DESPRE MINCIUNA III

Adevar si Minciuna




Numim adevar o stare de lucruri sau o realitate obiectiva pe care o puteam cunoaste sau pe care o facem cunoscuta la randul nostru. In cele rostite de fiecare dintre noi, adevarul este concordanta dintre gandirea noastra si realitate: astfel, putem spune ca rostim adevarul (sau ca ceea ce spunem este adevarat) atunci cand nu este nici o diferenta intre ceea ce stim si gandim, pe deoparte si ceea ce spunem, pe de alta parte.



Opusul adevarului - sau mai bine zis lipsa acestuia - este minciuna: o afirmatie care nu reflecta, intru totul ceea ce gandim si ceea ce stim nu este adevarata, ci falsa, mincinoasa. Minciuna nu se dovedeste decat in comparatie cu adevarul: Unde nu este adevar acolo este minciuna, dupa cum acolo nu este lumina ramane numai intuneric sau umbra.



Adevarul absolut, de deasupra tuturor, este insusi Dumnezeu. Adevarul mantuitor este descoperit in persoana lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit sa marturiseasca adevarul si este El insusi adevarul: “Cel ce vine din cer este deasupra tuturor (…) Cel ce a primit marturia Lui a pecetluit ca Dumnezeu este adevarat.”



Primul si cel mai mare mincinos: Diavolul !



In lumina Dumnezeirii si im preajma Adevarului vietuiau primii oameni, in Rai. Avand “chipul Lui Dumnezeu”, primii oameni aveau mintea nepatata iar trupul le era diafan fara greutate si fara consistenta, in armonie deplina cu sufletul: ”Adam si femeia lui erau amandoi goli si nu se rusinau.” Aceasta armonie dintre Dumnezeu si oameni a starnit invidia si ura diavolului: el insusi cazuse din invidie si mandrie, dornic sa ia locul lui Dumnezeu. La randul sau el cauta sa atraga pe cati poate de la dragostea si respectul fata de Dumnezeu. Prin sarpe, satana indupleca pe Eva (si prin ea pe Adam) sa calce singura porunca pe care o avea de respectat, dar care era menita sa-i tina aproape de dragostea lui Dumnezeu: ”Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu sa nu mancati din el, nici sa va atingeti de el, ca sa nu muriti.”



Pentru a readuce pe oameni pe calea cea dreapta Dumnezeu a dat - prin patriarhi si prooroi - legi prin care erau condamnate, intre altele, minciuna si tot ceea ce este legat de ea: vorbirea fara rost, luarea numelui lui Dumnezeu in desert, furtul si falsul juramant. Astfel intre cele 10 porunci incredintate de Dumnezeu lui Moise pentru poporul evreu citim: “Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert. Aa nu furi! Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau!”



De minciuna putem scapa numai prin adevar !



Nasser Alin

Am luat fragmente dintr-o carte scrisa de Parintele Mihail Daniel Lungu.