ICOANA POCAINTEI ADEVARATE

ICOANA POCAINTEI ADEVARATE

miercuri, 3 noiembrie 2010

Gânduri pentru o lume mai bună...



















„Dacă umbra după noi va rămâne dreaptă, ce contează că ne trage pământul şi ne cocoşează de ajungem să ne sprijinim în baston? De fapt, nu ştiu dacă ne trage pământul sau ne apasă cerul”.



„Orice catedrală este o dantelă, pe verticală. (…) O dantelă e delicată chiar dacă e din piatră rece. Trebuie să te uiţi şi tu la ea cu delicateţe. Probabil din cauza asta păşim încet şi uşor într-o catedrală. Ca nu cumva dantela asta fragilă să se destrame. Ar cădea ca o plasă peste noi şi am rămâne acolo, bieţi păcătoşi, prinşi în dantela cerului căzută peste noi. Ca peştii în năvod. În schimb, ar rămâne în picioare ecoul tuturor rugăciunilor pe care sutele de mii de oameni le-au înălţat spre Dumnezeu”.



"Clopotele urăsc singurătatea".



"Dacă ţii o cruce în mână şi te uiţi prin ea la cer, universul se împarte în patru".


"Frica îi aduce pe toţi la esenţă".



"Ce odihnitor ar fi să ne despărţim, din când în când, de noi".


"Paradoxal, şi frumosul doare, în cantitate excesivă".



„Ce minune că cerul există nesfârşit şi opac. Ce speranţă ne poate da chiar în noapte un petic de beznă. Ce şansă să te pierzi şi să te uiţi. Ce respiraţie de infinit”.



„Dacă aş fi pe lună, aş avea nostalgia Pământului, dar sunt pe Pământ şi am nostalgia cerului”.



„Nu putem trăi fără Dumnezeu. Cea mai mare pierdere pe care e pe cale s-o aibă omenirea este să se rătăcească de Dumnezeu, adică de sine. Dumnezeu este o experienţă absolut personală, ca naşterea şi moartea. Mă tot întreb ce s-ar întâmpla dacă, la o oră fixată, omenirea şi-ar îndrepta privirile spre cer şi ar spune într-un glas: Vino.”



„Câteodată îmi vine să cuprind tot globul ăsta albastru, ce se numeşte Pământ, şi să-l strâng cu drag la piept. Parcă simt că ar avea nevoie de ajutor. Ar avea nevoie de cineva să-i spună că totul o să fie bine”.



„Cum să te simţi zdrobit de o verticală? Numai orizontala te poate zdrobi. Pe verticală te poţi căţăra, pe orizontală doar te târâi”.



„Dacă ai nevoie de gânduri bune, nu trebuie decât să ai o plasă de prins fluturi şi să stai cu ea ridicată spre cer. Trebuie să închizi ochii şi să-l rogi pe îngerul tău păzitor să-şi cheme prietenii. Ai să simţi plasa plină de gânduri bune. Nu căuta să le vezi. Nu poţi, întâi trebuie iubite şi hrănite”.


"Când ajuţi pe cineva, timpul trece altfel. Ai un scop şi uiţi că şi tu eşti pe aceeaşi punte ruptă de vas".


"Cum nu am altă şansă decât să sper, sper că vom regăsi şi adevărul lucrurilor care ard"

„Dacă umbra după noi va rămâne dreaptă, ce contează că ne trage pământul şi ne cocoşează de ajungem să ne sprijinim în baston? De fapt, nu ştiu dacă ne trage pământul sau ne apasă cerul”.


(Citatele aparţin Oanei Pellea şi sunt "împrumutate" din Jurnalul ei, apărut în anul 2009)


Sursa:blog fericirimicilegatecuata.blogspot.com/


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu