o hârtie, grăieste: Marie, nu te atinge de Mine...!. si Maria, îngenuncheată înaintea Lui, căutând să-i apuce picioarele. (p. 118)

Sursa:OrthodoxWiki:Mary Magdalene

 Sfanta Maria s-a nascut in localitatea Magdala din tinutul Galileii, in apropierea Marii Tiberiadei si din aceasta cauza a fost numita “Magdalena”. Dupa ce Mantuitorul Hristos a scos sapte demoni din ea, demoni de care era posedata, a devenit unul dintre cei mai credinciosi si nedespartiti discipoli ai Mantuitorului Hristos. L-a urmat chiar si pe drumul Crucii si la mormant.

Dupa ce s-a intors la Ierusalim, impreuna cu celelalte femei mironosite, a pregatit miruri pentru a unge trupul Domnului. In ziua Domnului (duminica) a mers de dimineata la mormant, inainte de a aparea Ingerii care au propovaduit Invierea Domnului. Cand Maria Magdalena a vazut piatra data de pe mormant, a alergat si a vestit lui Petru si lui Ioan. Imediat dupa aceea, s-a intors la mormant si a fost prima mironosita care L-a vazut inviat din morti ; a cazut la picioarele Lui si a vrut sa Il atinga, dar Domnul i-a spus : « Nu Ma atinge ».Dupa Inaltarea Domnului la ceruri, nu se stie nimic sigur despre viata ei.

Unele scrieri relateaza ca a mers la Roma si mai tarziu s-a intors la Ierusalim ; de aici a mers la Efes, unde si-a sfarsit viata, propovaduindu-L pe Hristos. De multe ori se spune ca Sfanta Maria Magdalena a fost « femeia pacatoasa » a textelor evanghelice. Dar, nici in Traditia Bisericii, nici in imnologia sacra, sau chiar in textele evangheliilor, nu se aminteste decat faptul ca Domnul nostru a scos sapte demoni din ea, si nu ca era o femeie pacatoasa.

Aceasta Marie, numita Magdalena, a fost ucenica si mironosita a lui Hristos, cea dintai si cea mai mare dintre toate ucenicele si purtatoarele de mir. Era din Galilea, din cetatea Magdala, de la hotarele Galileii cu Siria, de unde si numele ei de Magdalena.

Fiind bantuita de patimi si de necurate duhuri, ea ducea o viata de desfrau si de ticalosie. Auzind, insa, de Hristos si de puterea propovaduirii Lui, cea aducatoare de mantuire, pentru tot neamul omenesc, in sufletul ei s-a nascut, ca o flacara sfioasa nadejdea ca va fi izbavita de Iisus. Deci, mergand El, s-a invrednicit de milostivirea Lui si El a tamaduit-o de toata stricaciunea luminandu-i cugetul cu lumina unei noi vieti, din dumnezeiasca dragoste.

Din clipa aceea, Maria s-a facut ucenica si urmatoare a lui Hristos si, impreuna cu alte sfinte femei, a slujit Domnul pe tot drumul greu al vietii Lui.

O traditie spune ca Maria Magdalena ar fi pacatoasa, care a uns cu mir picioarele Domnului, in casa lui Simon Leprosul, si ca era una si aceeasi persoana cu Maria, sora lui Lazar. In clipa cea mai grea, a rastignirii, cand Apostolii erau departe, Maria a ramas langa crucea Mantuitorului ei si al nostru. Iar atunci cand Sfantul trup al Domnului a fost asezat in mormant, Maria Magdalena l-a uns cu miresme, varsand multe lacrimi. In sufletul ei ardea puternic dorinta de a fi langa Hristos, de a-I arata, si dupa moarte, dragostea si recunostinta ei neclintita, implinind toate datinile si randuielile ce se faceau pe atunci mortilor. Cu nerabdare a asteptat trecerea sambetei.

Pentru multa ei credinta, Maria Magdalena s-a invrednicit a fi cea dintai, care a primit de la inger veste invierii Domnului. Si tot ea a fost cea dintai fiinta omeneasca, care L-a vazut pe Hristos, dupa dumnezeiasca Lui inviere din morti. Ea este cea dintai vestitoare a invierii si cel dintai martor al deplinei noastre mantuiri prin inviere.

Dupa inaltarea la cer a Domnului, Maria Magdalena a pornit alaturi de Sfintii Apostoli in lupta plina de primejdii, pentru raspandirea credintei semanand in suflete cuvantul dumnezeiesc, pe care-l auzise din insasi gura lui Hristos. O traditie ne spune ca in apostoleasca ei stradanie, Magdalena ar fi ajuns pana la Roma, unde l-ar fi luminat si pe imparatul Tiberiu despre Domnul Iisus, iar in drumul ei de intoarcere de la Roma s-ar fi oprit la Efes, slujind Sfantului Apostol Ioan, in ostenelile lui de raspanditor al cuvantului lui Dumnezeu.

Si asa, nevoindu-se aici, a adormit in Domnul.

AMIN