Maria Magdalena la mormant

Marcu XVI, 9. "Si inviind dimineata in ziua cea dintai a saptamanii, El s-a aratat Mariei Magdalena, din care scosese sapte demoni".



Despre episodul aratarii Domnului Mariei Magdalena mai intai relateaza extrem de succint Evanghelistul Marcu si mai detaliat Evanghelistul Ioan. Primul ne arata ca Maria Magdalena era acea femeie din Magdala, localitate langa Capernaum si pe care Mantutiorul o vindecase, scotand din ea sapte demoni (Luca VIII, 2). S-a aratat prin aceasta bunatatea Domnului Hristos, dar si credinta Mariei, fidelitatea ei care de atunci L-a urmat neincetat.



Dar sintagma de la Marcu : "S-a aratat intai Mariei Magdalena" (Marcu XVI, 9), se pare ca trebuie sa primeasca un corectiv. Mantuitorul inviat n-a fost vazut de strajeri. El nu trebuia sa se arate la ochi nedemni de a-L vedea (Faptele Apostolilor X, 40-41). Insa intreaga Biserica si sentimentul tuturor crestinilor este ca Domnul Hristos s-a aratat mai intai Mamei Sale, Sfanta Fecioara Maria. Evangheliile n-o enumera, pentru ca ele semnaleaza numai martorii invierii si marturia unei mame in favoarea fiului ei nu era primita.



Evangheliile ne arata ca Sfanta Fecioara era in afara femeilor care se ingrijeau de ungere, pentru ca stia ca aceste griji sunt inutile. In ora cand celelalte cautau pe Iisus printre morti, ea il vazuse deja viu si slavit. Ea L-a asteptat cu lacrimi toata noaptea care a precedat invierea. La prima lumina a zilei ce se nastea, in camera stramta unde se ruga, Iisus cade in bratele sale fara a se teme si fara a auzi cuvintele: "Nu ma atinge".



Aceasta oprire nu era pentru ea, care era deasupra tuturor regulilor. Se poate ca Sfanta Fecioara sa nu fi marturisit acestea. Ca altadata la Nazaret si Betleem ea pastra acestea in inima sa (Luca II, 19). Aceasta credinta pioasa este impartasita de Sf. Ambrozie, Anselm, Bonaventura, Suarez.



De altfel, traditia spune ca ingerul a comunicat Maicii Domnului vestea despre invierea Fiului ei, pe urma i s-a aratat ei insusi Mantuitorul. "Ingerul a strigat celei pline de har curata Fecioara bucura-te : ca Fiul Tau a inviat a treia zi din mormant".



Ioan XX, 11-13: "Iar Maria statea afara langa mormant plangand. Si pe cand plangea, s-a aplecat spre mormant. Si a vazut doi ingeri in vesminte albe sezand, unul catre cap si altul catre picioare unde zacuse trupul lui Iisus. Si aceia i-au zis : Femeie de ce plangi ? Pe cine cauti? Ea le-a zis : Ca au luat pe Domnul meu si nu stiu unde L-au pus".



Ucenicii s-au intors acasa, fara a se mai reintalni cu Maria Magdalena. Ei au plecat bucurandu-se de invierea Mantuitorului, iar Maria a ramas la mormant nu numai spre a se consola vazand locul unde fusese corpul lui Iisus, ci pentru a afla ce s-a intamplat, cine l-a luat si unde se afla corpul Sau, cu grija de a nu fi maltratat de cineva. Ea era in vestibul si se pleca in mormant prin usa stramta a lui. Aici, vazu doi ingeri imbracati in alb, asezati unul in locul unde fusese Iisus cu capul si altul la picioarele banchetei de piatra.



In analiza acestei situatii tulburi si impresionante, Sfantul Ioan Gura de Aur arata ca aceasta femeie vazand in mormant giulgiurile ii inspirau placere, dar ea nu avea intelegerea inalta spre a deduce din ele invierea Mantuitorului, de aceea Dumnezeu i-a trimis in ajutor pe ingeri, imbracati in vesminte de sarbatoare si de bucurie spre a o incuraja si consola si a o pregati pentru invierea si aratarea Domnului Hristos. Ingerii pe care Maria in tulburarea si emotia ei i-a luat drept oameni o intreaba: "Femeie, de ce plangi? Pe cine cauti ?"



Deci imprejurarile erau pentru ea o usa deschisa spre a o duce sa vorbeasca despre Iisus. Felul cum ingerii erau asezati o duceau sa-i intrebe, caci ei pareau a sti ce se intimplase. Si pentru ca era de crezut ca ea nu-i va intreba prima, ei o invitara sa vorbeasca prin atitudinea si intrebarea lor. Si ea le raspunde cu iubire si ardoare : "Ca au luat pe Domnul Meu si nu stiu unde L-au pus".



Ioan XX, 14-15: "Zicand acestea, ea s-a intors cu fata si a vazut pe Iisus stand, dar nu stia ca este Iisus. Zis-a ei Iisus: "Femeie, de ce plangi? Pe cine cauti?", Ea, crezand ca este gradinarul, I-a zis : "Doamne, daca Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus si eu il voi ridica".



In timp ce Maria Magdalena vorbea cu ingerii, Iisus aparu deodata inapoia ei. Ingerii avura oarecare teama si tremurare vazand pe Domnul, aratand aceasta prin infatisarea lor, ceea ce facu pe Maria sa se intoarca. De frica de a nu o inspaimanta Domnul Hristos se arata intr-o haina comuna. De aceea, ea il lua drept gradinar, adica pazitorul gradinii, caci nu putea fi altcineva, asa de dimineata prin acele locuri.



Domnul Hristos, trebuind s-o ridice putin cate putin, o intreba: "Femeie, de ce plangi? Pe cine cauti?" El stia ca ea voia sa-l intrebe si o angaja s-o faca. Atunci ea ii raspunde : "Doamne, daca Tu l-ai luat, spune-mi mie unde l-ai pus si eu il voi lua". Ea vrea sa-i spuna ca daca de frica pe care o are din cauza iudeilor l-a luat de aici, sa-i spuna si ea il va lua. Ea voia cu orice pret sa castige cauza, nereflectand ca aceasta ar fi o sarcina grea pentru puterea ei. Dar iubirea nu calculeaza si nu masoara.



Ioan XX, 16-17 : "Iisus i-a zis ei: Maria! Intorcandu-se aceea, i-a zis evreieste : Rabuni! (adica Invatatorule). Iisus i-a zis : nu te atinge de Mine, caci inca nu m-am suit la Tatal Meu. Mergi la fratii mei si le spune : Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru si la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru".



Cand Maria Magdalena a zis: "Unde l-ai pus?" ea s-a intors spre ei, in frica sa, sa le ceara ajutor. Iisus prin raspunsul sau de "Marie" nu pare a fi spus prea mult. Caci "Marie" era sinonim cu termenul de "femeie" la evrei. Insa prin dulceata pronuntiei sale merse drept la inima ei si o sustrase din abstractia ei, aducand-o la realitate si recunoscu vocea Mantuitorului.



Atunci in marea sa emotie, in toata bucuria si cu toate sentimentele de credinta, ea se intoarse spre Mantuitorul si-L saluta cu salutarea obisnuita: "Rabuni" - cum obisnuia El sa se numeasca - aruncandu-se la picioarele Lui si incercand sa-L imbratiseze sau chiar imbratisandu-L.



Mantuitorul, contrar invitatiei adresate lui Toma "adu-ti mana ta si o pune in coasta Mea" (cf. Luca XXIV, 39), si contrar atitudinii femeilor, "care au cuprins picioarele Lui si s-au inchinat" (Matei XXVIII, 9), ii spune Mariei Magdalena: "Nu te atinge de Mine ca nu m-am suit la Tatal Meu". Aceste cuvinte au suscitat multe discutii. Insa, fara a intra in complexul discutiilor, sensul afirmatiilor lui Iisus este ca ea sa nu se atinga de El momentan, caci Mantuitorul nu s-a urcat la Tatal, nu-i va parasi inca. Nu trebuie sa se grabeasca a-l atinge, va avea inca timp.



El va ramane cu ei oarecare timp, pana la inaltare. Sa mearga acum sa anunte invierea Sa Apostolilor. Ea il va mai revedea inca. Cuvintele: "Mergi la fratii mei" sunt cuvinte impresionante adresate de Iisus Apostolilor Sai, caci cu toata fuga lor de la rastignirea Sa si lepadarea lui Petru, El totusi ii numeste "frati", aratand ca-i iubeste. El le spune : "Ma voi sui la Tatal Meu si Tatal vostru". Aici se exprima certitudinea si proximitatea plecarii la Tatal care este Tatal Sau natural si Tatal credinciosilor prin har. Adica Mantuitorul anunta ca pe acei pe care ii va rascumpara le va trimite harul Sau, ajutor de a-l urma in ceruri. Aceasta-i prima aratare a Domnului Hristos dupa inviere.



Ioan, XX, 18. "Si a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor ca a vazut pe Domnul si acestea i-a spus ei" (Paralel. Marcu XVI, 10-11).



Maria Magdalena se duse pentru a doua oara la ucenici, spre a le anunta marea bucurie si mesajul lui Iisus. Insa precum spune Marcu, ei plangeau si se tanguiau (Marcu, XVI, 10-11), probabil Petru si Ioan nu sosisera inca. Iar ceilalti ucenici n-au crezut-o, parandu-li-se ca sunt simple elucubratii ale imaginatiei ei. Ei nu puteau intelege cum Iisus a putut sa invieze cu un trup nou proslavit, sfaramand puterea mortii.

SURSA:CRESTIN ORTODOX.RO