Cântare de lauda

Cântare de lauda:



Ce folos are omul că dobândeşte lumea toată



Dacă peste puţin va pieri?



Ce folos are omul de coroana împărătească



Ce-i şade pe cap



Dacă peste puţin va trebui să o lase



Şi în pământ să putrezească?



Ce-i folosesc omului grămezile adunate



De aur şi argint



Dacă peste puţin din ale lui coaste



Va creşte iarba?



Ce folos de toate comorile lui



De mătase, perle şi hrană scumpă



Dacă peste el soarele mâine nu va mai străluci?



Iată, trupul mort, gol de suflet, se pogoară în groapă.



Unora ca aceştia



Ce comori pământeşti în viaţă şi-au grămădit



Moarte le sunt şi sufletul şi trupul,



Iar cei ce rămân în urmă pe amândouă le îngroapă.



Dar ei pentru nici unul nu plâng.



Cel ce are înţelegere, să înţeleagă.



O, Doamne, Tu tuturor povaţă le-ai dat:



Sufletul, sufletul este cel



Care trebuie îmbogăţit, păzit,



Mântuit.



Toate celelalte din lume împreună cu lumea



Vor pieri.



Porunca Ta noi o cunoaştem, Doamne,



Dă-ne noua putere să o împlinim pe ea.



Ajută păcătoaselor noastre suflete,



Bunule Doamne,



Ca fumul deşertăciunii să nu ne inece pe noi.



Sursa:Sfântul Nicolae Velimirovici
(Proloagele de la Ohrida, vol. I ianuarie-iunie, traducere Mihaela Grosu, Editura Egumeniţa, 2005, p. 356)