Invierea lui Hristos si straja de la mormant

Matei XXVIII, 2-3: "Si iata s-a facut cutremur mare ca ingerul Domnului, coborand din cer si venind a pravalit piatra si sedea deasupra ei. Si infatisarea lui era ca fulgerul si imbracamintea lui alba ca zapada".

In timp ce femeile se indreptau spre mormant survenise un mare eveniment. Domnul inviase din morti, dupa care urmase un mare cutremur de pamant si aparitia unui inger imbracat in vesminte luminoase, care a pravalit piatra de pe usa mormantului. Nu spre a facilita invierea Mantuitorului (precum afirma Loisy) caci El a inviat trecand prin piatra, precum a intrat prin usile incuiate la ucenici si dupa cum s-a nascut din Sfanta Fecioara, pastrand pecetile fecioriei.



Dupa cum cutremurul nu s-a indeplinit spre a indeparta piatra de pe usa mormantului si a inviat Domnul Hristos, ci el a coincis cu evenimentul invierii, avand o deosebita semnificatie. Piatra indepartara de pe usa mormantului de catre inger s-a efectuat spre a da posibilitate femeilor si tuturor celor ce ar putea privi in mormant sa observe mormantul gol. Ingerul a aparut si pentru infricosarea ostenilor, care cu aceasta ocazie au disparut de la mormant. Indepartarea pietrei de catre inger infirma supozitia acelora care sustin ca piatra a fost indepartata prin cutremur.



Ingerul a carui infatisare era ca un fulger, adica cu vesmantul luminat si asemanator unui om transformat, cum apar ingerii in Scriptura (Fapte I, 10; Apocalipsa X, 1) nu era numai un pazitor al mormantului, avand atitudinea unui cuceritor, ci si un interpret al minunatului eveniment al invierii Domnului, avand autoritatea insasi a Domnului, din care cauza s-a asezat la usa mormantului pe piatra rostogolita, (cf. vers. 1, 5, 7).



Matei XXVIII, 4. "Si de frica lui s-au cutremurat cei ce pazeau si s-au facut ca niste morti".



Din cauza cutremurului si aparitiei extraordinare a ingerului, care a rasturnat piatra, groaza a cuprins pe toti pazitorii mormantului, pierzandu-si constiinta si cazand jos ca niste morti (cf. Apoc. I, 17). Adica au ramas intinsi pe pamant oarecare timp sau cel putin fara a incerca sa se ridice. Totusi ei n-au vazut pe Domnul inviat, caci ei au cazut la vederea ingerului, care a venit dupa inviere. Revenindu-si dupa oarecare timp ei s-au reintors in oras si au relatat faptele arhiereilor. Insa strajerii s-au retras inainte de sosirea femeilor.



In rastimpul sederii Mantuitorului in mormant cu trupul, care desi separat de sufletul Sau a ramas unit cu divinitatea Sa, fiind totdeauna corpul unui Dumnezeu, demn chiar in moarte de adorarea oamenilor si a ingerilor. Cu sufletul sau indumnezeit, insa, s-a coborat la iad, conform invataturii Sfintei Scripturi (I Petru III, 18-19; IV, 6; Romani X, 7) si a Sfintei Traditii spre a vesti tuturor celor drepti si necredinciosi biruinta asupra mortii si diavolului si a eliberat din robia iadului pe cei care au nadajduit in invierea Sa, inainte de a fi venit in lume, adica pe dreptii Vechiului Testament.



S-a pus intrebarea de catre exegeti la ce ora a inviat Domnul Hristos? Cum Scriptura nu precizeaza nimic, opiniile s-au impartit. Unii au spus ca acest eveniment s-a indeplint la inceputul noptii, altii la miezul noptii - caci cei vechi pana atunci posteau, iar altii mai plauzibil, inainte de pogorarea ingerilor si a cutremurului, in timp ce femeile erau pe drum, adica cu cateva ore inainte de rasaritul soarelui.
 
Sursa:CrestinOrtodox.ro