VORBESC SFINTII

Hristos ne-a spus sa fim cu bagare de seama ca nu cumva sa ne lasam inselati de vreun viclean. Ne-a spus sa ramanem neinfricati chiar daca ceea ce se va intampla va fi infricosator, ca cel ce va indura cu curaj pana la sfarsit acela se va mantui, ca pregatirea si intarirea pentru a infrunta capcanele primejdioase sunt privegherea si rugaciunea, ca dusmanii adevarului, ereticii, vor fi inarmati cu evlavie prefacuta, cu o cunoastere inselatoare, cu fatarnicie si samavolnicie si ca noi va trebui sa fim pregatiti pentru a-i infrunta.




In acest zbuciumat veac al nostru, aparitia atator falsi Hristosi si a atator falsi profeti din Rasarit si din Apus care inseala mai ales tineretul, chemarile la razboi, foametea, epidemiile, cutremurele, prigonirile celor virtuosi, sporirea raului, inghetarea iubirii, dezvoltarea cunoasterii, stapanirea placerii, nepasarea si samavolnicia celor multi, nimicirea ordinii firesti, schimbarile de vreme sunt oare o implinire a profetiilor?



Oricum ar fi, suntem chemati sa ne pregatim cu mare bagare de seama. Iar cea mai mare dintre virtuti este, dupa sfintii nostri parinti, dreapta socotinta, nu teama nemasurata, nu curajul fara limite si nici nepasarea daunatoare.



Cu tristete am auzit in urma cu ceva timp un tanar spunandu-mi ca a incetat sa mai aiba vreo preocupare, ca nu mai are chef de nimic, nu mai vrea sa munceasca, sa studieze, sa-si faca o familie, pentru ca auzise ca Antihristul a venit si sfarsitul lumii este aproape. Aceasta este o grava greseala. Nu trebuie nicicand sa ne pierdem curajul, ci trebuie sa avem nadejde, sa ne rugam cu si mai multa caldura si sa ne legam si mai strans de maica noastra Biserica prin Sfintele ei Taine si astfel sa dobandim folos din toata aceasta discutie despre semnele vremurilor, despre timpurile cele de pe urma si despre Imparatia Cereasca.



Toti parintii Sfantului Munte care se roaga zi de zi, si in sfanta jertfa fara de sange si cu sirul lor de matanii, se nelinistesc pentru starea si mersul lumii, dar nelinistea lor o preschimba in ruga scaldata in lacrimi catre Dumnezeul cel Preamilostiv, ca prin mijlocirea sfintilor parinti de la Athos si a Maicii Domnului, Stapana Veghetoare a Sfantului Munte, sa faca lumea sa se intoarca de la calea cea stramba si sa se caiasca.



Sa ne ocupam, asadar, mai mult de Hristos si mai putin de Antihrist, asa cum spunea un virtuos parinte athonit”.



(in: Monahul Moise Aghioritul, Binecuvantarea durerii si durerea iubirii, Editura Sophia)