Sfanta Mironosita Maria Magdalena: LOGODNA SI CASATORIA IN BISERICA LUI HRISTOS

Iubiţii mei, viaţa aceasta îşi are amărăciunile ei, dar îşi are şi bucuriile ei. Iar bucurii, bucurii lumeşti, din cele mari, sunt şi bucuriile nunţii. Poporul nostru, când urează tinerilor şi tinerelor „Stis hares sas” („Întru bucuria voastră”), înţelege nunta lor. Dar înainte de a se face nunta are loc logodna. Adică tânărul şi tânăra care se iubesc şi au hotărât să se căsătorească, vor ca în faţa altora, rude şi prieteni, să-şi facă cunoscută hotărârea lor, să-şi dea oficial promisiune de nuntă, şi să poarte inelele ca pe o siguranţă fermă că promisiunea dată va fi ţinută. Aceasta este logodna.

Tânăra, care a făcut logodna şi a purtat inelul, simte o bucurie şi aşteaptă, când va veni ziua în care va avea loc nunta ei. Şi există exemple emoţionante, în care fetiţe aşteptau şi cinci-zece ani pe logodnicul lor, care lipsea printre străini. Munţi şi mări nu sting dragostea. Logodna este pentru oamenii cinstiţi o garanţie, o chezăşie.

Şi dacă tot vorbim acum de logodnă, să spunem şi ceva, despre care adeseori scriem şi propovăduim, dar cu toate acestea există mulţi care nu vor să ne asculte. Există un rău obicei, în principal în zona noastră. Tinerii noştri nu aşteaptă să aibă loc nunta, ca Biserica să le binecuvinteze cununiile, ci imediat ce s-au logodit trăiesc ca şi cuplu căsătorit. Şi nu este un fenomen rar ca mireasa, când vine ziua nunţii, să fie însărcinată sau chiar să fi născut şi un copil. Dar ceea ce se întâmplă este împotriva legilor Bisericii. Este un păcat, curvie, ruşine, dezonoare. Şi cununiile nu se aşează bine pe capetele tânărului şi tinerei, care înainte de a avea loc Taina s-au rostogolit în păcat. Nuntă bisericească înseamnă ca mirele şi mireasa să meargă la biserică cu trupuri feciorelnice, cu inimi curate. Şi pe-o astfel de pereche, care păzeşte legea lui Dumnezeu, o binecuvintează Hristos şi trăieşte în unitate şi face copii fermecători şi-şi vede nepoţii şi strănepoţii. Să înţeleagă asta tinerii şi tinerele noastre, să înţeleagă asta şi părinţii, care, din nefericire, îi împing pe copii la relaţii păcătoase; nu există binecuvântare în casele în care au loc astfel de păcate!

Logodna creştină este ca un tânăr şi o tânără să învingă ispita trupului, să se înfrâneze şi să aştepte ziua nunţii.

Dar de ce vorbim despre logodne? Vorbim despre logodnă, iubiţii mei, pentru că şi Apostolul de astăzi vorbeşte despre logodnă. Dar care este logodna aceasta, despre care vorbeşte Apostolul Pavel? Nu este aceasta pe care o ştim toţi. Este o alta, o logodnă tainică, care este incomparabil mai mare decât orice altă logodnă. Oamenii, când aud că o fată săracă şi orfană s-a logodit cu un tânăr bogat, toţi o fericesc. Ce fetiţă fericită! – zic. Va lăsa acum coliba şi se va duce în palat şi va fi doamnă şi stăpână. Cine? Aceasta, care, goală şi desculţă, cerşea ca să trăiască. Această ţigancă va lua pe cel mai bun bărbat? – zic limbi invidioase.

Da, ţiganca va lua pe fiul de împărat! Vă vorbesc în pilde. Fata goală, desculţă, flămândă şi necurată este sufletul fiecărui om. Şi fiul de împărat, care s-a logodit cu această fată săracă, este Hristos. Da, Hristos! El este, cum cântă Biserica noastră, Mirele, Mirele cel frumos… Dar ce Mire! Mire ce străluceşte de frumuseţe. Mire plin de bogăţii, slavă şi putere. Mire ceresc. Ce bucurie pe sufletul pe care-l va iubi Hristos. Spunem că acest suflet se logodeşte cu Hristos. Vi se pare ciudat? Deschideţi Sinaxarele Sfinţilor şi veţi afla fete care L-au iubit pe Hristos, ca Sfânta Tecla, Sfânta Ecaterina, Sfânta Varvara şi atâtea altele, care au rămas fecioare până la sfârşit şi nu s-au căsătorit, nu pentru că au urât nunta, ci pentru că L-au iubit pe Hristos mai presus de toate şi au vrut să se afierosească slujirii Lui. De aceea, la propunerile de nuntă care li se făceau, spuneau: Noi ne-am logodit. Cu cine? – întrebau rudele lor cu nedumerire. Cu Hristos ne-am logodit – răspundeau acelea.

Dar poate că ne va întreba cineva: Vreţi ca fetele noastre să rămână necăsătorite? Nu, nu spunem aşa ceva. Câte fete vor să facă nuntă, să se căsătorească, să-şi ridice casă, să facă prunci, să trăiască împreună cu bărbatul lor o viaţă creştină şi să se ducă-n rai. Să nu se teamă deci părinţii că auzind fetele lor aceste cuvinte, se vor afierosi lui Hristos şi vor trăi până la sfârşit o viaţă feciorelnică. În vremurile în care trăim e mare lucru, dacă într-o mie de fete, există măcar una, care să gândească şi să simtă ca Sfânta Tecla.

Dar când Apostolul Pavel vorbeşte despre logodnele duhovniceşti, nu are în vedere doar fete care nu se căsătoresc şi se afierosesc lui Hristos. Are în vedere pe fiecare om, fiecare suflet care crede în Hristos. Există un om care crede în Hristos? Fie căsătorit, fie necăsătorit, fie bărbat, fie femeie, fie sărac, fie bogat, fie alb, fie negru, fie roşu, fie galben, fie de orice culoare ar fi, oricât de păcătos ar fi, dacă crede în inima lui şi se va pocăi sincer şi se va boteza, acest suflet se leagă cu Hristos, se logodeşte cu Hristos.

Aşadar, logodnele despre care vorbeşte Pavel sunt legătura strânsă care îl leagă pe om de Hristos. Este credinţa. Este Sfântul Botez. Este, în general, harul care provine din toate Tainele Bisericii. Omul, care trăieşte şi respiră atmosfera credinţei şi a Tainelor lui Dumnezeu, simte o siguranţă că aparţine lui Hristos, că Hristos îl iubeşte şi nu-l va părăsi. Hristos rămâne credincios în iubirea Lui. Tot ce a promis îi va da sufletului care L-a iubit. De aceea, şi acest suflet se bucură şi se veseleşte.

Dar bucuria şi veselia duhovnicească pe care o simte credinciosul aici în lume este mică şi infimă. Este pregustarea acelei mari bucurii, de care se vor desfăta credincioşii în viaţa cealaltă. Acolo, în cealaltă fericită viaţă, va avea loc nunta, nunta lui Hristos cu sufletele care L-au iubit şi L-au adorat mai presus de toate persoanele şi lucrurile. Şi această nuntă va fi de neînchipuit în măreţie, în grandoare. Va fi o nuntă nu trupească, ci duhovnicească, adică Hristos se va uni cu credincioşii din toate veacurile şi nimeni nu va mai putea să despartă aceste suflete de Hristos. Şi această unire se numeşte nunta lui Hristos cu Biserica Lui. Aici, credincioşii au doar logodna. Acolo, da acolo, va avea loc nunta.

Creştinii mei! Acestea nu sunt minciuni, nu sunt vise şi basme, cum zic necredincioşii şi ateii. Sunt lucruri sfinte şi sigure. Vă întreb: V-aţi făcut logodnele? Adică, aţi crezut în Hristos? Dacă da, atunci şi pentru voi este valabil ceea ce zice astăzi Pavel: „…Care v-a şi pecetluit pe voi şi v-a dat logodna Duhului în inimile noastre” (II Corinteni 1, 22).