TINUTA INTRE RANDUIALA SI MODA

In trecut, din copilarie pana la moarte, camasa il insotea pe taran. Exista o camasa a duminicilor, a botezurilor, a nuntilor, a sarbatorilor de peste an, a momentelor indurerate, o camasa a fecioriei si a vaduviei, etc. Nimic din imbracamintea taranului nu dadea impresia unei neglijente, a ceva scapat de sub control.



In zilele noastre, imbracamintea nu mai are nimic in comun cu cea din trecut. Camasa de care aminteam este intalnita mai mult in muzee. Acum iti este dat sa vezi o persoana in costum, dar incaltata cu tenisi. Ceea ce altadata parea nefiresc, acum este la moda.



Daca in vechime aveai o camasa pentru mersul la biserica si o alta pentru lucrul de la camp, astazi, tanarul merge la opera asa cum ar merge in parc: cu blugii rupti sau rosi.



Imbracamintea taranului avea menirea de a scoate in evidenta frumusetea spirituala si nu pe cea carnala. Tinerii, pentru ca au ajuns sa pretuiasca mai mult frumusetea exterioara, cauta sa o puna cat mai mult in relief.



Imi este de ajuns sa pun in oglinda cele doua chipuri ale omului, din trecut si din prezent, ca sa afirm fara retineri ca nu mergem spre un firesc al lucrurilor. Poate voi fi acuzat ca sunt invechit, ca stau cu ochii inchisi in fata lumii, ca tare tristi ar trebui sa fie copiii mei atunci cand se imbraca, dar imi doresc sa nu fim lipsiti de bunul simt nici in imbracaminte.



Mai sunt persoane care sustin ca, cu cat iti descoperi mai mult goliciunea trupului, pe atat de mult te apropii de starea de dinainte de caderea in pacat, caci Scriptura afirma "erau amandoi goi, si Adam si femeia lui, si nu se rusinau" (Geneza 2, 25). Dar se pierde din vedere ca trupul de dinainte de caderea in pacat nu este identic cu trupul de dupa pacat. Se uita ca din momentul in care au cazut in pacat Adam si Eva „au cunoscut ca erau goi, si au cusut frunze de smochin si si-au facut acoperamant" (Geneza 3, 7). Este un gest care arata ca de acum incolo omul nu mai iubeste nepatimas. Si nemaiubind curat, omul cauta sa se imbrace, cauta sa nu fie transformat intr-un obiect de satisfacere a poftelor.



Nu cer ca tinerii sa se imbrace precum cei din trecut, cer doar putina decenta. Luarea aminte la cum ne imbracam nu inseamna a sta pe loc, ci inseamna a nu accepta dezmatul. Sigur, nu putem sa oprim in loc timpul, in fiecare perioada ceva se adauga, ceva se pierde, dar imi doresc sa nu se piarda duhul masurii.



Adrian Cocosila