Putini dintre noi mai stim ca este obligatoriu sa tinem seama de inclinatiile copilului. Desi se intampla ca un copil sa aiba o inclinatie innascuta pentru pictura de exemplu, noi il obligam sa studieze intens matematica. Ajungem sa-i cerem copilului sa dezvolte ceea ce nu i-a fost dat. Uneori acest lucru are la baza neimplinirea unui vis al parintilor, in sensul ca daca ei nu au reusit sa devina de exemplu programatori, atunci e musai sa devina fiul lor. El trebuie sa compenseze lipsa realizarii lor. Alteori, parintii stiind ca doar anumite profesii vor fi cautate si bine platite in viitor, vor incerca sa faca din copilul lor “un produs” pentru viitor.
Parintii se cred dumnezei. Pierd din vedere ca un dar il ai sau nu. In zadar vor incerca sa faca din copilul lor un muzician, daca el este lipsit de aceasta inclinatie. Asa ca parintele nu este nascator de daruri, ci doar un impreuna lucrator cu Dumnezeu, ca darurile pe care le-au primit copiii lor sa rodeasca.
Lucrul cel mai rau pe care il putem face in fata lui Dumnezeu este de a-I lua locul: incercam sa punem in copil alte inclinatii decat cele sadite de Dumnezeu. Iar aceasta este calea cea mai sigura in avea lipsuri de toate felurile.
Este adevarat ca in viata intalnim si exceptii, copilul sa fie inzestrat cu daruri pe care le intalnim si la parinti, si astfel, daca ei sunt medici, sa poata fi si copilul lor medic. Dar de cele mai multe ori, parintele daca a urcat intr-o profesie, e bine sa stie ca a tras cu el si scara, in sensul ca daca propriul copil nu a primit darul, nu are cum sa urce in profesia lor.
Se intampla ca un copil care a mers doar in directia indicata de parinti, sa aiba un soi de revolta impotriva lui Dumnezeu, ca Unul ce nu doreste sa-i ofere ajutorul in a se dezvolta. Si se poate intampla acest lucru, daca nu se are in vedere constiinta darului pe care il primim de la Dumnezeu.
Dar sunt si parinti care au ca preocupare “portitele”, ca fiul sau fiica lor sa se realizeze. Acestia nu-i mai spun copilului “acesta este drumul pe care trebuie sa-l parcurgi”, ci ii ofera pur si simplu “cheia” cu care va reusi sa deschida multe usi in viata. Acestia impartasesc o stranie iluzie: anume ca timpul il va ajuta pe copil sa aiba cele mai bune rezultate. Dar acestia uita ca timpul singur este neputincios, in cazul in care copiii nu sunt inzestrati cu darurile necesare pozitiei pe care o ocupa.
Sunt doar cateva randuri prin care incerc sa-l fac pe parinte sa iasa din amagirea in care se afla de multe ori - “copilul meu este bun pentru asta”, fara a avea confirmarea unui specialist in acest sens.
Adrian Cocosila
Sursa:CRESTIN ORTODOX.RO
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu