LAVRA SF.IOV DE LA POCEAEV

                              

               

(Sfantul e praznuit in data de 28 octombrie)

 

Alesule si facatorule de minuni, al partilor noastre bunule invatator si pentru toata lumea sarguincios rugator, Preacuvioase Parinte Iov, manastirea si toata lumea ortodoxa, luminata de viata ta curata, multumeste pentru tine Preasfintei Treimi, laudandu-o; deci ca cel ce ai indrazneala catre Domnul, fii mijlocitor pentru sufletele noastre cuprinse de patimi, ca in bucuria inimii sa-ti strigam tie:

"Bucura-te Iov, placutul lui Dumnezeu, podoaba manastirii Poceaev-ului.

Lavra Poceaev este una dintre cele mai mari lavre ale Ucrainei de astazi. Cupolele aurite ale turlelor bisericilor din Lavra Poceaev atrag atentia pelerinilor de la cativa kilometri, in drumul acestora dinspre orasul Kremenetz, localitate situata la aproximativ 250 de kilometri distanta de Cernauti in directia nord.

 

Bisericile impunatoare, chiliile, atelierele de pictat icoane, o tipografie, un spital pentru calugari, seminarul teologic, magazinele cu obiecte bisericesti, hotelul pentru pelerini dar si gradinile si terenurile agricole fac din Lavra Poceaev un mare punct de atractie pentru crestini, un loc in care oamenii se simt mai aproape de Dumnezeu.

In vechea Rusie numai manastirile foarte mari, cu mai multe biserici, cu un numar impresionant de calugari si cu o functionare neincetata din momentul infiintarii, erau numite lavre. Lavra Poceaev are astazi aproximativ 100 de calugari si peste 200 de persoane in ascultare. O astfel de lavra avea obligatoriu si moaste de sfinti.

Coborand o serie de trepte, strajuite de minunate fresce ce infatiseaza momente din istoria manastirii, se ajunge sub marea Biserica a Adormirii Maicii Domnului. Aici, in biserica, pe partea stanga, se afla racla din marmura alba ce pastreaza moastele Sfantului Amfilohie. Langa aceasta se mai afla Moastele Sfantului Iov si Pestera acestuia.

Sfantul Iov de la Poceaev a trait exact 100 de ani (1551-1651), dintre care, in acest spatiu minuscul, in pamant, el a petrecut 40 de ani. Se spune ca sfantul se ruga acolo impreuna cu ingerii si uneori din pestera sa iesea o lumina intensa. Cu o saptamana inainte si-a cunoscut exact ziua trecerii la cele vesnice.

Trupul Sfantului Iov a stat in pamant 7 ani si 9 luni, fara a avea semne de descompunere. Chiar imediat dupa moartea sa au fost semnalate minuni. Ucenicul sau, nevoitorul Dositei, s-a vindecat de o boala doar atingand hainele Sfantului Iov.

Moaste Sfantului Iov, aflate alaturi de racla de marmura a Sfantului Amfilohie, sunt depuse intr-o racla de argint, daruita manastirii de contesa Anna Orlova Cismenskaia. Acoperamantul a fost confectionat in Italia din marmura alba. In semn de recunoastere pentru binefacerile Sfantului Iov, crestinii au adus aici mai multe candele.

In partea dreapta, langa moastele acestuia, se vede intrarea in mica Pestera a Sfantului Iov.

Intrarea in pestera este foarte stramta, fiind nevoie de mult curaj si dibacie pentru a putea intra in aceasta. Credinciosii intra aici cu mainile intinse inainte printr-un coridor de forma cilindrica de aproximativ 3 metri lungime si cu un diametru de circa 50 de centimetri, dupa care, brusc, se coboara in panta abrupta aproape doi metri.

Intrarea se afla situata pe un perete lateral, la aproximativ 50 de centimetri de podeaua pesterii celei mari in care se afla si racla cu Sfintele Moaste ale Sfantului Iov. Desi intrarea este atat de ingusta (cat un ecran mediu de televizor), pot intra acolo si persoane corpolente sau dimpotriva, persoane mici nu au cum sa intre, accesul fiind in functie de credinta fiecaruia.

In micuta pestera se intra ordonat, cand 5-6 femei, cand 5-6 barbati. Cu toate ca spatiul nu permite mai intrarea mai multor persoane, un parinte povesteste cum, in vremea razboiului, in tainica pestera a Sfantului Iov au incaput nu mai putin de 40 de persoane. O, minune, mare este puterea rugaciunii, mare este puterea lui Dumnezeu!

Pestera e mica, nu incap in ea mai mult de 5-10 oameni. In pestera se afla o icoana si o candela. Multi credinciosi incearca sa intre in pestera. Multi nu au curaj sau nu reusesc, dar cei care o fac au marea bucurie de a fi trecut un prag fizic si psihic foarte dificil si de a fi trait cateva momente unice de inaltare spirituala in locul in care s-a nevoit si s-a rugat un sfant. Aici se nevoia Sfantul Iov, in neincetat post si rugaciune.

Iesirea se face in mod ciudat, in sens invers, cu mainile inainte si, cand ajungi la lumina, constati ca ai trecut dintr-o lume in alta, exact ca la nastere (duhovniceasca de asta data).

RUGACIUNEA SFANTULUI IOV DE LA POCIAEV :

 

O, Preacuvioase Parinte Iov, al vietii calugaresti intelepte invatator, blandetea si infranarea, curatia si neprihanirea, iubirea de frati si de saraci, rabdarea si privegherea, din frageda copilarie si pana la adanci batranete le-ai practicat, luptator zelos si neinvins al credintei ortodoxe, luminatorul partilor noastre si neinvins aparator al manastirii Pociaevului.

Cauta cu ochi induratori spre noi nevrednicii fiii tai si spre toata lumea acestea iubitoare de Dumnezeu, stransa in fata sfintelor tale moaste si cu osardie inchinandu-li-se si, mijlocind cere de la Atotputernicul Dumnezeu, toate ce ne sunt de folos pentru viata si cucernicie; pe bolnavi ii vindeca, pe cei slabi de inger ii incurajeaza, pe cei scarbiti ii mangaie, pe cei asupriti ii apara, pe cei neputinciosi ii intareste, pe cei zdrobiti ii ridica, tuturor toate, prin harul lui Dumnezeu dat tie, daruieste-ne dupa nevoia si trebuinta fiecaruia, spre mantuirea sufletului si sanatatea trupului.

Inalta rugaciuni pentru mult-patimitul nostru popor ca sa se instaleze din nou pacea si linistea, evlavia si bunastarea; judecatorilor dreptate si mila, conducatorilor intelepciune si pricepere, sa se intareasca in oamenii cei buni credinciosia, in cei rai frica si cutremur, sa inceteze a face raul si sa faca binele.

Ca aici pe pamant, imparatia lui Dumnezeu - Biserica, sa creasca si sa se inmulteasca si sa se proslaveasca in ea Dumnezeul cel minunat intru sfintii Sai; caci Lui i se cuvine toata slava cinstea si inchinaciunea Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.

 Amin!

„MAICA DOMNULUI DE LA POCEAEV” - ICOANA FACATOARE DE MINUNI :

MINUNILE ICOANEI :

Pe la jumătatea veacului al XVI-lea, în Volnîia, nu departe de Poceaev, în ţinutul Orle (astăzi Urlia) trăia o blagocestivă şi dreptcredincioasă stăpână pe nume Ana Erofeevna Goiskaia. Se trăgea din viţa nobilă a familiei Kozinski. după sfârşitul bărbatului său, Vasile Bogdanovici Goiski, fost judecător al zemstvei(administratie locala - n.tr.) Luţk, ea va trăi până la moarte în văduvie.

În acele vremuri, prin ţinutul Volnâiei a trecut mitropolitul grec Neofit, mergând el, precum mulţi alţi ierarhi răsăriteni de pe atunci, după ajutor în împărăţia Moscovei Pravoslavnice. În anul 1559, trecănd şi pe la moşia văduvei Goiskaia, la rugăminţile fierbinţi ale acesteia, a rămas în casa ei o bună bucată de vreme, aşa cum aflăm din lucrarea Preslavnaia Gora..., odihnindu-se „după truda îndelungată a drumurilor sale”.

Temătoarea de Dumnezeu moşieră Goiskaia l-a primit cu bunăvoinţă în casa sa pe înaltul oaspete şi după obiceiul rusesc, i-a arătat cea mai înaltă cinstire. ca recunoştinţă pentru primirea sa, mitropolitul i-a dat l plecare ca blagoslovenie o veche icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Cel mi înainte de toţi vecii, pe care el o adusese tocmai de la Constantinopol. Purtase icoana până atunci cu sine ca un odor de mare preţ, însăPronia lui Dumnezeu l-a îndemnat să o lase pe ea în Volnâia, ca binecuvântată moştenire.

Icoana dăruită de Ana Goiskaia avea (după descrierea lui A.F.Hoinaţki) 6,25 verşce(veche unitate de măsură rusească – n.tr.) în înălţime şi 5,12 verşce pe lăţime(32,8 x 26,88 cm).

Era pictată cu vopsele de ulei, în sticl clasic bizantin, pe lemn de tei, având bătute pe spate(ca să nu se curbeze) două scândurele din stejar (despărţituri). După cum aflăm din lucrarea Preslavnaia Gora Poceaevskaia, icoana a fost acoperită mai întâi cu un strat subţire de argint, fiind îmbrăcată ca într-o cămaşă. Însă cu timpul această îmbrăcăminte s-a degradat, ca şi cum ar fi fost împărţităîn pătrăţele, drept pentru care în cele din urmă ea a fost schimbată din nou, fiind refăcută din perle mărunte.

Icoana (tip Umilenie) zugrăveşte pe Maica Domnului încinsă, cu Pruncul Cel Preasfânt pe partea dreaptă. Pe partea stângă, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ţine o pânză, care acoperă picioarele şi spatele dumnezeiescului Prunc. Domnul Iisus Hristos ţine mâna stângă pe umărul Maicii Domnului, iar cu dreapta binecuvintează; Maica Domnului are preacinstita sa faţă aplecată spre capul Fiului, exprimând dragostea ei cea mare către El, „cu afecţiune şi expresivitate unindu-şi chipul ei de mamă cu chipul Fiului”. Deasupra icoanei observăm obişnuitul înscris greco-slav, monograma: MP DV- Maria Deva (Fecioara Maria); în partea dreaptă, pe partea Mântuitorului, se află monograma IC XC – Iisus Hristos. Pe marginea acestei icoane sunt, de asemenea, şapte miniaturi înfăţişând gravuri de sfinţi. În dreapta sus, după cum glăsuieşte înscrisul, este zugrăvit proorocul Ilie; jos – Sfântul Mucenic Mina; în stânga sus – Sfântul Întâi Mucenic Ştefan; în partea de jos – Preacuviosul Avramie. În partea de jos a icoanei aflăm chipurile a trei sfinte: Sfânta Muceniţă Paraschevi, Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina şi Muceniţa Irina Fecioara. sfânta icoană, dăruită de către Neofit familiei Goiski, nu dintr-odată a început să-şi arate puterea ei minunată. „S-a aflat multă vreme icoana – după mărturia lucrării Gora Poceaevskaia – în casa fericitei moşiere Goiskaia”, însă abia după treizeci de ani a început să se observe ieşind din ea o oarecare lumină neobişnuită. Aceasta se întâmpla prin 1597, tocmai în toiul Uniaţiei, ce fusese introdusă de soborul de la Bretsk din jurul anului 1596. Creştinii ortodocşi au văzut în aceasta osebita lucrare a Proniei lui Dumnezeu, care, pe lângă amarele ispite din parte Uniaţiei, a pregătit înaintaşilor pravoslavnici şi mângâiere binefăcătoare prin icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Maica Domnului încă de demult alesese însă Muntele Poceaevului ca loc al aşezării sale pentru apărarea poporului ortodox, spre încurajarea, mântuirea şi mângâierea lui.

Slugile au anunţat-o mai întâi pe moşiera Goiski „că o lumină harică răzbate din icoana lui Neofit”, însă ea nu a vrut să ia aminte, până ce nu a văzut în somn icoana „într-o mare lumină”. Dar, necrezând nici visului, Ana Goiskaia nu a dat importanţă deplină acestui fapt până ce nu a văzut aievea lumina răzbătând din icoană. Ea a început deci, după aceasta, să privească altfel icoana minunată. Cu osebită evlavie, a aşezat-o în locul cel mai cuviincios din casă şi a pus să se ardă înaintea ei o candelă de veghe. Nu a trecut însă multă vreme, că puterea harică ce răzbătea din icoană a început să izvorască primele minuni. Ana Goiskaia avea un frate bun, Filip Kozinski, orb din naştere. Crezând în puterea icoanei, moşiera l-a îndemnat pe el să se roage Preasfinteei Născătoare de Dumnezeu, înaintea ei celei minunate, „ ca prin preaputernicele sale rugăciuni, să ceară de la Domnul vederea pentru fratele său”. Şi doar ce s-a rugat Filip cu credinţă înaintea icoanei celei dăruite de Dumnezeu, că în acelaşi ces ochii lui s-au deschis, „asemenea orbului celui din naştere din Evanghelie”. El a început să vadă ca şi cum nu ar fi fost orb niciodată.

...

(sursa Crestin Ortodox.Ro)